01 noiembrie 2007

Gandire Pozitiva

Adelaida ma "provoaca" sa vorbesc despre gandire pozitiva. Am mai vorbit aici despre gandire pozitiva, acum ceva timp. Si pe parcursul a tot ce am scris ...

Mi-e greu sa vorbesc despre gandire pozitiva, pentru ca majoritatea timpului nu reusesc sa gandesc pozitiv. Sunt un Descurajat, un Dezamagit, un Pesimist. Si totusi mi-e usor sa vorbesc despre gandire pozitiva, pentru ca e simplu - trebuie doar sa gandesti pozitiv, nu? Cat poate sa fie de greu?

Sa gandesti pozitiv e prea greu, uneori. Atunci cand cand imi repet obsesiv ca sunt un pesimist, gandirea pozitiva e un efort. Mi-e greu sa sper, pentru ca tot ceea ce mi se intampla ma face sa fiu un descurajat, si mi-e greu sa ma entuziasmez, pentru ca am ajuns sa fiu un blazat, un Dezamagit. Suntem ceea ce gandim. Repetate si auzite de prea multe ori, aceste cuvinte isi pierd greutatea, desi raman la fel de adevarate. Suntem (am sa vorbesc la plural desi sper sa citesti si sa razi, spunandu-ti ca tu nu mai esti de mult asa) prinsi in cotidian, in probleme si griji, functionam pe pilot automat. Am invatat ca nu putem schimba nimic in jurul nostru, ca trebuie sa ne pazim si sa ne ascundem, ca responsabilitatea e echivalenta cu pedeapsa. Nu mai vrem decat sa ne refugiem, sa "scapam" de undeva sau de ceva. Nu avem timp sa visam la bani, la case, la masini, la concedii, la familii, la copii pentru ca suntem prinsi in griji si in probleme imediate. Nu avem timp sa gandim pozitiv, e prea complicat si nu da rezultate, oricum.

Viata mea de acum e mai mult sau mai putin un dezastru. Am sa fac doar un rezumat, nu (prea) am curaj sa intru intr-o analiza detaliata. Am un servici la care petrec 9 sau 10 ore pe zi, si unde din pacate marea majoritate a timpului este pierdut. Pierdut - pentru ca se fac estimari proaste, "facem si desfacem", "nu exista comunicare", echipa inseamna ambitii personale si dorinta de a demonstra mereu ceva celui de langa tine. Fara sa mai socotim timpul pierdut in trafic sau in mijloacele de transport - mai lucrez doua, trei ore in incercarea de a construi ceva pe langa servici. In aceste doua trei ore, sunt obosit si neproductiv, si rezultatele sunt pe masura. Zi dupa zi se aduna oboseala, nervii; se aduna lipsa de satisfactii, bani insuficienti si senzatia ca sunt prins intr-un cerc vicios. Plus ca fac cu totul altceva decat ceea ce mi-am propus cand am venit aici, ceva pentru care nu sunt pregatit si pe care nu mi-l doresc. Toate planurile pe care mi le fac esueaza la un moment dat si am zeci de motive pentru care se intampla chestia asta si am multe persoane pe care pot da vina pentru ce se intampla. Am idei bune dar "nu pot singur", ma gandesc cu groaza la ziua de maine, pentru ca depind de un salar, care depinde de toanele cuiva... Mereu imi fac calcule care inevitabil duc spre acelasi zero - care nu duce nicaieri. Si in conditiile astea, ajung la primul paragraf in care spuneam ca sunt un descurajat (pentru ca am motive), un dezamagit (pentru ca am motive) si un pesimist (pentru ca am motive).

Tot ce am scris mai sus e real, si sa gandesc tot ceea ce am scris imi ia mai putin de o secunda. Ganduri pe care daca le repeti zi de zi de prea multe ori ajung sa fie automate, acum imi ia foarte putin sa simt toate astea, pentru ca gandurile s-au transformat intr-un sentiment. Un sentiment care ma demoralizeaza atunci cand imi vine o idee - imi spune ca am avut multe idei, dar nici una indeajuns de buna, si oricum nu am pus nimic in practica. Un sentiment care nu ma lasa sa muncesc - imi spune ca muncesc degeaba, rezultatele vor fi nesemnificative. Un sentiment care ma face sa fiu nervos si sa reactionez exagerat la orice.

