Duminica noapte

Da, fara prea multa conversatie.

In singuratatea pe care mi-o caut, langa tine, fumand, amandoi, in liniste. Cu pescarusi, chiar daca nu suntem la mare.

Sa ma gandesc, macar pentru un moment, ca n-as vrea sa fiu nicaieri altundeva.

Deepsky - Ghost

Dor de duca (Te rog, te roog...)

Miau?!

Ma intrebam daca "Miau, miau" inseamna ceva. Sunt sigur ca imi spune ceva, si eu nu inteleg decat "Miau, miau" - din ceea ce pentru el sunt probabil fraze complicate, explicatii sau rugaminti disperate.

De celalata parte, el probabil se intreaba ce s-o fi ascunzand in spatele straniilor sunete pe care ni le aruncam unii altora. Din care nu inteleg decat "Miau, miau".

A, si intrebarea bonus. Ce se intampla cu noi, cand pisica e deprimata?

Doar o ridicare din umeri

Imi spui numai rautati, te enervez si ma enervezi; imi spui lucruri frumoase, dar nu le credem nici unul; nu imi mai spui nimic, dintr-o data, si e ca si cum nu mi-ai fi zis niciodata nimic.

Stiu ce vreau, am spus-o deja. Sa se opreasca tot, sa ma astepte pe mine, sa-mi treaca, si sa porneasca tot, cand am sa pot porni si eu, inapoi.

Nu vreau nimic. N-are sens. As fi vrut sa nu existe starea asta, nu-i inteleg rostul.

But i'm not...

Cum trece timpul, asa?

(Cum canta aceeasi melodie de doua ori, la rand, intr-un playlist random?)

Pentru un cerc restrans

Uneori ma trezesc asa. Si fara sentimentul ala tampit ca "am compromis misiunea". ;)





Stiu, sunt defect.

M-am intors

Cand mi se face dor, ma uit la fotografia veche, aproape stearsa, singura pe care o am cu tine. Nu mi-e dor de tine, mi-e dor de zilele alea nebune, de minciunile pe care le spuneam ca sa fim impreuna. De copilariile tale, de "e totul in capul tau". De senzatia ca nu conteaza nimic. 

Ma imbolnavea caldura, am renuntat sa ma mai ascund. M-am intors singur, cu autobuzul aglomerat, mahmur, mirosind a transpiratie, naclait de praf. Voiam doar sa dorm, sa fie liniste, sa fiu singur. Sa ma stangi iar in brate.

I-am aratat hartia lucioasa, cu numele si adresa mea scrise pe spate, am intrebat-o ce sa fac. Plangea, mi-a zis sa fac ce simt. Am plecat.

Cate ore au trecut? Te astept, si nu vii, masor timpul in amorteala, in degete de whiskey, in tigari fumate singure in scrumiera. Pisica tresare in somn, cu urechile ciulite, nu, n-a venit inca. O sa vina. Ii povestesc incet, tot ce stiu despre tine, casca, din timp in timp, si adoarme linistita, inapoi. As dormi si eu, dar vreau sa  te vad, sa-ti vad zambetul cand ai sa apari.

Calm, mi-e frica sa te visez din nou. Mi-e frica de ce iti zic si de ce stiu ca ai sa-mi zici inapoi.
- Te-ai intors. 

- Da. Credeai ca am disparut?

- Te-am asteptat. 

- Mi-era dor.

Se insereaza. Povestea n-am terminat-o, pisica a plecat, o povestesc singur. Te-ai oprit, rezemata de usa, nu iti vad zambetul, in intuneric. Te-am iubit. Mi-e dor de tine si acum. M-ai iubit si tu, am simtit-o in bratele tale. Doar ca el era mai important. Nu te-ai putut dezlipi niciodata, de el, nu m-ai ascultat niciodata pana la capat. N-ai avut curaj sa mi-o spui, inapoi.

- Te-ai intors.
- Da. Credeai ca am disparut?
- Te-am asteptat.
- Mi-era dor.
- Si mie.
- Te iubesc.
- Nu mai spune prostii.

