Am deschis ochii si am stiut ca esti langa mine, chiar daca nu ti-am vazut umbra si nici nu ti-am auzit respiratia. Cum am stiut? Pai, cand n-ai fost ultima oara ?
Ne pierdem in mutism, cate putin in fiecare zi. Daca stiu ca ma intelegi oricum, de ce ar mai fi nevoie sa-ti spun? Poate stiu ce vrei, si mi-e frica de tine, sau poate nu stiu, si mi-e frica sa intreb. Poate m-am saturat.
Nu te aud cum respiri, pentru ca respiram impreuna. Ma aud pe mine si linistea, si mi-e deajuns sa stiu ca esti aici. Si nu am cum sa-ti vad umbra, si nici nu cred ca-mi doresc.
Te uiti la mine si-ti citesc in privire. Nu te intereseaza. Daca am trai impreuna , am asculta impreuna aceleasi soapte, dar numai eu as zambi. Iar daca am lucra impreuna nu ai intelege de ce sunt tot timpul nervos. Daca ai citi ce scriu acum, poate ti-ar place sau poate nu, ai ridica din umeri si ai spune ca poate nu ai cum sa intelegi, ca e vorba despre altcineva.
Undeva, maine rasare soarele din spatele muntelui, si nu ma trezesc singur. Ai sa fii acolo, privind umbrele prin fereastra murdara.
Trebuie doar sa-mi tin respiratia cu o secunda in plus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu