N-am cum s-o spun - n-am sa pot niciodata. O scriu - stiind ca n-ai s-o citesti niciodata. O sa fie controversat, fiecare o sa inteleaga ce vrea, stiu, dar nu ma pot abtine.
Ok, am ajuns si aici. A trecut mult, putin? Nu stiu in ce sa-l masor. Stiam - ba chiar pot spune ca asteptam momentul asta - desi nu mi l-am dorit niciodata. Sunt putin surprins, si mi se intampla destul de rar. Ok, nu e nimic ce nu stiam, certitudinea vine doar cu o ridicare din umeri. N-am ajuns niciodata sa cred nimic, doar uitasem. Nu mi-au placut niciodata minciunile prost spuse, tocmai pentru gustul asta amar. Acum, ca stiu, ce facem? Tu? Ce-ai sa faci? Ai sa ma minti in continuare? Si... macar iti dai seama ca acum stiu? Ca nu mai e loc de minciuni sau de justificari?
Eu? Zi-mi, ce fac? Ma prefac ca nu v-am vazut? Mi-e frica de momentul cand o sa ne intalnim, din nou, fata in fata. Si sper sa nu fim singuri. Cel mai simplu, pentru toata lumea, ar fi sa fie si el.
Si, singuri sau nu, eu ce fac? Ma comport ca si cum nu stiu nimic? Ma comport ca si cum nu s-a schimbat nimic? Ma comport normal, pentru ca nu ma intereseaza mai mult decat ieri, acum doua saptamani sau acum patru luni? Da, probabil asa am sa fac ... si atunci ai sa-ti dai seama ca s-a schimbat ceva. Ai sa-ti dai seama, pentru ca nu ma (mai) pot preface, in fata ta. Nu stiu daca nu mai pot, sau nu mai vreau. Nu ma mai pot preface nici in fata lui, si o sa vedeti amandoi. Si atunci? Ce-o sa faceti?
Sunt putin amuzat, de situatia asta. Sunt tentat sa spun ca e greseala mea, totusi nu e vorba de nici o greseala. E normal. Tu ai ceva de aparat, eu nimic de pierdut. Totusi cred ca ai dus lucrurile putin prea departe, si aici e greseala ta. Ai avut ocazia sa alegi, de multe ori. Si ce ai ales a fost o greseala. Pentru ca - si sunt dispus sa pariez totul pe cartea asta - el n-o sa te mai vrea, cand eu am sa zic nu. Pentru ca n-ar mai avea nimic de castigat. Esti la mijloc.
Sunt cel mai greu de mintit om pe care l-ai cunoscut. "Cunoscut" doar pentru ca ne-a facut cineva cunostinta, altfel nu ai ajuns sa ma cunosti deloc. N-ai reusit sa treci peste standarde, tipare, istorie, povesti. Sa ma cunosti. Sunt convins ca amandoi regretati momentul cand ne-am cunoscut. Plus ca noi doi avem istorie. El ti-a povestit vreodata ceva? Petru ca eu nu. Mie imi place sa fiu mintit, si poate tu te-ai fi descurcat, dar ai uitat - poate ati uitat amandoi - ca noi ne cunoastem "de-o viata". N-a avut nici o sansa. Sunt greu de mintit - si pentru el, imposibil.
Dar, pana la urma, nu s-a intampat nimic rau, nu? Nimeni nu e cu adevarat ranit, poate o sa ne privim un pic jenati, pentru un timp, dar nu e prima data. Tu ai sa dispari, noi o sa fim prieteni, din nou. Doar nu e prima data... Si in plus, ne-a fost bine. Nu stiu pentru tine cum a fost. Asta tu ar trebui sa imi spui. Eu, daca e sa trag linie, asta pot sa spun. A fost bine.
Nu exceptional. Peste medie, oricum.
Iti amintesti ce ti-am spus, prima oara cand ne-am vazut, impreuna, noi trei? Trebuie doar sa inveti sa minti mai bine. Cel putin dupa standardele mele. Mi-ai ras in fata, atunci. Trebuie sa merit o minciuna mai buna, mi-ai zis. Si pana la urma cine sunt eu? Mi-a placut, zambetul ala.
O sa-mi fie dor. O sa-mi fie dor de momentele cand realizam ca te astept, si ca mi-e dor. Si poate de zambetul tau, uneori. Atat. Restul se sterge, daca nu s-a sters deja. Nimic memorabil.