Ti-am zis ca am sa developez filmul ala doar cand n-o sa-mi mai fie dor de tine, si m-am tinut de cuvant.

Cuminte

Nevoile lor sunt mereu importante. Trebuie sa fie mereu multumiti, sa fie confortabili, sa te accepte. Pentru ca nevoile tale sunt mai importante.

Empatizezi, stii cand sunt suparati sau veseli, le dai mereu ce vor. Fac parte din marea schema a lucrurilor, si fara ei nu se poate. Pioni insufletiti, au mereu probleme majore, care le intuneca ziua. Nu poti fi in ambele tabere, esti vesel cu unii, trist cu ceilalti. Eviti sa ii contrazici, e o problema de imagine. Ii confrunti, uneori e necesar, dar o faci cu zambetul ascuns in spatele nervozitatii exagerate. Te certi, iti calculezi, zambesti, te alinti. Esti mereu in centrul atentiei, fiecare extrage ce vrea. Te ascunzi linistit, inramat pe perete.

Sunt minciuni pentru fiecare in parte. Ai invatat sa le eviti dezamagirile, nu ii ai niciodata pe toti langa tine. E multa munca in spate, ai uitat-o deja. Esti pe sub pielea lor, cu furnicaturi sau fara, din primele momente. Te admira sau ii intimidezi, dar nu se mai pot desparti. Vrei sa te prinda, sa te citeasca, nu dai nici un pas inapoi, nu reusesc niciodata. E prea dureros, pentru ei. N-ai inteles niciodata de ce isi fac rau, singuri, protestezi vehement, dar zambetul iti aduce mereu aminte ca asta lucreaza pentru tine.

Nu exista reguli, ele se aseaza mereu pentru tine. Ai fost de multe ori "aproape" sa fii pedepsit, n-ai simtit niciodata vina. Esti cuminte. A fost "forta imprejurarilor". Te inteleg. A fost mai puternic decat tine. N-ai putut rezista. Cum te-ai fi putut abtine? N-ai putut, e de inteles, esti doar om. Viciat, esti plin de vina si remuscari, pentru ca ai citit despre asta, ai invatat ce inseamna. Nu le intelegi in ceilalti, totusi. De ce sa suferi, pentru asa ceva.

Si frica, da. Ai invatat pe parcurs sa-ti fie frica.

Stiu toti ca esti nebun. Dar "asa esti", si esti nevinovat. Si esti al lor, deja, nu mai pot renunta. Pana la urma suntem toti defecti, nu? Stricati. Tu esti unul din ei, doar un alt nebun obsedat de control, cu reactiile tale de neinteles, cu iresponsabilitatea si glumele tale deplasate. Cu micile tale manii, atat de dragalase, cu zambetul inocent, si cu planurile tale. Pentru ca ele sunt mereu cele mai importante. Nevoile tale.

Stam de vorba, si te admir, uneori. Esti, mai mereu, cine as vrea sa fiu. Un nebun usor de iubit.

Elephant in the room

derelict

Oh la la la

Am gasit-o. Caut melodia asta de 2 ani. Isi mai aduce cineva aminte de ea? Cine erati, in '97?

Nu stiu

N-am mai ascultat de mult Zeppelin. De acasa.

Acum nu stiu ce sa ascult. Bring it on home? What is and what should never be? Ramble on?

Mai bine renunt, imi suna in minte doar "i've been this way ten years to the day".

Si am ramas singuri - 2

(Si am ramas singuri)

Te-am mintit. Nu e prima oara. Da, a fost lung, si banal, si nu s-a terminat niciodata.

Mi-e frica. Te uiti in ochii mei, intrebatoare, si mi-e frica. Nu stiu ce ma intrebi. Poate e totul in capul meu. Poate ma flatez singur, nu ma mai vrei, nu mai stii cine sunt. Eu unul nu stiu cine esti, tu, acum. Nu stiu daca ma minti, daca te joci cu mine, sau daca intrebarea din ochii tai e ceea ce cred si sper.