Si totusi eu nu sunt asa, eu sunt mai bun, eu am dreptate, eu pot mult mai mult, deci nu e vina mea. E vina lui, nu am avut ocazia, nu pot din cauza lor, nu am avut timp, daca as fi stiut, daca ar fi fost altfel, daca as fi avut bani. Alte ganduri care se transforma intr-un alt sentiment.
Mi-e mai usor sa dau vina pe cineva, pentru ca e mai dureros sa recunosc ca e vina mea ca am ajuns in situatia de acum.

Bun, titlul e gandire pozitiva, nu? Fiecare are definitia lui pentru gandire pozitiva. Nu stiu care e realitatea si nu stiu cum e mai bine, stiu doar ce inseamna gandirea pozitiva pentru mine.

Cel mai important e momentul in care realizezi ca iti poti controla gandurile, si ca ceea ce faci si chiar ceea ce esti la un moment dat este rezultatul a ceea ce simti si ceea ce gandesti. Evaluezi ceea ce se intampla - gandesti si simti. Cand ai citit ce am scris mai sus, ai evaluat ceea ce am vrut sa spun - ai gandit ceva despre mine si ai gandit ceva despre tine. Te-ai gandit ca esti in aceeasi situatie, sau ca ai trecut si tu prin asta. Te-ai recunoscut in ceva din ce am scris sau m-ai compatimit. Ai fost fericit ca nu e vorba despre tine. Intrebarea este, tu gandesti asa? Te surprinzi vreodata avand aceleasi ganduri, repetandu-le dupa un tipar pe care ai inceput sa-l inveti pe de rost? Probabil ca da. Puterea "gandirii pozitive " este de fapt puterea de a realiza ca dezamagirea, frustrarea, neputinta sau descurajarea sunt ganduri.

Eu nu pot sa "gandesc pozitiv" in sensul conventional (cel mai des folosit) al acestei expresii. N-am incercat, dar mi se pare prea complicat sa folosesc afirmatii de genul "Voi reusi! ", "Sunt puternic!" pentru a-mi schimba gandurile. Mi se pare o forma de a ma minti singur. Sigur ca poate avea rezultate(am citit foarte mult despre asta), dar mi se pare greoi, ineficient. Ma ajuta foarte mult sa ma incred intr-o forta superioara(pentru ca, din experienta, asta a dat rezultate) dar credinta e doar un ajutor, un instrument. Ceea ce este cu adevarat important este sa opresc tiparul automat al gandurilor care ma fac sa ma simt descurajat sau dezamagit. Imi dau o palma (in gand, bineinteles, altfel cred ca m-ar recunoaste deja multa lumea pe strada) de fiecare data cand ma surprind ca "ma plang" de ceea ce mi se intampla. De fiecare data cand dau vina pe cineva. De fiecare data cand spun ca nu pot si sunt gata sa renunt.

Chiar daca realitatea este asa cum este (si cum am descris-o mai sus) eu aleg sa imi doresc altceva. Vreau sa fiu altcineva, vreau sa fiu liber, vreau sa fiu odihnit, vreau sa am bani, sa fiu activ, sa am _____ , sa fac _____. Imediat, dezamagirea si pesimismul imi spun ca nu am sa pot, pentru ca pana acum nu am putut. Asta e momentul de care spuneam, momentul in care trebuie sa realizezi ca poti controla gandurile. Uneori, cand ma simt cu adevarat coplesit, recurg la un truc ieftin, pe care il stiu de mic si pe care l-am recunoscut in filmul The Secret. Am o piatra (acum se intampla sa fie o piatra albastra) pe care o tin aproape si atunci cand pun mana pe ea, intelegerea e (intelegere pe care am facut-o cu mine insumi) sa nu ma gandesc decat la cine vreau sa fiu, si sa fac abstractie de ce se intampla acum. Poate e penibil sa porti o piatra in buzunar, asa ca uneori am "It's not unusual - Tom Jones" in playlist pe mp3 player, sau o alta melodie care sa-mi aduca aminte ca in ciuda a ceea ce se intampla, nu trebuie sa fiu descurajat, nu trebuie sa renunt.

