Ieri, in timp spre conduceam spre birou, mi-am dat seama ca pe masura ce mergeam timpul pana la destinatie crestea, in loc sa scada. Cand plecasem de acasa aveam de facut 45 de minute. Plecasem de 10 minute, si mai aveam de facut 54 de minute. In orasul asta nu se respecta nici legile fizicii.
Ascult Plesu, Minima Moralia, o carte despre etica - intr-un contrast fantastic cu ce se intampla peste tot in jurul meu. Nedemolabila complezenta - asa spune Plesu. Functionam intr-o nedemolabila complezenta. Traim [...] într-o lume a carei principala dezordine risca sa fie faptul ca toti membrii ei se simt moralmente in ordine sau ca toti resimt dezordinea proprie drept neglijabila.
Mie mi se pare ca aici se traieste anesteziat. Oamenii nu numai ca nu isi dau seama ca nu e in regula ce se intampla, ce li se intampla - dar mai mult, majoritatea cred ca nu isi mai dau seama de nimic. Unii incearca, dar prea putini, prea putin. Marea majoritate nu stie ce face, nu stie de ce.
Vad in jurul meu din ce in ce mai des turme de oameni. Care nu mai au motive, nu isi mai explica de mult nimic. Muta aer dintr-o parte in alta, il respira cu gura deschisa, mereu intr-o stare de precautie impletita cu neincredere si cu acel concept fantastic pe care l-am invatat in copilarie - "mania persecutiei".
Semne clare de paranoia. Neincredere continua, mania persecutiei, completata din plin cu megalomanie - mania grandorii - pe care am ajuns sa o vad in orice om cu care interactionez. Astazi orice tanar de 18 ani are experienta de viata mai mare ca a parintilor nostri, orice analfabet e filosof si orice zidar e programator. Semne clare de boala, pe care nu le vede nimeni. Sau cine le vede, le ignora, sau le zambeste, ridicand din umeri. Sau si mai rau, frecandu-si lacom mainile. O tara de maniaco-depresivi e profitabila pentru multi.
Aici - orice ar insemna acest aici, spatiul si timpul pe care il ocup eu, zilele astea - drumul spre iluminare se supune acelorasi legi distorsionate dupa care functioneaza si traficul. Pe masura ce mergi, timpul pana la destinatie creste, nu scade. Si cu cat mergi mai repede, cu atat risti sa nu mai ajungi niciodata.
Se afișează postările cu eticheta echilibru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta echilibru. Afișați toate postările
02 octombrie 2018
02 martie 2011
Decompensare
Podeaua veche de lemn scoate sunete din ce in ce mai stridente. Nu stiu daca e protest sau simpatie - cert este ca am facut, cred, ocolul pamantului in doua zile - in biroul meu trei-pe-patru, in jurul mesei. Masa de consiliu, cum o alinta unii. Masa tratatelor. Masa tacerii. Masa cinelor-de-taina. Am obosit.
De cand ma stiu, am antropomorfizat obiectele din viata mea. Singurul cuvant care imi vine in minte este "afectiune". Cu ambele lui sensuri - stiu ca e o afectiune sa simti afectiune pentru obiecte. Dar imi sunt dragi. Sa fie ordine, sa fie curat, sa le fie bine. Macar lor. Si mie, tranzitiv, rege peste nimic. Am obosit.
Ma plimb fara scop, si nu-mi mai pasa ca ma vede toata lumea, nu-mi mai pasa de intrebari, nu mai caut nici un raspuns. M-am saturat de vesti proaste, de lucruri stricate, de lipsa, de lipsa de. Am obosit.
...
Nu-mi spune nimeni cum se vede din afara. Poate si-a pierdut toata lumea interesul. Poate interesele lor (voastre) sunt mai importante - si nu e nimic de condamnat. Oglinda nu-mi spune decat ce stiu deja, din interior, dar acest eu-din-oglinda e prea subiectiv ca sa cred in el. Functionez pe baza de intrebari si raspunsuri, raspunsurile le-am pierdut primele, acum nu mai pot pune nici intrebari. "Inutil!" imi zic, dar stiu ca e doar un moment, o sa treaca. Am obosit.
Am obosit sa mai spun si sa mai fac toate lucrurile-pe-care-stiu-ca-trebuie-sa-le-fac. Am nevoie de cineva care sa ma deconecteze de la aparate. Daca am sa mai respir, dupa, e bine. Daca nu, ce se pierde?
...
Mi-am dat seama ca s-a terminat in momentul in care m-am enervat calm. Fara consum de energie, probabil din lipsa de. Si odata ce am vazut ca se poate asta, simt ca nu mai pot rezista nici celorlalte tentatii - sa inceapa primavara pe intai martie, sa nu mai maschez privirea rece, sa vad ce-ar-fi-daca.
Imi pare rau ca nu pot scrie mai mult, simt nevoia, dar nu mai stiu ce.
...
Decompensare = agravare a unei boli ca urmare a imposibilitatii organismului de a mai mentine echilibrul printr-o compensare; stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părţilor neafectate sau a unui organ cu funcţiune analogă.
De cand ma stiu, am antropomorfizat obiectele din viata mea. Singurul cuvant care imi vine in minte este "afectiune". Cu ambele lui sensuri - stiu ca e o afectiune sa simti afectiune pentru obiecte. Dar imi sunt dragi. Sa fie ordine, sa fie curat, sa le fie bine. Macar lor. Si mie, tranzitiv, rege peste nimic. Am obosit.
Ma plimb fara scop, si nu-mi mai pasa ca ma vede toata lumea, nu-mi mai pasa de intrebari, nu mai caut nici un raspuns. M-am saturat de vesti proaste, de lucruri stricate, de lipsa, de lipsa de. Am obosit.
...
Nu-mi spune nimeni cum se vede din afara. Poate si-a pierdut toata lumea interesul. Poate interesele lor (voastre) sunt mai importante - si nu e nimic de condamnat. Oglinda nu-mi spune decat ce stiu deja, din interior, dar acest eu-din-oglinda e prea subiectiv ca sa cred in el. Functionez pe baza de intrebari si raspunsuri, raspunsurile le-am pierdut primele, acum nu mai pot pune nici intrebari. "Inutil!" imi zic, dar stiu ca e doar un moment, o sa treaca. Am obosit.
Am obosit sa mai spun si sa mai fac toate lucrurile-pe-care-stiu-ca-trebuie-sa-le-fac. Am nevoie de cineva care sa ma deconecteze de la aparate. Daca am sa mai respir, dupa, e bine. Daca nu, ce se pierde?
...
Mi-am dat seama ca s-a terminat in momentul in care m-am enervat calm. Fara consum de energie, probabil din lipsa de. Si odata ce am vazut ca se poate asta, simt ca nu mai pot rezista nici celorlalte tentatii - sa inceapa primavara pe intai martie, sa nu mai maschez privirea rece, sa vad ce-ar-fi-daca.
Imi pare rau ca nu pot scrie mai mult, simt nevoia, dar nu mai stiu ce.
...
Decompensare = agravare a unei boli ca urmare a imposibilitatii organismului de a mai mentine echilibrul printr-o compensare; stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părţilor neafectate sau a unui organ cu funcţiune analogă.
11 octombrie 2010
Manuitor(i) de marionete
Manuitor de marionete. Suna... incitant.
Si a venit la cateva minute dupa ce marturiseam ca imi condamn pornirea de a lasa oamenii sa se bucure de mici victorii impotriva mea, sa aiba satisfactie dupa satisfactie, sa ma "joace" si sa ma "vada" cum vor, doar pentru a le vedea expresia de frustrare - dezamagire, frica, refuz, infrangere - din momentul cand le intorc cartile de pe masa.
E un complex de inferioritate, probabil (imi zic), e o forma de slabiciune, asta. Ar trebui sa-mi fie rusine, sa-mi ascund latura asta. Dar acum... ce mai conteaza?! Am recunoscut.
Imi place, jocul asta. Si chiar daca ne lipsesc degete, dansul lor e fantastic.
Da, probabil ca sunt(em).
Si a venit la cateva minute dupa ce marturiseam ca imi condamn pornirea de a lasa oamenii sa se bucure de mici victorii impotriva mea, sa aiba satisfactie dupa satisfactie, sa ma "joace" si sa ma "vada" cum vor, doar pentru a le vedea expresia de frustrare - dezamagire, frica, refuz, infrangere - din momentul cand le intorc cartile de pe masa.