Nu m-ai adus tu aici, eu am vrut. Am vrut sa te am, atunci, te vreau si acum.

Nu ne-am mai intalnit niciodata singuri, de atunci. Atunci erai furioasa. Si mi-ai zis ca te doare, si ca nu intelegi. Ca esti dezamagita, si ai crezut ca eu n-am sa fiu asa. Nu sunt. Sunt prea multe de explicat.

Mai devreme, cand fumam impreuna pe balcon, nu m-am putut opri sa nu ma gandesc, cum ar fi. Te-ai uitat, zambind, si m-ai intrebat daca imi place. Da, imi place, esti tu?

- De ce? Nu sunt eu?
- Nu stiu. Nu mai stiu cine esti, tu. A trecut prea mult timp.
- Crezi?
- Nu?
- Nu stiu. Pentru mine nu.

Ultima oara cand aratai asa, erai cu el. Te-am atins atunci pe mana, pe gat, te-am mangaiat pe sani, mi-ai zis "nu asa, nu acum". Eram ametiti, amandoi, iti aduci aminte, ceva? El n-a vazut, ea da, si s-a suparat. N-a crezut niciodata, totusi, ca ar fi ceva intre noi.

- Imi placea mai mult, mai devreme.
- Ce, fusta?

Zambesti. Stiu sa joc, jocul asta. Asta facem?

- Nu, zambetul.
- Ce facem?
- Nu stiu, tu sa-mi zici. Tu mi-ai zis sa raman.

Te-am crezut un copil, atunci, si nu erai.

- Mai vrei ceva de baut?
- Nu stiu. N-ar trebui.
- Sa vorbim?
- Sa vorbim!

Razi. Nu, nu vreau sa vorbim, vreau sa te sarut. Cati ani au trecut?

- Zi-mi despre tine. Ce faci? Ea ce face?
- Despre asta vrei sa vorbim?
- Tu despre ce vrei sa vorbim?
- Mie imi placea fusta.
- Vrei sa ma schimb inapoi?

E gresit, si o stiu. E atat de gresit, si ma simt atat de bine. Atat de gresit, in atat de multe feluri. Prea tarziu ca sa ma mai opresc, totusi. Da, vreau. Si sa-ti desfaci parul, inapoi, sa fii cum erai mai devreme, cu ei.

Nu-i condamn. Nu se gandesc, e prea evident. As fi vrut sa ma intrebe, macar unul din ei. Sa arunce cineva o remarca nevinovata, sa ne intrebe in gluma, macar. Nu-i mai cunosc, pe nici unul. Suntem prieteni, dar nici unul nu ma cunoaste, asa. Si cine ma cunoaste, nu a fost aici, n-as fi riscat niciodata asa. Prea greu de explicat. Coniacul imi strange stomacul, prea mult, si-mi simt gatul uscat. Poate am baut prea mult, poate e doar o greseala stupida. In balconul tau miroase a fum, stiu ca n-ai suportat niciodata asta. Stiu atat de multe despre tine. Stiam.

Iti simt respiratia pe gat, si sanii tari, lipiti de spatele meu. Nu mai stiu cum miroseai atunci, nu stiu nici numele parfumului. Imi amintesc cum m-am simtit cand te-am vazut goala si nu te puteam atinge.

- Esti suparata?
- Pe tine?

Am aruncat tigara, stiu ce trebuie sa fac mai departe. M-ai lipit de balustrada rece a balconului, nu vreau sa ma trezesc, nu pot. Pielea fina, fiecare centimetru din tine. Esti goala, in fusta, si nu ti-am simtit niciodata gustul, pana acum. Sa nu incerci sa ma saruti.

E filmul in reluare, la tv. Nu l-am vazut, niciodata. Nici nu cred ca am sa mai incerc, de acum. Intinsa in pat, rezemata de perete, cu parul amestecat in perna, ti-e somn.

- Zi-mi, despre ce vrei sa vorbim.
Nu stiu.
- Dulce, atat imi amintesc. Asta ai fost pentru mine, dulce. Asta imi amintesc, de atunci. Atat.
- Dulce? Zambesti. Imi place, dulce. Nici eu nu-mi amintesc nimic. Despre ce vorbeam, atunci?

