Cei care au citit multe pe tema asta .. imi pare rau, nu cred ca spun nimic nou pentru voi.
La primele contacte pe care le-am avut cu subiectul, cu destul de mult timp in urma, mi s-a parut ceva ciudat. Mi se parea ca e cumva - sa nu radeti - un indemn la schizofrenie. Pai cum? Eu am probleme, sunt intr-o situatie dificila, dar sa ma gandesc la lucruri bune, sa ma gandesc ca o sa se rezolve totul. Sa ma gandesc ca n-am de fapt probleme si sunt fericit. Si problemele o sa se rezolve. Urmatorul pas e ca in momentul cand vrei ceva, sa te gandesti ca il ai, si il vei avea. Sa crezi , si va veni. N-am putut sa cred chestia asta, si am ocolit de multe ori "Puterea ganirii pozitive", de Peale.
In fiecare zi aud sau citesc foarte multi oameni care au exact aceleasi pareri. Nu cred in puterea asta , oferita de gandirea pozitiva. Si .. au dreptate. Nu functioneaza. Nu in modul asta, oricum. Daca inchizi ochii si iti doresti sa apara o valiza cu milioane de dolari... sunt sanse mari sa nu fie acolo cand deschizi ochii. Daca ai datorii si inchizi ochii si astepti sa te sune cineva sati ofere un servici bine platit .. probabil ca n-o sa te sune.
Incet, incet eu am inceput sa citesc unele din cartile care se ocupa de subiect. Si am inteles ce ineamna de fapt aceasta gandire pozitiva, si ca daca astepti sa apara din senin o valiza cu bani, ai o problema. Multi oameni sunt foarte vehementi cand aud de puterea gandirii pozitive. Vor sa-ti demonstreze cu toate puterile ca e o prostie. Ei sunt cei dezamagiti sau cei carora le e frica. Si au dreptate, nu i-a ajutat niciodata, si nici no sa-i ajute.
Si totusi , gandirea pozitiva ajuta. Te ajuta sa te gandesti ca poti sa faci ceva bun, si odata ce te gandesti la asta, te ajuta sa vezi si cum poti sa faci. Te ajuta (sa incepi) sa nu te mai subestimezi, sa te vezi acolo unde vrei sa ajungi. Sa vrei sa ajungi undeva.
Primul pas e sa iesi din starea aia nenorocita - "totul e impotriva mea, eu nu reusesc sa fac nimic". SI STIU ca uneori chestia asta pare foarte adevarata, DAR NU E. Chiar daca multe din lucrurile care se intampla nu te ajuta, nu e TOTUL impotriva ta. Nu mai spune "NIMIC nu-mi iese bine", pentru ca nu e adevarat. SUNT si lucruri care iti ies bine, chiar daca par "nimicuri" in situatia de acum. Din acel TOT, sunt si factori care chiar daca nu te ajuta, dar NU sunt impotriva. Si atunci, ai facut un pas inainte, nu mai e TOTUL impotriva ta. Deja esti intr-o situatie mai buna, poti fi sigur ca vei gasi o solutie. Asta e gandire pozitiva (si NLP). Deci renunta la exprimarile astea 'Totul merge prost' 'Nu se mai poate face nimic' care folosesc generalizari absolute.
Cei dezamagiti vor spune "da, si ? cu ce ma ajuta asta, sa schimb un cuvant ?". De ce le spun Dezamagiti ? Pentru mine, ei sunt o categorie aparte. Lor "nimic" nu le merge bine, "mereu" pierd din vina cuiva, sunt inselati de cineva, "niciodata" n-au avut noroc, "niciodata" nu vor avea noroc cu ceva. Ofteaza mereu, nu fac niciodata nimic singuri, asteapta mereu aprobara altora, pentru ca ei considera mereu ca "totul" va merge prost. Asta e categoria din care ies eu acum, cu pasi de furnica, si eforturi mari. Si daca esti la fel ca mine, stii de ce vreau sa ies de aici, pentru ca m-am saturat sa tot regret si sa tot fiu dezamagit de ceva sau de cineva. Hai sa gandim pozitiv, sa vedem ca poate fi si ceva bun in fata.
Cel mai ciudat lucru in legatura cu mine e altul. "Odata" eu eram un exemplu de gandire pozitiva. Nu vedeam nimic rau. Imi Doream, si aveam. Cum am ajuns aici ?
3 comentarii:
Intreaba-l pe Rousseau cum e cu bunul salbatic :) Probabil ca asa ai ajuns.
"M-a pervertit societatea" ... Da, posibil si probabil.
Da, sunt de acord ca societatea e "bolnava" (alt cuvant mai bun nu am gasit) dar cred ca totusi valorile pot fi pastrate , chiar si in o astfel de societate.
Ziceam , mai de mult undeva, cred ca pot sa citesc o carte si de pe terasa unei case de un milion de $. Cred ca se pot demonstra valori si in "goana dupa bani" sau mai stiu eu ce altceva care caracterizeaza societatea noastra.
Probabil ca ai dreptate, eu asta incerc sa fac, sa regasesc increderea pe care o aveam "odata" si totusi sa raman aici intre oameni si nu pe o "insula pustie" ..
( Insula pustie nu era de la Rousseau, cred ca le amestec, n-am mai citit asa ceva de mult... :(( )
Ca episod de viata imi aduc aminte , la 18 ani discutam cu cineva mult mai mare despre carti, atunci imi placeau mult Eliade Cioran, Nietzsche, si mi-a spus "Citeste astea acum cat mai poti , pentru ca in curand nu ai sa mai ai timp decat pentru carti de specialitate". Si din pacate a avut dreptate.
Daca te referi la aia cu "No man is an island" e a lui John Donne.
In ceea ce priveste cartile se specialitate si beletristica, mare dreptate a avut! Si la mine se intampla acelasi lucru.
Si nu e neaparat vorba ca nu mai am timp ci am capatat un "simt al urgentei". Prefer sa citesc una de specialitate in timpul in care as putea citit una de beletristica.
E doar o decizie pe care o iau.
Trimiteți un comentariu