Sunt curios, cand o sa ne amintim, la cafea, despre tine, cine ai sa fii tu? Oricum, sunt curios cine o sa aiba primul curajul sa spuna povestea. Eu ar trebui, nu? In fond, erai a lui...
29 iulie 2010
17 iulie 2010
Nu, nu mi-e frica...
Nu mi-e frica - pentru ca n-are nimeni rabdare sa inteleaga, n-are nimeni rabdare sa citeasca pana la capat, printre randuri. Fiecare e preocupat sa-si extraga propria persoana din mine, fiecare e atent la ce l-ar putea leza, fiecare e pregatit sa ma contrazica sau sa fie de acord. Fiecare crede ca e vorba despre el.
Cat despre "suflet"... ce-o fi insemnand asta? Sufletul meu e "la vedere" aici si oriunde. Din "suflet" scriu fiecare cuvant, si sunt doar cuvinte pe care le pierd fara sens. Si e cea mai buna metoda de a-l tine ascuns - sufletul - asa, la vedere, pentru ca asa cum ma credeti toti cand mint, asa nu ma vede nimeni cand sunt autentic.
Uneori, e apasatoare singuratatea. La fel de bine ascunsa, in tot si toti ce ma inconjoara.
Cat despre "suflet"... ce-o fi insemnand asta? Sufletul meu e "la vedere" aici si oriunde. Din "suflet" scriu fiecare cuvant, si sunt doar cuvinte pe care le pierd fara sens. Si e cea mai buna metoda de a-l tine ascuns - sufletul - asa, la vedere, pentru ca asa cum ma credeti toti cand mint, asa nu ma vede nimeni cand sunt autentic.
Uneori, e apasatoare singuratatea. La fel de bine ascunsa, in tot si toti ce ma inconjoara.
O papusa stricata, cu o fata de copil uratita de rautate.
Locuiam in chirie la acelasi proprietar, dar apartamentul era altul. Era mai mare, si era inainte de revolutie - mi-am dat seama dupa jaluzelele de la geamuri, care erau cele de la apartamentul meu de acasa. Din copilarie.
De afara veneau sunete de toamna. Copii care se jucau (in curtea scolii), caini si un post de radio, monoton si trist.
Patul in care dormeam era mare, si la mijloc avea noptiera, in care era o cutie. De care stiam, dar in care nu aveam voie sa umblu. Cutie din care am auzit o alarma de ceas - suna de trei ori, dupa care un copil razand, apoi doua voci in dialog, despre nu stiu ce. Mi-am imaginat in interior o papusa stricata, cu o fata de copil uratita de rautate. Apoi de la capat, alarma, rasetul de copil si dialogul celor doua voci. Mi-era frica sa opresc alarma, pentru ca trebuia sa umblu in noptiera, si stiam sigur ca nu am voie, plus ca urma sa ma prinda proprietarul ca am umblat acolo.
Am desfacut noptiera, capacul cutiei, in ea era o punga de plastic, de fapt un plic desfacut, de la un curier - cu interiorul negru, din care am scos un ceas desteptator. Ceasul, a carui alarma inca suna, stiam ca este un ceas de baie - rezistent la apa - si avea montata pe el o savoniera din sticla, cu brate de cupru. Nu stiam ce sa fac mai departe, in cutie mai erau lucruri, apoi -inevitabil- a venit proprietarul. Si nu era proprietarul, era un coleg de serviciu, care a zis ca vrea si el ceva din cutie, sa-i dam, sunt multe chestii acolo pe care oricum nu le folosim.
Am cautat mai departe, si am gasit o manusa rosie, de femeie, cu brat lung, care parea din catifea, dar la atingere s-a dovedit a fi o carpa negricioasa, montata ingenios pe un suport albastrui din carton.
Mirosea totul a levantica, si era racoare, ca in copilarie, ca in dormitorul parintilor mei, cu sifoniere mari si draperii albastre.
De afara veneau sunete de toamna. Copii care se jucau (in curtea scolii), caini si un post de radio, monoton si trist.