Nu stiu. Ma gandesc doar la seara ce urmeaza, si la momentul cand am sa termin, cu ea muscandu-ma de umar, eu gandindu-ma la tine. Te vreau.

- Esti ...
- Da, sunt suparata pe tine.

Ti-am zis

M-am trezit langa tine, mirosind a iasomie. Cand te-am intrebat, ieri, "ce-i asta?" mi-ai zis "cum, iasomie...". Cu zambetul tau de copil. Am ras neincrezator, gandindu-ma, ca de obicei, ca ma iei peste picior. M-ai invatat, incet, naivitatea ta, si o simt parte din mine, acum.

Nu vreau sa ma misc, nu vreau sa pierd nimic din tine, aici. N-o sa mai fie niciodata la fel, n-o sa ma intorc niciodata. Ai parul ravasit, intre perne, parul pe care am simtit nevoia sa ti-l ating prima data.

N-am crezut ca o sa ajung, aici. Era prea complicat, tu cu el, eu cu ea. Si tu ai fost mereu atat de indiferenta. Inchid ochii si ma gandesc ca nu vreau tigari sau cafea, vreau sa adorm inapoi, si sa ma trezesc din nou, asa. Acum cateva ore cand ti-ai pus perna in cap si ai zis ca sunt nebun, si ai ras, si ai fugit, m-am gandit ca nu vreau sa ma opresc. Ca nu vreau sa ma trezesc gandindu-ma ca a fost doar o greseala. N-ai inteles, si ti-as fi spus, dar mi-a placut prea mult cum m-ai luat in brate.

Esti frumoasa, si stii. Iti simt respiratia, incet, pe piept, si iti miros parul. Iasomie. A fost ca un vis, mai mult decat orice mi-am imaginat aseara, cand te dezbracai incet, cu luminile stinse. Nu mai esti de mult un copil, totusi.

Tigara ma arde pe buze, am gatul uscat, mi-era dor. Miroase a fum, in masina, si o sa-si dea seama, dar nu m-am putut opri. Am coborat geamul la jumatate, afara miroase deja a primavara. Ti-am zis sa nu-ti faci planuri cu mine.

Data viitoare

Te vazusem de cand am intrat. Rochia scurta, albastra, cizmulitele maro. Parul negru, drept, si tigara subtire in mana.

Nu m-am gandit, ne-am asezat in fata ta pentru ca era singura masa libera. Si au inceput. Aceleasi discutii. A fost ultima seara, dintr-o vacanta ratata. O seara pe care am vrut-o eu.

La inceput doar am incercat sa-mi imaginez despre ce vorbiti. De ce zambesti, la ce te gandesti cand te incrunti sau privesti pierduta pachetul de tigari. Prima oara cand te-ai uitat, te-ai uitat prin mine. Ei vorbeau despre bani. O auzeam spunandu-mi aceleasi nimicuri, ma gandeam ca s-a terminat, si ca nu veau sa plec nicaieri. Te-ai uitat prin mine, si am vrut sa te intreb la ce te gandesti.

Irish cofee am baut. Trei.

Te-ai uitat si ai vazut ca ma uit, si n-ai inteles. Ma gandeam ca nu stiu ce sa fac. Ca nu m-am mai simtit asa de mult timp, ca nu vreau sa ma intorc nicaieri. Te-ai uitat din nou, si ti-ai aprins o tigara. Ai ochii negri. La ce te gandesti?

M-am gandit ca mi-ar fi placut sa fumez, din nou, ca sa imi aprind si eu tigara dupa tigara. Mi-ai zambit, si am zambit si eu. Ma intrebam unde am gresit, daca am gresit cu ceva. Cand au trecut atatea zile, si la ce m-am gandit. Cu cine am fost.

I-ai zis prietenei tale de mine, razand. Ea s-a incruntat, tu mi-ai zambit si m-am intrebat ce naiba fac. Te jucai cu parul, si erai la al doilea pahar de vin. Ce sarbatoreati?

