Arogant

Nu inteleg cum poate cineva sa-mi reproseze ca sunt arogant. Poti sa-mi reprosezi ca sunt "neatent", sau ca am spus o minciuna, sau ca am gresit. Cum sa-mi reprosezi ca sunt arogant?

Te deranjeaza atitudinea mea aroganta. Nu esti de acord cu mine, au contraire, tu crezi ca esti mai "bun" decat mine. Si totusi imi reprosezi aroganta. Atitudinea mea te-a facut sa te simti mic, atacat, sau cum te-o fi facut sa te simti. Si reactia ta e sa-mi reprosezi asta.

Da, sunt arogant. Ca sa fie clar, motivul pentru care sunt arogant este ca eu sunt, asa cum am spus, cel mai interesant, cel mai destept si cel mai important. Si in plus, tu esti un nimic. Sau nu esti nimic. Spune-i cum vrei.

Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai comic. Imi reprosezi ca reusesc sa te fac sa te simti un nimic?

Despre Vasile

sau

De ce sunt cainii fraieri cu diploma

Stii cum vin cainii (cu cat sunt mai mici, cu atat e gestul mai induiosator) sa isi stearga lacrimile de palma ta? Cu privirea care exprima ceva intre umilinta si zambet trist... Cum iti cauta nesiguri privirea, cum se lipesc de piciorul tau si se ascund de lumea din jur - si asteapta sa ii alungi?

Oricat de mult m-ar emotiona, e doar ceva invatat. Pentru ca - da, ce socant - oamenii i-au invatat sa faca asa. I-au invatat sa cerseasca mancare si atentie. I-au invatat ca sunt dependenti. Pentru ca tu sa te simti acum special, cand vine fericit si iti zambeste - cum numai cainii si *stapanii* lor stiu ca se poate.

Dar cel mai stupid e ca - dintr-un sentiment de vinovatie, probabil - nimeni nu recunoaste ca e asa. Ok, nu vreau sa fac filosofie - nu vreau sa vorbesc despre cum cainii sunt mereu fideli -bla bla - sau ca pisicile sunt niste prefacute - alt bla bla. Vreau sa vorbesc despre cum atunci cand intra in metrou oamenii cauta scaune libere. Ok, recunosc - vreau sa vorbesc despre faptul ca oamenii sunt convinsi ca rebuie sa (isi) negocieze salar(i)ul.

Suntem toti blocati intr-un mare automatism. Esti perfect convins ca trebuie sa faci un lucru pentru ca... si aici nu iti poti explica prea bine, dar stii sigur ca toata lumea face asa. Trebuie. Daca nu faci un anume ceva - esti gresit. Daca esti bun - esti prost. Daca esti rau - esti mincinos. Daca nu taci, te spun.

Pisicile mele sunt buni profesori (in ale filososfiei). Pisicile mele stiu ce e o pastila, stiu ca pastila e o conventie sociala, si o refuza cu obstinatie. Pisica mea gri (grasa si joviala) se lupta si protesteaza. Respinge violent pastila, zgarie si face scandal. Pisica mea neagra si introvertita zace lesinata pana ii infingi pastila printre dintii stransi, apoi te priveste sublim, se indeparteaza tacut si o scuipa un metru mai incolo. Te priveste satisfacuta si pleaca in treburile ei. Am deviat? Deloc. Ideea e ca oricum ai lua-o, ai dat banii de pomana pe nenorocita aia de pastila. Daca iti luai un caine, ii rupeai pastila si o amestecai intre oase sau granule (dupa buget) si nenorocitul era atat de fericit ca si-a primit portia inca puteai sa-l si otravesti.

Iar Vasile... Vasile e un calut de mare care rade tot timpul si da din maini ca bezmeticul. Toata lumea il place pe Vasile, dar asta nu-l apara din a fi abandonat cand nici nu se asteapta.

Si uite ca am reusit sa scriu un post politically correct, fara greseli de adresare directa. If anyone cares.

din cotidian

Din intamplare astazi am vazut doua fragmente de emisiuni de "divertisment" la televizor.

Primul fragment era ceva .. sinistru, legat de un baiat care "insela" o fata; care fata era in studio si il supraveghea, montajul fiind o alternare penibila intre imagini cu baiatul si replici "punctuale" ale prietenei "inselate". Trecand peste faptul ca subiectul este complet cretin, sunt pregatit sa accept ca unora le face placere acest tip de "reality show". Problema mea e ca de fapt acesta nu e un reality show, e un show cu actori, cu scenariu si tot tacamul. Si aici ma gandesc, care e nivelul intelevtual la care te poti bucura la un show cu actori care mimeaza (prost) un reality show cu un subiect cretin si intamplari cretine.