E un complex de inferioritate, probabil (imi zic), e o forma de slabiciune, asta. Ar trebui sa-mi fie rusine, sa-mi ascund latura asta. Dar acum... ce mai conteaza?! Am recunoscut.
Imi place, jocul asta. Si chiar daca ne lipsesc degete, dansul lor e fantastic.
Da, probabil ca sunt(em).
21 martie 2010
Redemption
Ieri am fost din nou pedepsit pentru unul din pacatele capitale atat de dragi. Ii zic manie, desi e ura pura.
Data trecuta, in exact aceleasi circumstante, am facut accident de masina. Acum am cazut pe scari.
Probabil ar fi trebuit, dimineata, sa schiopatez pana la biserica. Pacat insa ca in cartierul de muncitori in care traiesc nu e nici una.
Data trecuta, in exact aceleasi circumstante, am facut accident de masina. Acum am cazut pe scari.
Probabil ar fi trebuit, dimineata, sa schiopatez pana la biserica. Pacat insa ca in cartierul de muncitori in care traiesc nu e nici una.
10 decembrie 2009
Probabil
Ti-ar placea, nu? Sa stii ce cred despre tine, despre noi. Ce vreau, ce mi-ar placea sa se intample. Ce-mi doresc. Ti-ai dat seama, ... nu? - pana acum ar fi trebuit sa-ti dai seama - ca sunt prea las sa-ti spun, deschis.
Ti-ar placea, nu?, sa scriu despre tine. Sa citesti ceva printre randuri. Vorbim atat, fara sa spunem nimic. Poate am scris, deja. Poate e altcineva.
Astept, astepti. Sa vedem ce se mai intampla azi, poate ne lamurim maine.
Sau poate e totul in capul meu.
Ti-ar placea, nu?, sa scriu despre tine. Sa citesti ceva printre randuri. Vorbim atat, fara sa spunem nimic. Poate am scris, deja. Poate e altcineva.
Astept, astepti. Sa vedem ce se mai intampla azi, poate ne lamurim maine.
Sau poate e totul in capul meu.
23 septembrie 2009
Si daca tot am scris prea multe chestii personale
aici, si ieri am zis ca astazi sunt vesel...
Am mancat parizer cu ketchup, acum fumez, beau cafea si ma uit la House.
it's good to be me ;)
22 septembrie 2009
De maine.
...desi, daca ma gandesc bine, cred ca totusi sunt suparat pe tine.
Sunt suparat, pentru ca am impartit multe zambete, si acum impartim un nimic. Nimicul asta ma doare. Impartim un "firesc", o rutina care nu inseamna nimic. Facem "ce trebuie", desi ni se pare uneori nefiresc, avem un program.
Si ma revolt pentru ca eu nu sunt facut pentru un program. Pana la urma, ma intreb si daca sunt facut sa impart ceva, orice, cu altcineva. Experienta imi spune ca nu.
Nu e vina ta ca imi vine sa fug, si nu pentru asta sunt suparat pe tine. Nici ca eu nu sunt fericit sau multumit nu e vina ta. Totusi sunt suparat pe tine, pentru ca astept ajutor de la cineva. Si chiar daca stiu ca nu ai ce sa faci, astept sa incerci ceva, orice.
Si sunt suparat, pentru ca sunt multe maini intinse, si ma uit la ele fara sa stiu ce sa fac. Pentru indoiala asta sunt suparat. Pentru ca n-ar trebui sa existe.
Gata, de maine sunt vesel.
13 august 2009
Intrebarea e
cand o sa facem ceva, discutiile deja ma plictisesc.
La urma urmei, pentru ce ne batem, tu stii? Pentru ca mie nu-mi place sa joc jocul asta in care nu stiu cand castig. Cred ca atat am pretentia sa fi invatat pana acum, capitanii nu sunt buni decat daca au o armata in spate. Fara armata, esti doar o papusa ridicola, intr-o armura prea scumpa.
Asa ca... hai sa facem ceva, fara sa ne batem pentru care e teoria corecta.
Plus ca ar rebui deja sa stii ca (intotdeauna) voi cadea in picioare ;)
31 mai 2009
Lumea de jos
(Asta e un post din categoria "sunt putin nebun". You have been warned.)