Incerc sa uit, in fiecare zi, ceea ce pesimismul si dezamagirea incearca sa ma convinga ca sunt. Imi recitesc lista cu ceea ce vreau sa fac, cu locuri unde vreau sa ma duc si cu lucruri pe care vreau sa le am. Lista cu cine vreau sa fiu. Traficul e la fel de insuportabil si prostii de langa mine parca mai prosti cu fiecare zi, dar eu sunt din ce in ce mai aproape de ceea ce vreau sa fiu.

E un exercitiu simplu, dar dureros, sa gandesti pozitiv. Sa vezi cine esti si ce vrei sa fii. Dar e practic singurul lucru pe care trebuie sa-l faci, ca sa faci un pas inainte.

5 comentarii:

Luigi spunea...

Citind primele 5 randuri mi-am regasit spiritul printre idei.
Uite, eu cand nu pot gandi pozitiv tac din gura daca nu pot sa zic nimic bun, frumos sau amuzant. Oamenii au impresia ca sunt serios cand tac, dar eu de fapt astept momentul potrivit sa atac. :)

Anonim spunea...

Citind printre randuri sau prin randuri ..am realizat ca treburile sunt cu atat de adevarate pe cat de reale .. sincer , eu am fost un pesimist convins si nu a fost bine deloc ..insa acum , de ceva vreme sunt intr-o perioada in care identitatea mea ( pesimista ,formata de multa vreme ) incearca sa adopte o cu totul alta forma , una pozitiva ,si credeti-ma ,este foarte greu ..simti la un moment dat ca nu mai sti cine esti si ce-ti doresti ..lupta e f grea ,dar sa stiti ca a gandi pozitiv inseamna , pe langa a reusi ,si a trece mai usor peste probleme si nevoile de zi cu zi .. Incercati sa ganditi pozitiv !! chiar daca e greu , chiar daca in momentele in care-ti pui un gand pozitiv , vine altul negativ pe loc si incearca sa-l discrediteze..nu conteaza !! increderea si gandirea pozitiva e totul ! eu inca nu am incetat sa lupt ,sper sa n-o faceti nici voi ;)

asined spunea...

frumos articolul...interesanta si tema aleasa si paralela la the secret..imi place :)

Anonim spunea...

cam pesimist, cautam ceva despre gandirea pozitiva....spune pot si vei putea)(e titlul unei carti)gandeste pozitiv sustin incontinuare, chiar daca lram 8-9 ore pe zi, dar sa facem ne ne place, sa nu ne vindem pentru bani ..sau macar sa pornim de jos si sa ne propunem(sa gandim pozitiv)ca vom ajunge unde dorim, ca o sa conducem masina visurilor, ca o sa locuim un casa ideala, alaturi de toate pesroanele drag...pentru astea merita sa gandim pozitiv..frumos bloggul

Anonim spunea...

Frumos si foarte adevarat acest articol .Hmm !! gandire pozitiva .E usor sa ceri dar e foarte greu sa-ti impui o gandire pozitiva , in conditiile in care vezi atatea neajunsuri in jurul tau . Ca sotul tocmai a terminat facultatea si sta cu o diploma in buzunar de inginer fiindca e criza si peste tot se da afara , ca ai doi copii de scoala si 15 septembrie vine iar tu esti cu buzunarele goale , ca nu ai cu ce sa le cumperi caiete , carti , o pereche de pantofi , o camasa care nu le mai vin , ca unul din copii a trecut in clasa a XII a si nu ai bani sa il pregatesti , ca umbli cu aceleasi haine ponosite fiindca nu mai esti in categoria prioritatilor ,ca abia supravietuiesti de pe o zi pe alta cu mancarea si etc , etc.Spuneti-mi cum mai poti gandi pozitiv in conditiile astea ? As vrea si eu o reteta , nu de imbogatire , o reteta ptr un trai decent .Ca mine sunt multi in aceeasi situatie si sunt convinsa ca la fel nu le-ar ajuta cu nimic daca ar visa ca isi depasesc conditia . Cine e sarac tot sarac moare , cine e bogat , nu pretuieste ce are . Sanatate sa fie dar si aceea e tot cu bani cateodata.