neserios

Nu-mi aduc aminte ca parintii mei sa fi facut o promisiune, cand eram mic, pe care sa nu si-o fi tinut. Nici bunicii care m-au crescut. Eu am fost dintotdeauna convins ca in momentul cand cineva spune ca se va intampla ceva, sau ca va face ceva, se va intampla. Excludem cazurile in care si un copil intelege ca "nu putem merge la plaja, afara e furtuna", etc. Apoi am crescut si sunt sigur ca mi s-a intamplat sa fiu amagit cu promisiuni, de parinti sau alte persoane, dar nu le-am resimtit cu adevarat.

Prima adevarata dovada de neseriozitate din partea cuiva a fost cand am cumparat primul calculator. "Persoana" de la care l-am cumparat, o cunostinta de-a mamei, era, ce-i drept, la vremea respectiva, unul din putinii oameni din oras care se ocupa cu asa ceva. Si da, probabil ca era foarte ocupat si distributia acum 10 ani nu era la fel de operativa ca acum. Dar a intarziat cu calculatorul o saptamana, cred. Poate mai mult... si cum il mai asteptam... Partea proasta e ca mereu spunea ca vine. Si nu venea.

Stiu ca la inceput am fost dezamagit, apoi nervos, si in final a ramas un ... dispret fata de el si fata de minciuna pe care tot o spunea. Dispretul asta il am si acum, fata de oamenii care "promit" ceva, si apoi nu se tin de cuvant. Mor de ciuda cand - din ce in ce mai rar in ultimul timp - ma las inselat de cate o astfel de persoana.

Nu ma leg numai de "promisiuni"; e vorba de "cuvantul" omului. E vorba de acele aspecte "nescrise" ale unei intelegeri. E vorba de calitatea pe care trebuie sa o aiba un produs.. sau serviciul pe care il vinde.. etc etc.

Bottom line - ma enerveaza groaznic situatia in care un om spune ca va face ceva, si nu face. Felul meu de a fi si educatia pe care am primit-o mi-au dictat pana acum sa fiu intelegator si sa tolerez o mare parte a comportamentelor respective, permitandu-i omului sa se revanseze, fiind de acord cu intarzieri, etc. Dar observ ca asta se transforma ( ca si multe altele, de altfel) in lipsa de respect. Pentru ca pana la urma totul se reduce la respect. Lipsa de respect fata de mine, pentru ca la urma urmei ma minti cu buna stiinta, si lipsa de respect fata de tine, pentru ca pierzi mult in fata mea.

Pe alta parte, nu imi plac oamenii care nu "promit" niciodata nimic. Care folosesc mereu expresii ca "am sa incerc sa ", "nu promit nimic, dar voi incerca sa ..." .. etc. Asta, pentru mine, denota o slabiciune, un defect grav al persoanei respective. Ma suprind de multe ori si pe mine facand greseala asta, si ma corectez cat pot de repede. Problema e ca nu pot avea nici un fel de incredere in ce spune omul, nu pot pune o baza in el si atunci cade automat in categoria de mai sus, a mincinosilor in care nu e bine sa ai incredere, pentru ca te vor dezamagi mai mult ca sigur.

Din ambele puncte de vedere, am admirat intotdeauna oamenii care au stiut sa spuna "Nu!". Admir faptul ca ma refuzi - chiar daca poate nu-mi convine foarte mult- si prefer oricand sa spui "Nu!" decat sa spui "Am sa incerc" si sa nu poti face nimic, incurcandu-mi tot planul, sau spunand "Da" cand stii ca nu vei putea si in felul asta stricand nu numai planul cat si relatia.

Pentru ca da, atunci cand spui de prea multe ori ca vei face un lucru si nu il faci lumea te eticheteaza ca finid "neserios". SI ORICAT DE BUN AR FI SERVICUL TAU, PREFER UNUL MAI PROST, MAI SCUMP SAU MAI GREOI, DAR DE CARE POT FI SIGUR!!!

Concluzii am 2:
In primul rand, la baza afacerii mele va sta MEREU sinceritatea fata de client si fata de parteneri.
In al doilea rand, deja cititi destul de multi blogul asta, si multi ma cunoasteti. Marea majoritate deja v-ati recunoscut in ce am scris. Ce se schimba ACUM este ca nu mai accept sub nici o forma comportamentele astea, si astept de la voi acelasi tratament. Ori vorbim serios, ori nu mai vorbim de loc!

moarte

da, vorbesc despre deja celebrul caz.

Incerc in continuare sa inteleg, si in continuare sper ca sunt lucruri care (totusi) inca nu se stiu sau nu se spun.

Nu cred ca pana acum sa mai fi auzit de cineva atat de tanar care sa moara in felul asta. Din cauza muncii, ma refer. Pentru ca din cauza muncii se moare. Da..dar mereu am asociat moartea cu un .."antreprenor" .. care nu doarme noptile de grija banilor pe care ii pierde sau ii plateste .. de grija vanzarilor care vin sau nu vin, de grija depozitelor care au luat foc, a vapoarelor care s-au scufundat sau mai stiu eu ce...

Dar, angajat fiind, sa mori din cauza serviciului? Prima intrebare pe care mi-am pus-o cand am auzit stirea a fost "oare cati mai sunt ca ea de care nu stim?".

Pentru ce va faceti asta oameni buni? Am citit pe "forum-ul" de la protv cum oamenii fac ce stiu mai bine - arunca vina pe altii. Sefii sunt vinovati, multinationalele, situatia economica viata care este nedreapta. Oameni buni.... cum naiba te poate obliga cineva sa muncesti 20 de ore pe zi?? Ce naiba, doar nu e sclavie. E alegerea ta daca vrei sa muncesti asa. Exista mereu o alternativa.

Ce pacat de oamenii astia. Ei sunt bine intentionati, sunt harnici si capabili, ar putea face minuni cu viata lor... si fiind de buna credinta sunt prinsi in capcana de a munci pentru salarii de mizerie si "pozitii" si "cariera" pentru ca asa "e bine"...


Poate maine am sa spun ce gandesc, dar acum doar simt mila.

Poveste

"
_ ..Daca tu nu-ti transformi viata intr-o poveste, atunci devii doar o parte din povestea altcuiva.
_ Si daca povestea ta nu e buna?
_ O tot schimbi pana gasesti una care e.

"

"Asta ii spun si u mereu fiicei mele, zise primarul. Povestile sunt doar povesti. Viata e suficient de complicata asa cum e. Trebuie sa facem planuri pentru lumea reala Nu e loc pentru inchipuiri.
_ Exact, spuse sobolanul.
Si omul si sobolanul continuara sa vorbeasca, pe cand lumina zilei palea, si se lasa seara."


Terry Pratchett - Uluitorul Mauice si Rozatoarele lui educate


As vrea sa mai dau niste citate, in special cele cu Marele sobolan din Adancuri, care doreste dominatia mondiala a noii specii de sobolani, sau ale pisicii care filosofeaza despre dominatia pisicii aspura omului, si mai ales paragraful cu care se incheie cartea, dar ...

O carte superba, o recomand...

tembelism nativ

ca o continuare la postul anterior, si ca raspuns la "E de discutat insa daca acest tembelism e indus de societate, banci sau e ceva nativ."

Pai, ca sa o fac pe-a desteptul, ar trebui sa spun ca e putin din toate trei ... Si chiar cred in asta.
E nativ, in sensul ca unii se nasc cu o predispozitie clara spre .. tembelism. Da, stiu, sunt rau, dar asta e. Pe aceasta fundatie solida construiesc familia (incerc sa nu spun nici o rautate, aici) si apoi scoala , facultatea, serviciul, etc. Si la urma, banca nu mai e nevoita sa fac nici un efort.. tembelul doar aude cuvintele "cea mai scazuta dobanda" si i se formeaza in fata ochilor imaginea unei noi masini.

Cum prosteste familia si/sau scoala ? Pai prin efortul de a educa, de multe ori prost aplicat. Se merge pe uniformizare, pe comparatii intre performante ( care de multe ori nu sunt relevante, eu sunt bun la matematica, altul e bun la chimie .. nu poti compara..), pe reducerea sau chiar eliminarea initiativei (nu facem asa, ca nu s-a mai facut), pe automatism si standardizare fara a urmari o performanta ci doar ..de dragul standardului (nu am sa uit niciodata ca am scris de 12 ori comentariul la "Puiul..", intr-a opta', pana "a fost bine", pentru adminterea la liceu). Apoi vine serviciul, unde se repeta procesul.. sa facem doar ce s-a facut pana acum, sa nu facem ceva nou, ca sa nu gresim. Sa nu facem niciodata nimic fara sa intrebam pe altcineva, care a facut deja. Daca gresesc, o sa fie rau. Mai bine intreb de 10 ori. Daca nu fac cum trebuie, iese scandal. Seful stie mai bine. Fac cum spune el. (Normal ca seful se simte dator sa-ti spuna unde sa pui fiecare virgula, tembelule, pentru ca il intrebi incontinuu! Normal ca seful va avea pretentia sa controleze fiecare lucru pe care il faci, daca ii dovedesti ca nu esti in stare singur..) Cine sunt eu sa am pretentia ca stiu mai bine ca seful ?( colegul, vecinul, etc, etc.) Cine sunt eu sa am pretentia ca pot face chestia asta de unul singur? Toata lumea face credit in ziua de azi, cum sa pot eu sa-mi iau masina fara credit? Singura metoda prin care poti sa-ti iei masina e sa faci credit! (vine ca o concluzie logica, nu ? nu stiu de ce m-am ambalat asa tare in postul trecut)

Si credeam ca se termina aici.. adica.. ce poate fi mai rau de atat? Ei.. nu, nu se termina aici.

"Nici nu are rost sa te gandesti sa-ti cumperi o masina de lux, ca nu ai sa reusesti niciodata."

Tu de fapt de ce traiesti? Te-a rugat cineva ?

queasy smile

via Andrei am ajuns la un post al lui Mihai - aici. Despre banci, credite, despre cum platesti 400.000 pe un credit de 200.000... ( omule, sigur e bun calculul ala, e prea tarziu ora 1 dupa o zi de servici ca sa-l mai urmaresc, dar ma strange in spate , chiar dublu??)

Citeam, citeam , si inainte de a ajunge omul la concluzia (simpatica de altfel) "De azi declar razboi bancilor.", eram deja prea nervos si am decis ca e momentul sa scriu si eu ce cred. Problema nu sunt cei 200 de mii luati in plus... macar pe aia stii pentru ce ii dai. Ii dai ca sa beneficiezi de serviciul de a ... (bla bla).

Pornesc de la replica oarecum celebra pentru mine si (pentru ca am repetat-o obsesiv, stiu, imi pare rau) cercul meu de prieteni - "Singura modalitate prin care poti sa-ti iei masina e sa faci credit". Replica la care eu am ramas oarecum.. cum se spune .. "prostit". In loc sa ma ridic de pe scaun, sa alerg la om si sa-l palmuiesc de doua ori peste fata (ca intro sceneta cum am vazut eu la teve, cu becali si banel ;) ) eu am ramas si ma uitam. Dupa 10 minute, eu inca analizam propozitia.

Cum e posibil asa ceva? Omule, esti cretin.

Nu vreau sa fac teoria chibritului. Dar eu am invatat asa: exista 2 feluri de credit - bun si rau.

Creditul bun este cel care iti aduce un castig - imediat , cum ar fi sa imprumuti de la banca 30 000 de euro, sa cumperi un tir de blugi, sa-l vinzi cu 40 000 sa rambursezi creditul (si dobanda) si sa ramai cu un castig; un castig indirect este atunci cand cumperi o casa cu 40 000 € credit, dar peste 20 de ani cand termini de platit casa, valoarea ei e mai mare decat a banilor (inclusiv dobanda) pe care i-ai imprumutat/cheltuit.
Creditul rau "este atunci cand" folosesti imprumutul pentru un "obiect" care se depreciaza. Cum ar fi .. sa iti cumperi un telefon in rate. In cel mai bun caz, iti cumperi un telefon si te amagesti singr ca il folosesti ca sa castigi niste bani... dar nu se justifica. Cum ar fi sa-ti iei masina ca sa mergi de acasa la servici.