Astazi cautam sub pat o jucarie de-a motanului. Asistat de personajul in cauza, cu ochii mari si mustatile arcuite, curios nevoie mare. N-am recuperat jucaria, pentru ca am realizat de cand n-am mai stat ... pe jos. Pe covor, terenul de joaca unde atatia ani am construit sosele, santiere, cazemate si altele pe care nu le mai stiu acum.
Proportiile s-au schimbat, e mai mult praf (sau poate atunci nu-l observam)(cred, totusi ca ar trebui sa investighez asta cu praful) dar senzatia e deosebita. N-am avut cu ce ma juca (in afara de motan, evident. El parea la fel de fericit de aceasta descoperire neasteptata...)
Am sfarsit prin a adormi, pe jos, simtindu-ma ca zambesc. (Sfidand inerentele "ai innebunit de tot", "te culci pe covor?!?", etc)
Nu m-am mai odihnit de mult atat de bine. Uneori, nebunia are partile ei frumoase .. ;)
Astazi cautam sub pat o jucarie de-a motanului. Asistat de personajul in cauza, cu ochii mari si mustatile arcuite, curios nevoie mare. N-am recuperat jucaria, pentru ca am realizat de cand n-am mai stat ... pe jos. Pe covor, terenul de joaca unde atatia ani am construit sosele, santiere, cazemate si altele pe care nu le mai stiu acum.
Proportiile s-au schimbat, e mai mult praf (sau poate atunci nu-l observam)(cred, totusi ca ar trebui sa investighez asta cu praful) dar senzatia e deosebita. N-am avut cu ce ma juca (in afara de motan, evident. El parea la fel de fericit de aceasta descoperire neasteptata...)
Am sfarsit prin a adormi, pe jos, simtindu-ma ca zambesc. (Sfidand inerentele "ai innebunit de tot", "te culci pe covor?!?", etc)
Nu m-am mai odihnit de mult atat de bine. Uneori, nebunia are partile ei frumoase .. ;)
04 martie 2009
Some devil
Uneori simt nevoia sa fac rau cuiva.
Pe lista e toata lumea, doar prioritatile se schimba. Daca citesti asta, sunt sanse mari sa fim mai mult sau mai putin "apropiati", deci probabil ai avut de multe ori privilegiul sa fii primul pe lista.
Nu vreau sa fac rau fizic nimanui. Nu simt nevoia sa bat pe cineva, asta e alta poveste.
Vreau sa fac atat de rau cuiva, incat lumea sa se imparta in doua tabere. Vreau sa fie cei atat de socati incat sa nu stie cum sa reactioneze, si cei atat de socati incat sa ma admire in secret pentru ce am facut. Vreau sa se imparta mai departe in oameni care sa ma urasca, in oameni care sa ma evite, oameni pe care sa-i sperie ceea ce am facut, oameni care sa nu vrea sa mai auda niciodata de mine. Si oameni care sa ma admire in continuare - in secret.
Si tu. Tu, care sa te strangi si sa te faci mic(a), si sa nu poti riposta, si sa nu stii unde sa fugi. Sa simti ca nu mai poti, ca nu mai aer, sa simti ca mori, de ura, de rusine, de ciuda. Sa stii ca nu mai ai nici o speranta, sa simti ca totul e inutil de acum inainte. Sa vrei sa strigi si sa lovesti si sa nu mai ai forta, sa-ti inghiti lacrimile si sa iti strangi genunchii la piept, si sa nu mai vrei sa deschizi ochii. Sa incerci sa-ti imaginezi ca nu s-a intamplat nimic, ca nu e decat oneintelegere, sa te infurii si sa plangi din nou, sa tremuri de nervi.
Sa te uiti in jur sa vezi oamenii impartiti in mai multe categorii, in cei care te compatimesc, in cei care care te sustin, in cei indiferenti si in cei care zambesc vinovat, bucurandu-se de ceea ce ti se intampla. Oameni care ar fi vrut sa te calce in picioare inca de acum doua saptamani sau doi ani.
Si eu.
Pe lista e toata lumea, doar prioritatile se schimba. Daca citesti asta, sunt sanse mari sa fim mai mult sau mai putin "apropiati", deci probabil ai avut de multe ori privilegiul sa fii primul pe lista.
Nu vreau sa fac rau fizic nimanui. Nu simt nevoia sa bat pe cineva, asta e alta poveste.