Patul in care dormeam era mare, si la mijloc avea noptiera, in care era o cutie. De care stiam, dar in care nu aveam voie sa umblu. Cutie din care am auzit o alarma de ceas - suna de trei ori, dupa care un copil razand, apoi doua voci in dialog, despre nu stiu ce. Mi-am imaginat in interior o papusa stricata, cu o fata de copil uratita de rautate. Apoi de la capat, alarma, rasetul de copil si dialogul celor doua voci. Mi-era frica sa opresc alarma, pentru ca trebuia sa umblu in noptiera, si stiam sigur ca nu am voie, plus ca urma sa ma prinda proprietarul ca am umblat acolo.
Am desfacut noptiera, capacul cutiei, in ea era o punga de plastic, de fapt un plic desfacut, de la un curier - cu interiorul negru, din care am scos un ceas desteptator. Ceasul, a carui alarma inca suna, stiam ca este un ceas de baie - rezistent la apa - si avea montata pe el o savoniera din sticla, cu brate de cupru. Nu stiam ce sa fac mai departe, in cutie mai erau lucruri, apoi -inevitabil- a venit proprietarul. Si nu era proprietarul, era un coleg de serviciu, care a zis ca vrea si el ceva din cutie, sa-i dam, sunt multe chestii acolo pe care oricum nu le folosim.
Am cautat mai departe, si am gasit o manusa rosie, de femeie, cu brat lung, care parea din catifea, dar la atingere s-a dovedit a fi o carpa negricioasa, montata ingenios pe un suport albastrui din carton.
Mirosea totul a levantica, si era racoare, ca in copilarie, ca in dormitorul parintilor mei, cu sifoniere mari si draperii albastre.
15 iulie 2010
E atat de simplu...
Uneori ma faci sa par (sa-mi par chiar si mie) foarte rau, exagerat. Un... monstru.
Totusi... nu sunt asa. Cat de complicat pot sa fiu? Am si eu nevoie sa ma simt uneori .. zmeu. Toti avem nevoie, nu?
Totusi... nu sunt asa. Cat de complicat pot sa fiu? Am si eu nevoie sa ma simt uneori .. zmeu. Toti avem nevoie, nu?
10 iulie 2010
O fereastra in cer
Ieri seara fumam pe intuneric, in bucatarie, la geam. Afara, tot intuneric - deplin. Doar cantecul greierilor, fosnetul copacilor si sunetul stropitoarelor care uda gazonul.
Si s-a aprins o fereastra in cer - ca sa nu uit ca in fata mea, la nici o suta de metri, e un bloc de 10 etaje.
Si s-a aprins o fereastra in cer - ca sa nu uit ca in fata mea, la nici o suta de metri, e un bloc de 10 etaje.
08 iulie 2010
Cine esti?
Uneori ma surprind gandindu-ma la tine, si imi dau seama ca zambesc. Nu stiu cine esti, unde, la ce te gandesti acum. Mi-ar placea sa te iau in brate, acum - inchid ochii si nu ma gandesc la nimic - si as face asta de o suta de ori pe zi. Daca as putea face-o macar o data.
Nu stiu cine esti, dar poate te gandesti la mine - si ma surprind zambind.
Nu stiu cine esti, dar poate te gandesti la mine - si ma surprind zambind.
01 iulie 2010
Oarecum melancolic
Oboseala. Ca o depresie a corpului. Nu-mi amintesc sa fi fost vreodata atat de obosit, ca acum. Mi-e indiferent daca stau sau ma misc. Ma doare cand stau.
.
Sunt pe o directie gresita, si o simt. Fizic.
.
Nu mai inteleg vremea de afara. Nu e cald, totusi nu pot sa adorm. Ieri noapte m-am trezit de trei ori, o data de cald, de doua ori de la zgomotul ploii.
.
M-am bucurat ca un copil mancand o inghetata, azi. Nu-mi amintesc sa-mi fi placut inghetata, in copilarie. Am doar o amintire a unui aparat verde, de unde cumparam o inghetata "la cornet". O inghetata verde. Un ban de trei lei, cu un tractor si un soare, parca. 3 lei sau 30 de bani? Imi amintesc si momentul primului "tort" de inghetata, si cum nu intelegeam de ce ii spune lumea "tort" de inghetata. Era doar inghetata intr-o cutie de plastic. N-am inteles niciodata bucuria adultilor, cand au cumparat "tortul" de inghetata. Am resimtit doar bucuria primei sticle de pepsi de un litru, de plastic.Imi amintesc si momentul cand am pus rio de kiwi in sticla "de sticla" pentru ca nu se gasea la alimentara, si am cumparat de la un bar, unde trebuiau sa "predea sticla de plastic".