Al doilea fragment era din o emisiune cu Teo (ce mult imi placea matinalul cu Teo si Mircea Badea... mi-e ciuda ca nu gasesc macar fragmente din emisiunile lor, sa imi aduc aminte de copilarie). Emisiunea cu Teo e un show cu intrebari si detector de minciuni. Eu sper ca poate nu am inteles eu cum functioneaza emisiunea, dar .. din ce am inteles eu, ti se pun niste intrebari incomode. Daca raspunzi sincer, castigi niste bani, daca minti, pierzi. Si atunci ma intreb.. (pentru ca de aia ai minte, ca sa gandesti, mama masii de treaba...). Ai doua alternative - ori raspunzi sincer la intrebarea incomoda - si castigi banii, ori minti, si toata lumea afla ca minti, deci esti in aceeasi pozitie incomoda, dar ai pierdut banii. Hai sa luam un exemplu (ca sa se inteleaga ce spun, stiu ca ma exprim cam greu) - Sunt in studio, cu sotia si parintii, si Teo ma intreaba "Ti-ai inselat sotia?". Daca eu mi-am inselat nevasta, optiunile sunt sa raspund "Da", sa ma umplu de rusine si sa castig suta de milioane, sau sa raspund "Nu", sa mi se spuna ca raspunsul este fals, sa ma umplu de aceeasi rusine si nici sa nu castig nimic. Ce emisiune e asta? Poate cineva sa creada ca asta e pe bune?

Tragand o linie, cat de disperat trebuie sa fii incat sa-ti distrugi creierul cu asemenea nenorociri?

tembelism nativ

ca o continuare la postul anterior, si ca raspuns la "E de discutat insa daca acest tembelism e indus de societate, banci sau e ceva nativ."

Pai, ca sa o fac pe-a desteptul, ar trebui sa spun ca e putin din toate trei ... Si chiar cred in asta.
E nativ, in sensul ca unii se nasc cu o predispozitie clara spre .. tembelism. Da, stiu, sunt rau, dar asta e. Pe aceasta fundatie solida construiesc familia (incerc sa nu spun nici o rautate, aici) si apoi scoala , facultatea, serviciul, etc. Si la urma, banca nu mai e nevoita sa fac nici un efort.. tembelul doar aude cuvintele "cea mai scazuta dobanda" si i se formeaza in fata ochilor imaginea unei noi masini.

Cum prosteste familia si/sau scoala ? Pai prin efortul de a educa, de multe ori prost aplicat. Se merge pe uniformizare, pe comparatii intre performante ( care de multe ori nu sunt relevante, eu sunt bun la matematica, altul e bun la chimie .. nu poti compara..), pe reducerea sau chiar eliminarea initiativei (nu facem asa, ca nu s-a mai facut), pe automatism si standardizare fara a urmari o performanta ci doar ..de dragul standardului (nu am sa uit niciodata ca am scris de 12 ori comentariul la "Puiul..", intr-a opta', pana "a fost bine", pentru adminterea la liceu). Apoi vine serviciul, unde se repeta procesul.. sa facem doar ce s-a facut pana acum, sa nu facem ceva nou, ca sa nu gresim. Sa nu facem niciodata nimic fara sa intrebam pe altcineva, care a facut deja. Daca gresesc, o sa fie rau. Mai bine intreb de 10 ori. Daca nu fac cum trebuie, iese scandal. Seful stie mai bine. Fac cum spune el. (Normal ca seful se simte dator sa-ti spuna unde sa pui fiecare virgula, tembelule, pentru ca il intrebi incontinuu! Normal ca seful va avea pretentia sa controleze fiecare lucru pe care il faci, daca ii dovedesti ca nu esti in stare singur..) Cine sunt eu sa am pretentia ca stiu mai bine ca seful ?( colegul, vecinul, etc, etc.) Cine sunt eu sa am pretentia ca pot face chestia asta de unul singur? Toata lumea face credit in ziua de azi, cum sa pot eu sa-mi iau masina fara credit? Singura metoda prin care poti sa-ti iei masina e sa faci credit! (vine ca o concluzie logica, nu ? nu stiu de ce m-am ambalat asa tare in postul trecut)

Si credeam ca se termina aici.. adica.. ce poate fi mai rau de atat? Ei.. nu, nu se termina aici.

"Nici nu are rost sa te gandesti sa-ti cumperi o masina de lux, ca nu ai sa reusesti niciodata."

Tu de fapt de ce traiesti? Te-a rugat cineva ?