Vreau sa fac atat de rau cuiva, incat lumea sa se imparta in doua tabere. Vreau sa fie cei atat de socati incat sa nu stie cum sa reactioneze, si cei atat de socati incat sa ma admire in secret pentru ce am facut. Vreau sa se imparta mai departe in oameni care sa ma urasca, in oameni care sa ma evite, oameni pe care sa-i sperie ceea ce am facut, oameni care sa nu vrea sa mai auda niciodata de mine. Si oameni care sa ma admire in continuare - in secret.
Si tu. Tu, care sa te strangi si sa te faci mic(a), si sa nu poti riposta, si sa nu stii unde sa fugi. Sa simti ca nu mai poti, ca nu mai aer, sa simti ca mori, de ura, de rusine, de ciuda. Sa stii ca nu mai ai nici o speranta, sa simti ca totul e inutil de acum inainte. Sa vrei sa strigi si sa lovesti si sa nu mai ai forta, sa-ti inghiti lacrimile si sa iti strangi genunchii la piept, si sa nu mai vrei sa deschizi ochii. Sa incerci sa-ti imaginezi ca nu s-a intamplat nimic, ca nu e decat oneintelegere, sa te infurii si sa plangi din nou, sa tremuri de nervi.
Sa te uiti in jur sa vezi oamenii impartiti in mai multe categorii, in cei care te compatimesc, in cei care care te sustin, in cei indiferenti si in cei care zambesc vinovat, bucurandu-se de ceea ce ti se intampla. Oameni care ar fi vrut sa te calce in picioare inca de acum doua saptamani sau doi ani.
Si eu.
20 iulie 2007
Life XP, SP2
My Life -> click drepta -> Manage -> din lista din stanga - click pe Life Defragmenter
In fereastra din dreapta, itemul "Life" selectat si click pe butonul Analyze.
Crr Crr
"Volume (Life:) has 4% free time, but only 3% is available for use by Life Defragmenter (due to reserved system time). To run effectively, Life Defragmenter requires at least 15% usable free time - There is not enough time to properly complete the operation. Delete some unneeded tasks from your (hard) life, and then try again."
Hmm... Hai sa o luam metodic..
My Life -> Life: -> click dreapta Properties -> Life Cleanup. Crr Crr "Life Cleanup is calculating how much time you will be able to free on Life: . This may take some minutes to complete" Crr. Crr.
Mda, prea putin, ca de obicei, cica "Compress old tasks" nu, mersi. Mai bine mai uit eu la fiecare, pe rand.
Life -> click dreapta -> Explore .. hmm chiar ca "explore".. asta de cand o fi oare aici, si de ce am nevoie de ea? Delete. Dar asta ? Delete? Oare de .. am nevoie? Pai.. nu prea , dar parca nici n-as renunta.. ia sa vedem , cat ocupa? 10 minute pe zi. Ee, nici macar nu e asa mult. Dar asta ? 30 minute, cam mult dar parca fara ea ... . "Common tasks" ??? ce naiba , asta cine mi le-a bagat pe gat ? Downloaded habits ? Delete. Oare n-aveam nimic important acolo ? De fapt chiar trebuie sa sterg toate astea? Am nevoie neaparat acum ...? I sa vedem, cat imi mai trebuie?
Life -> click dreapta Properties -> Free time: hmm 17%, e destul.
Deeci ..
My Life -> click drepta -> Manage -> din lista din stanga - click pe Life Defragmenter
In fereastra din dreapta, itemul "Life" selectat si click pe butonul Analyze.
Crr Crr
Mda.. vad ca merge .. oare pot sa-l las mergand si sa fac altceva acum? Ca am treaba ...
In fereastra din dreapta, itemul "Life" selectat si click pe butonul Analyze.
Crr Crr
"Volume (Life:) has 4% free time, but only 3% is available for use by Life Defragmenter (due to reserved system time). To run effectively, Life Defragmenter requires at least 15% usable free time - There is not enough time to properly complete the operation. Delete some unneeded tasks from your (hard) life, and then try again."
Hmm... Hai sa o luam metodic..
My Life -> Life: -> click dreapta Properties -> Life Cleanup. Crr Crr "Life Cleanup is calculating how much time you will be able to free on Life: . This may take some minutes to complete" Crr. Crr.
Mda, prea putin, ca de obicei, cica "Compress old tasks" nu, mersi. Mai bine mai uit eu la fiecare, pe rand.
Life -> click dreapta -> Explore .. hmm chiar ca "explore".. asta de cand o fi oare aici, si de ce am nevoie de ea? Delete. Dar asta ? Delete? Oare de .. am nevoie? Pai.. nu prea , dar parca nici n-as renunta.. ia sa vedem , cat ocupa? 10 minute pe zi. Ee, nici macar nu e asa mult. Dar asta ? 30 minute, cam mult dar parca fara ea ... . "Common tasks" ??? ce naiba , asta cine mi le-a bagat pe gat ? Downloaded habits ? Delete. Oare n-aveam nimic important acolo ? De fapt chiar trebuie sa sterg toate astea? Am nevoie neaparat acum ...? I sa vedem, cat imi mai trebuie?
Life -> click dreapta Properties -> Free time: hmm 17%, e destul.
Deeci ..
My Life -> click drepta -> Manage -> din lista din stanga - click pe Life Defragmenter
In fereastra din dreapta, itemul "Life" selectat si click pe butonul Analyze.
Crr Crr
Mda.. vad ca merge .. oare pot sa-l las mergand si sa fac altceva acum? Ca am treaba ...
14 februarie 2007
echilibru
- concordanta intre lucruri opuse sau diferite;
- stare de liniste sufleteasca (fig) ;
sunt doua din definitiile din DEX pentru "echilibru". Cred ca e una din cele mai periculoase capcane cu care te poti intalni in viata. Cred ca majoritatea oamenilor au undeva in subconstient nevoia de echilibru in sensul de "liniste sufleteasca". Si nu ma refer la "zona de confort".
Ma refer la faptul ca oamenii cred ca pot fi "fericiti" doar cand ating o stare de echilibru, si nu pot fi fericiti decat intr-o astfel de stare. Un exemplu: daca ai cariera nu ai timp de familie. Sa mai spun ? Daca ai un servici(u) ;) bine platit nu mai ai timp sa .... Daca ai multi bani ai putini prieteni (adevarati) .
Si toti ne construim imaginea unui echilibru. Sa am un servici unde sa nu muncesc foarte mult, si sa ma plateasca binisor. Sa am o masina buna, dar nici sa nu dau o avere pe ea. etc Aici e linistea sufleteasca. Sentimentul ca faci bine ce faci , ca exista o justificare pentru ce faci si ca daca tragi linie, "e bine". Asta se traduce practic in nici nu castig foarte mult, dar nici nu pierd nimic din ce am.
Nu sunt de acord cu starea de echilibru. Daca ti se pare ca ai de toate inseamna ca iti ascunzi singur ceea ce ai putea avea de fapt.
Echilibrul e o minciuna bine elaborata, sustinuta cu eforturi prea mari. Si nu trebuie sa fie liniste sufleteasca.
- stare de liniste sufleteasca (fig) ;
sunt doua din definitiile din DEX pentru "echilibru". Cred ca e una din cele mai periculoase capcane cu care te poti intalni in viata. Cred ca majoritatea oamenilor au undeva in subconstient nevoia de echilibru in sensul de "liniste sufleteasca". Si nu ma refer la "zona de confort".
Ma refer la faptul ca oamenii cred ca pot fi "fericiti" doar cand ating o stare de echilibru, si nu pot fi fericiti decat intr-o astfel de stare. Un exemplu: daca ai cariera nu ai timp de familie. Sa mai spun ? Daca ai un servici(u) ;) bine platit nu mai ai timp sa .... Daca ai multi bani ai putini prieteni (adevarati) .
Si toti ne construim imaginea unui echilibru. Sa am un servici unde sa nu muncesc foarte mult, si sa ma plateasca binisor. Sa am o masina buna, dar nici sa nu dau o avere pe ea. etc Aici e linistea sufleteasca. Sentimentul ca faci bine ce faci , ca exista o justificare pentru ce faci si ca daca tragi linie, "e bine". Asta se traduce practic in nici nu castig foarte mult, dar nici nu pierd nimic din ce am.
Nu sunt de acord cu starea de echilibru. Daca ti se pare ca ai de toate inseamna ca iti ascunzi singur ceea ce ai putea avea de fapt.
Echilibrul e o minciuna bine elaborata, sustinuta cu eforturi prea mari. Si nu trebuie sa fie liniste sufleteasca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)