.
Nu-l mai inteleg pe pisic. Il vad ca imi spune in continuare lucruri si asteapta ceva de la mine, si apoi miauna frustrat. Nu-l mai inteleg, nu mai stiu sa-i raspund. Poate e vina mea, sau poate pentru ca nu mai e el copil.
.
De cand ma stiu, nu mi-a placut sa fiu atins. Totusi - poate e o conventie de care eu nu stiu - toti ma atingeti. Imi place si mie sa ating oamenii, uneori. Probabil de asta o faceti si voi.
.
Imi plac oamenii care misca varful nasului cand vorbesc.(Carora li se misca?) Astazi am vazut doi.
.
Astazi, cineva a stat atat de aproape, vorbind cu mine, incat ii simteam caldura. Am stat nemiscat, tinandu-mi respiratia, in gand, orice miscare ar fi fost o atingere nepotrivita.
.
Cred ca ma odihnesc, e liniste si intuneric. Astazi, pe aleea din fata blocului, un caine dormita "in mijlocul strazii". Am urcat cu o roata pe trotuar, si l-am ocolit. M-am uitat in oglinda si se uita dupa mine. Am in congelator inghetata roz, alba si maro. Si un tort de inghetata de care nu ma ating.
.
Sunt pe o directie gresita, si o simt. Fizic.
.
Nu mai inteleg vremea de afara. Nu e cald, totusi nu pot sa adorm. Ieri noapte m-am trezit de trei ori, o data de cald, de doua ori de la zgomotul ploii.
.
M-am bucurat ca un copil mancand o inghetata, azi. Nu-mi amintesc sa-mi fi placut inghetata, in copilarie. Am doar o amintire a unui aparat verde, de unde cumparam o inghetata "la cornet". O inghetata verde. Un ban de trei lei, cu un tractor si un soare, parca. 3 lei sau 30 de bani? Imi amintesc si momentul primului "tort" de inghetata, si cum nu intelegeam de ce ii spune lumea "tort" de inghetata. Era doar inghetata intr-o cutie de plastic. N-am inteles niciodata bucuria adultilor, cand au cumparat "tortul" de inghetata. Am resimtit doar bucuria primei sticle de pepsi de un litru, de plastic.Imi amintesc si momentul cand am pus rio de kiwi in sticla "de sticla" pentru ca nu se gasea la alimentara, si am cumparat de la un bar, unde trebuiau sa "predea sticla de plastic".
.
Nu-l mai inteleg pe pisic. Il vad ca imi spune in continuare lucruri si asteapta ceva de la mine, si apoi miauna frustrat. Nu-l mai inteleg, nu mai stiu sa-i raspund. Poate e vina mea, sau poate pentru ca nu mai e el copil.
.
De cand ma stiu, nu mi-a placut sa fiu atins. Totusi - poate e o conventie de care eu nu stiu - toti ma atingeti. Imi place si mie sa ating oamenii, uneori. Probabil de asta o faceti si voi.
.
Imi plac oamenii care misca varful nasului cand vorbesc.(Carora li se misca?) Astazi am vazut doi.
.
Astazi, cineva a stat atat de aproape, vorbind cu mine, incat ii simteam caldura. Am stat nemiscat, tinandu-mi respiratia, in gand, orice miscare ar fi fost o atingere nepotrivita.
.
Cred ca ma odihnesc, e liniste si intuneric. Astazi, pe aleea din fata blocului, un caine dormita "in mijlocul strazii". Am urcat cu o roata pe trotuar, si l-am ocolit. M-am uitat in oglinda si se uita dupa mine. Am in congelator inghetata roz, alba si maro. Si un tort de inghetata de care nu ma ating.
21 iunie 2010
Si cand au sa dispara toti?
Am citit undeva, odata, ca ne "schimbam" (innoim?) corpul, o data la 7 ani. Oase, muschi, stomac, ficat, toate noi. Inima noua. Nu stiu cat e de adevarat, dar daca e, inseamna ca sunt pe cale de a deveni un om nou, acum, la 28-29 de ani.
Si incercam sa ma "amintesc" mie, la 21, la 14, la 7. Dincolo de 16-17 ani, reusesc doar din fotografii sau din povesti. Imi amintesc ce faceam, imi amintesc locurile, imi amintesc prietenii, parintii, casa, mirosurile, bucuriile, disperarile, imi amintesc orice, dar nu pe "mine".
"Nu mai stii cat de slab erai?", "atunci, cand aveai parul lung", "te-ai inaltat dintr-o data", etc.
Cine sunt eu, sunt un "el / tu" din povestile lor?
Pe masura ce trece timpul, toti cei care ma stiu la 7, la 14 sau la 21 de ani (da, si mai departe, dar nu ma gandesc inca pana acolo...) dispar. Mor toti, in jurul meu, sau dispar, sau pleaca atat de departe incat devin ireali. Si atunci nu ma mai stie nimeni. Nu mai exist eu la 7 ani, in amintirea nimanui, poate doar in a mea - dar are asta vreo relevanta?
Si atunci... sa ma bucur? Acum, la 28-29 de ani, pe cale sa devin un nou "eu", sa ma bucur ca sunt inca oameni care ii stiu pe toti ceilalti "eu"?
Nu reusesc sa ma hotarasc daca si cum public posturile controversate, din urma. Prea multe discutii, lacrimi, etc. Nu stiu daca merita. Uite, ca sa ma tin de promisiune, public unul "neutru", de sambata dimineata. Pe care nu l-am mai publicat atunci pentru ca am regasit imediat aceeasi idee la altcineva.
Si incercam sa ma "amintesc" mie, la 21, la 14, la 7. Dincolo de 16-17 ani, reusesc doar din fotografii sau din povesti. Imi amintesc ce faceam, imi amintesc locurile, imi amintesc prietenii, parintii, casa, mirosurile, bucuriile, disperarile, imi amintesc orice, dar nu pe "mine".
"Nu mai stii cat de slab erai?", "atunci, cand aveai parul lung", "te-ai inaltat dintr-o data", etc.
Cine sunt eu, sunt un "el / tu" din povestile lor?
Pe masura ce trece timpul, toti cei care ma stiu la 7, la 14 sau la 21 de ani (da, si mai departe, dar nu ma gandesc inca pana acolo...) dispar. Mor toti, in jurul meu, sau dispar, sau pleaca atat de departe incat devin ireali. Si atunci nu ma mai stie nimeni. Nu mai exist eu la 7 ani, in amintirea nimanui, poate doar in a mea - dar are asta vreo relevanta?
Si atunci... sa ma bucur? Acum, la 28-29 de ani, pe cale sa devin un nou "eu", sa ma bucur ca sunt inca oameni care ii stiu pe toti ceilalti "eu"?
Nu reusesc sa ma hotarasc daca si cum public posturile controversate, din urma. Prea multe discutii, lacrimi, etc. Nu stiu daca merita. Uite, ca sa ma tin de promisiune, public unul "neutru", de sambata dimineata. Pe care nu l-am mai publicat atunci pentru ca am regasit imediat aceeasi idee la altcineva.
13 iunie 2010
04 iunie 2010
19 mai 2010
Nimic memorabil
O sa fie controversat, fiecare o sa inteleaga ce vrea, stiu, dar nu ma pot abtine.
Sunt putin surprins, si mi se intampla destul de rar. Ok, nu e nimic ce nu stiam, certitudinea vine doar cu o ridicare din umeri. N-am ajuns niciodata sa cred nimic, doar uitasem. Nu mi-au placut niciodata minciunile prost spuse, tocmai pentru gustul asta amar. Acum, ca stiu, ce facem?
Ma comport ca si cum nu stiu nimic? Ma comport ca si cum nu s-a schimbat nimic? Ma comport normal, pentru ca nu ma intereseaza mai mult decat ieri, acum doua saptamani sau acum patru luni? Da, probabil asa am sa fac ... si atunci ai sa-ti dai seama ca s-a schimbat ceva.
Sunt cel mai greu de mintit om pe care l-ai cunoscut. "Cunoscut" doar pentru ca ne-a facut cineva cunostinta, altfel nu ai ajuns sa ma cunosti deloc. N-ai reusit sa treci peste standarde, tipare, istorie, povesti. Sa ma cunosti.
Sunt putin amuzat, de situatia asta. Sunt tentat sa spun ca e greseala mea, totusi nu e vorba de nici o greseala. E normal. Tu ai ceva de aparat, eu nimic de pierdut.
A fost bine. Nu exceptional. Peste medie, oricum. Trebuie doar sa inveti sa minti mai bine. Cel putin dupa standardele mele. Si pana la urma cine sunt eu?