M-am gandit ca nu mai are importanta, oricum, a trecut si nu mai conteaza cine e nemultumit. Ea facea planuri langa mine, ei vorbeau de masini. M-am gandit ca pana la urma, eu sunt cel important, nu? Am ridicat ochii din telefon, si te uitai. Ti-am citit intrebarea in privire, si in zambetul ala nehotarat. Si am zis da. Nu stiu cum am zambit. Te-ai ridicat, si m-am intrebat, prosteste, daca sa vin dupa tine. Te-ai uitat, iesind, si am zis ca da. Ca nu mai conteaza, oricum. Nu stiu ce-am zis, cand m-am ridicat.

M-ai atins pe mana, cu unghia. Cu acelasi zambet, nehotarat.

- E prietena ta?

Te-am sarutat, si te-am simtit moale, la mine in brate. M-ai sarutat inapoi. Si din nou. Respiratia ta intretaiata, in umarul meu. Ochii caprui, nu negri, cum credeam. Te-am sarutat din nou, nu stiu a ce miroseai. Cu mana pe piciorul tau, pe dresul negru, ti-am ridicat rochia moale si te-am strans, lipita de mine. Ai gemut, si m-am oprit.

- Cine naiba esti?

Ma tii in brate, si ma intrebi. Nu stiu. Nu vreau sa plec nicaieri.

- Zi!
- Data viitoare.
- Ce data viitoare?
- Data viitoare cand vin acasa.

La ce te gandesti, acum? Ai aflat cine sunt?

Vreti, nu, sa stiti ce mai fac... ?!

Am ajuns...

Dupa o vacanta care a fost (ca de obicei) prea scurta. Si in care, ca niciodata, toata lumea a fost nemultumita de mine. Si eu.

Raman la ce am scris prima oara, acasa. M-am schimbat. Vizibil, pentru mine. Si o sa vedeti si voi. M-a inrait si mai tare, daca mai era nevoie.

Am ajuns dupa un drum incredibil, de 7 ore. Pe care in mod normal il fac in jumatate din timp. Masina asta nu e fun deloc, cand derapezi si la 40 la ora. E un succes, totusi, n-am fost unul din cei 7 pe care i-am vazut in sant, sau in camp. Sau in salvare.

Acum beau ultima sampanie din 2009 (da, stiu, tarziu, nu?) si imi spun ca am sa fiu mai... si am sa fac... si ... .


A, si pentru maine dimineata... the joy.

I'm home. It's over.

Tu. Eu cu mine.

Numa' ca totul i-o iluzie
si ma trezesc fara sa trag vreo concluzie.

Asta e coloana sonora, pentru vacanta de anul asta. Anul trecut a fost IIO-Kiss You. Inchid ochii, si o aud, suprapusa peste melodia de acum. Cred ca asta e pacatul meu cel mai mare, ca nu pot sa uit.

Am avut mereu puterea sa recunosc ca problemele altora sunt mai grave ca ale mele. Nu m-a ajutat cu nimic, asta, pentru ca n-am avut niciodata puterea sa ma intereseze, cu adevarat. Raspunsurile la problemele voastre or sa fie intotdeauna trecute prin mine.

Afara ninge din nou, si sper si eu sa se inzapezeasca tot. Am doua zile de cand nu ies din casa - pe caz de boala - dar mi-e bine. Nu vreau sa merg nicaieri, daca tot nu ma pot ascunde de tine. La radio imi spune mereu ca inima ei nu e un hotel, si ca tragi aer in piept si te indepartezi incet. Vreau sa se inzapezeasca, nu vreau sa pot merge la ski, nici la plimbari prin locuri pe care le stiu prea bine. E prea devreme sa-mi mai pun un pahar de vin, poate n-o sa se inzapezeasca nimic. Tu, o să te duci dracu , Tu bei, tu tragi, tu bagi tu nu le laşi , Tu vii, tu pleci, te-ntorci, Tu nu spui nu. 