Atat. Nimic memorabil.
Sunt putin surprins, si mi se intampla destul de rar. Ok, nu e nimic ce nu stiam, certitudinea vine doar cu o ridicare din umeri. N-am ajuns niciodata sa cred nimic, doar uitasem. Nu mi-au placut niciodata minciunile prost spuse, tocmai pentru gustul asta amar. Acum, ca stiu, ce facem?
Ma comport ca si cum nu stiu nimic? Ma comport ca si cum nu s-a schimbat nimic? Ma comport normal, pentru ca nu ma intereseaza mai mult decat ieri, acum doua saptamani sau acum patru luni? Da, probabil asa am sa fac ... si atunci ai sa-ti dai seama ca s-a schimbat ceva.
Sunt cel mai greu de mintit om pe care l-ai cunoscut. "Cunoscut" doar pentru ca ne-a facut cineva cunostinta, altfel nu ai ajuns sa ma cunosti deloc. N-ai reusit sa treci peste standarde, tipare, istorie, povesti. Sa ma cunosti.
Sunt putin amuzat, de situatia asta. Sunt tentat sa spun ca e greseala mea, totusi nu e vorba de nici o greseala. E normal. Tu ai ceva de aparat, eu nimic de pierdut.
A fost bine. Nu exceptional. Peste medie, oricum. Trebuie doar sa inveti sa minti mai bine. Cel putin dupa standardele mele. Si pana la urma cine sunt eu?
Atat. Nimic memorabil.
18 mai 2010
16 mai 2010
Intre bine si rau
Mai devreme, la cafea cu prietenii, am avut sentimentul - inconfortabil - ca in spatele fiecarei propozitii e vorba de bani. In spatele fiecarui gand pierdut de-al meu, fara nici o legatura cu ceea ce vorbim, sau cu ceea ce se vorbeste fara ca eu sa fiu atent, e vorba de bani.
Si mi se pare ceva strain, de parca m-am trezit spectator la o piesa de teatru intr-o limba pe care n-o inteleg. Nu-mi doresc asta. Stiu ca pot fi orice sau oricine vreau sa fiu, dar acum simt ca tot ce-mi doresc e sa nu fiu... asta.
Si nu e vorba numai de bani. E vorba de statut, e vorba de imagine, e vorba de concret, de "cat" si "pe ce" am pus mana. Si nu sunt strain nici de bani, nici de imagine, sau statut. Eu sunt, si am fost dintotdeauna, concret. Dar e stupid, daca totul se reduce la asta.
Nu stiu care sunt valorile. Dar sigur nu sunt astea. Altfel nu m-as simti asa.
Si mi se pare ceva strain, de parca m-am trezit spectator la o piesa de teatru intr-o limba pe care n-o inteleg. Nu-mi doresc asta. Stiu ca pot fi orice sau oricine vreau sa fiu, dar acum simt ca tot ce-mi doresc e sa nu fiu... asta.
Si nu e vorba numai de bani. E vorba de statut, e vorba de imagine, e vorba de concret, de "cat" si "pe ce" am pus mana. Si nu sunt strain nici de bani, nici de imagine, sau statut. Eu sunt, si am fost dintotdeauna, concret. Dar e stupid, daca totul se reduce la asta.
Nu stiu care sunt valorile. Dar sigur nu sunt astea. Altfel nu m-as simti asa.
08 mai 2010
05 mai 2010
Brief moment of grace
Pentru cateva clipe, azi, am avut senzatia de bine, a firescului. N-a durat mult.
27 aprilie 2010
21 aprilie 2010
Arogant
Nu inteleg cum poate cineva sa-mi reproseze ca sunt arogant. Poti sa-mi reprosezi ca sunt "neatent", sau ca am spus o minciuna, sau ca am gresit. Cum sa-mi reprosezi ca sunt arogant?
Te deranjeaza atitudinea mea aroganta. Nu esti de acord cu mine, au contraire, tu crezi ca esti mai "bun" decat mine. Si totusi imi reprosezi aroganta. Atitudinea mea te-a facut sa te simti mic, atacat, sau cum te-o fi facut sa te simti. Si reactia ta e sa-mi reprosezi asta.
Da, sunt arogant. Ca sa fie clar, motivul pentru care sunt arogant este ca eu sunt, asa cum am spus, cel mai interesant, cel mai destept si cel mai important. Si in plus, tu esti un nimic. Sau nu esti nimic. Spune-i cum vrei.
Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai comic. Imi reprosezi ca reusesc sa te fac sa te simti un nimic?
Te deranjeaza atitudinea mea aroganta. Nu esti de acord cu mine, au contraire, tu crezi ca esti mai "bun" decat mine. Si totusi imi reprosezi aroganta. Atitudinea mea te-a facut sa te simti mic, atacat, sau cum te-o fi facut sa te simti. Si reactia ta e sa-mi reprosezi asta.
Da, sunt arogant. Ca sa fie clar, motivul pentru care sunt arogant este ca eu sunt, asa cum am spus, cel mai interesant, cel mai destept si cel mai important. Si in plus, tu esti un nimic. Sau nu esti nimic. Spune-i cum vrei.
Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai comic. Imi reprosezi ca reusesc sa te fac sa te simti un nimic?
19 aprilie 2010
16 aprilie 2010
I'm not hearing any heart.
"Run the risk, if you get hurt, you'll come back. Because, the truth is there is no sense living your life without this. To make the journey and not fall deeply in love - well, you haven't lived a life at all."
http://www.youtube.com/watch?v=HwL1Ohe8Htw
http://www.youtube.com/watch?v=HwL1Ohe8Htw
11 aprilie 2010
Alb / Negru
Dupa o pauza binevenita, inevitabil, concluzia. Da, cred ca e mai bine sa nu. Sa nu mai, adica.
A fost misto, a venit cand nu ma asteptam, mi-a fost frica, am ridicat din umeri, am acceptat, o traiesc cu voluptate. Nu m-am hotarat inca daca e "schimbare" sau "acceptare". "Recunoastere". Accept ca totul s- a schimbat in jurul meu, viata, voi. Si ma bucur ca am reusit sa raman acelasi. Aceeasi muzica, aceeasi tigara la aceeasi cafea, aceleasi minciuni, acelasi zambet, nesiguranta, aroganta, acelasi eu.
Acum o sa urmeze iadul, vine de fiecare data. Astept loviturile, sunt convins ca ne vedem de partea cealalta. Cum m-ati invidiat de fiecare data, o sa ma invidiati si acum. Am sa cad in picioare, oricat de lung si de greu va fi, si de data asta.
Intrebarea o sa ramana mereu, care sunt eu, cel de acum, cel de atunci? Care raspuns e cel bun? Nu m-am lasat niciodata amagit, nu sunt si n-am fost niciodata atat de important pentru nimeni. E o iluzie.
Si n-a fost niciodata nici alb, nici negru. A fost misto, si chiar daca va vreau in continuare, chiar daca nu ma incomodati, chiar daca nu ma credeti sau nu-mi mai spuneti nimic, n-o sa mai fie la fel. Alb sau negru n-ar fi putut fi niciodata, nu sunt al nimanui. Sunt cea mai gri persoana pe care ati cunoscut-o.
A fost misto, a venit cand nu ma asteptam, mi-a fost frica, am ridicat din umeri, am acceptat, o traiesc cu voluptate. Nu m-am hotarat inca daca e "schimbare" sau "acceptare". "Recunoastere". Accept ca totul s- a schimbat in jurul meu, viata, voi. Si ma bucur ca am reusit sa raman acelasi. Aceeasi muzica, aceeasi tigara la aceeasi cafea, aceleasi minciuni, acelasi zambet, nesiguranta, aroganta, acelasi eu.
Acum o sa urmeze iadul, vine de fiecare data. Astept loviturile, sunt convins ca ne vedem de partea cealalta. Cum m-ati invidiat de fiecare data, o sa ma invidiati si acum. Am sa cad in picioare, oricat de lung si de greu va fi, si de data asta.
Intrebarea o sa ramana mereu, care sunt eu, cel de acum, cel de atunci? Care raspuns e cel bun? Nu m-am lasat niciodata amagit, nu sunt si n-am fost niciodata atat de important pentru nimeni. E o iluzie.
Si n-a fost niciodata nici alb, nici negru. A fost misto, si chiar daca va vreau in continuare, chiar daca nu ma incomodati, chiar daca nu ma credeti sau nu-mi mai spuneti nimic, n-o sa mai fie la fel. Alb sau negru n-ar fi putut fi niciodata, nu sunt al nimanui. Sunt cea mai gri persoana pe care ati cunoscut-o.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)