Linistea e prea des o iluzie. Si e liniste, intre pisicile care miauna pe doua voci (cel putin), intre agitatia care nu se mai termina, intre vreau, trebuie, si muzica din atatia ani. Vreau sa fiu singur, si nu pricep de ce nu ma lasa nimeni.  

Trebuie sa renunt. Nu sunt confuz. Stiu, cum am stiut de la inceput, ce vreau si ce trebuie. Trebuie sa renunt, sa nu ma lasi sa n-o fac.

Băi cre' c-am pus prea mult (hai mă )
Credeam că pot să duc mai mult (fugi mă)
Puteam să pun pariu că-s viu
Când am căzut şi am spus: sunt varză (ştiu)

Si nu pot ramane singur nici cinci minute. Treceti mereu sa vad ce mai fac, daca inca mai sunt aici. Sunt un musafir, chiar daca asteptat, dar tot in plus, nu?

Planul e bun, acum, nu? Merge. Sa nu ma lasi sa nu renunt.

Şi mă trezesc fără să trag vreo concluzie
E doar în capul nostru
ştiu, şi cunosc filmul ăsta pe de rost
Ca pe Tatăl nostru
Acum hai să tragem linie
Eu nu iau
Hai să ne punem poftă-n cui
Io nu vreau
Hai să vărsăm măcar o lacrimă
Da' io nu beau
Apar deja problemele de parcă ne lipseau

Nu e nici o intrebare, nu vreau raspunsuri, si e din categoria eu cu mine, deci nu mi le dati.

Am mai zis ca e bina acasa?

Intre timp, oricum, am schimbat coloana sonora. Putin ;)

Calling me back home

E sambata, si m-am trezit, ca de obicei, la 7. Sunt obosit, prea obosit. Am adus cu mine, aici, acasa, prea mult din cel de acolo. De dincolo.

Aici totul e imobil, in timp. Langa brad, cu pisicile, aerul e acelasi de acum 20 de ani. Pentru aici, nu conteaza nimic de dincolo. "Acolo" e un vis, o irealitate de care nu reusesc sa ma conving. Ma pierd intre ei, in realitatea calma a lucrurilor care conteaza. E liniste, si sunt putine intrebari. E fum, e zapada pe dealuri, e frig. Cu noduri in gat, doua zile au reusit sa ma schimbe, mai mult decat am crezut ca ar putea-o face, vreodata, ceva.

Nu stiu s-o pun in cuvinte, oricat am incercat. Singuratatea de aici ma arata pe mine, mie, schimbat. Am crezut mereu ca nu mai pot fi niciodata cel de aici, dar in final, asta sunt. Orice s-ar intampla, oricat as lipsi, orice as aduce cu mine, aici sunt eu.

Mi-e frica, mereu, ca nu-mi mai gasesc locul, cand ma intorc. Mi-e frica ca poate, de data asta, n-o sa mai fie asa. Dar e, de fiecare data, la fel. Locul asta sterge tot. Imi asculta povestile, cu privirea pierduta in gol, zambind intelegator, apoi ridica din umeri, si s-a dus, tot. Inghite orice lacrima, si o inghit si eu, cu noduri in gat.

Imi afund mainile in zapada, sa inghet. Si e septembrie, cu soare caldut, si zambesc, si iubesc. E iunie si cumpar trandafiri, e iulie si fumez lucky strike, e august si-l astept pe septembrie. Miroase a brad sau a struguri, a ger sau a ploaie. E totul aici, intr-o clipa de liniste, si nimic n-o sa poata sterge asta, niciodata.

Va vad, pe fiecare, si imi spuneti toti povestea mea din trecut. Am nevoie de voi. Fiecare poveste de dragoste, fiecare frica, lacrima, victorie sau infrangere. Pot sa-mi spun toate secretele aici, nu ma asculta nimeni, e liniste. Ne salutam fara cuvinte, pe furate, asa cum ne sarutam, atunci. Ne privim in ochi, a fost atat de bine, impreuna.

Scriem povesti, impreuna, zambim, si plangem. Eu va am, voi n-o sa ma aveti, niciodata.