Da, sunt nervos. Cat de cretin poti sa fii sa spui ca "singura posibilitate..". Cat de las poti sa fii, cat de castrat psihic *(??) poti sa fii incat sa spui o asemenea enormitate.

Asta e raul cel mai mare pe care il fac bancile, nu cei 200 de mii in plus.. ci faptul ca lumea refuza sa mai gaseasca o metoda noua, inovatoare, desteapta, (etc etc) de a castiga bani sa cumpere o masina.. isi ia un servici, face un credit, si plateste.

Stiu deja toate intrebarile care urmeaza. Si daca nu ai bani sa pornesti o afacere? Si daca ai o chirie mare? si daca ai .. etc etc Si daca nu reusesti? Si daca ... ? Daca ai cumva intentia sa pui un comentariu in care sa pui o intrebare de asta , sau sa spui ca tu esti dezavantajat in oarecare mod si nu ai cum sa nu faci credit, cauta repede patratelul rosu cu un x alb pe el, din dreapta sus. SI DA CLICK, nu te uita la el.

In fiecare zi in care merg pe jos la servici ma uit la dobitocii (!!) care au dat zecii de mii de euro , si apoi alte mii ca dobanda ca sa cumpere o masina in rate, si sa mearga cu ea de acasa la servici , injurand cand asteapta cate 10 minute la fiecare intersectie. Cretinilor! In fiecare zi in care merg pe jos pana la servici ( si cu tramvaiul, o jumatate de drum) ma apropii de afacerea pe care am sa o am, si din care o sa-mi pot lua masina fara sa fac credit.

*Castrat psihic - ai avut odata minte, puteai sa gandesti cu ea, ai fi putut face lucruri senzationale, dar acum din ea n-a mai ramas nimic. Ai ajuns sa fii un biet sclav, iti fierbi creierii zi de zi pentru a indeplini scopurile altora, ti se pare ca nu poti face nimic singur si ai dreptate, singura metoda prin care poti sa-ti iei masina e sa faci credit.

Punem un pariu... peste 10 ani, cand ai sa termini de platit creditul la masina, eu voi fi schimbat deja 2. Nici una luata in credit.

"Gotta be mean
Gotta be everything more "

Mika - Grace Kelly

Edit: da, e dimineata, m-am trezit, sunt pregatit sa recunosc ca am gresit, m-am ambalat. Nu, nu e neaparat RAU sa lucrezi pentru altcineva, iar daca esti angajat asta nu te descalifica din start. Dar asta nu inseamna ca nu pot sa dispretuiesc modul asta de a te ascunde de responsabilitate.

despre oameni

via Seth Godin o poveste senzationala despre unul dintre cei mai cunoscuti violonisti ( nu, nici eu n-am auzit de el), un Stradivarius, si o statie de metrou. Un concert de 45 minute, la care un bilet ar costa probabil foarte mult, pe care nu s-a oprit (aproape) nimeni sa-l asculte. Tot articolul aici .

Ce spune asta despre relatia omului cu arta ? Sau nu, hai, sa zic ce inteleg eu din asta .. ca suntem niste oi bete care nu vedem nimic din ce se intampla in jurul nostru. Si eu, moldovean prost, am invatat de la "bucuresteni" sa merg in metrou cu capul in jos, sa ma uit la geam sau la reclame, sa nu ma uit la oameni, sa nu ma uit in ochii nimanui. Pe strada sa nu ma uit in sus, la cladiri, si nici la copaci sau mai stiu eu ce, ca par "turist" sau, evident, moldovean. Daca il auzi pe unul cantand in metrou fereasca domnul sa-l asculti, sau sa-ti placa, atunci "trebuie sa-i dai bani" ...si pe langa asta nu e "european".

Ce spune faptul ca dam sute de mii pe un bilet la "ateneu' ", daca acelasi artist cu aceeasi vioara, cantand aceeasi melodie intr-o statie de metrou nu ne face macar sa intoarcem capul? pentru cateva secunde ?

Voiam sa scriu cu totul altceva, ceva despre faptul ca nu e nimic"scris" si ca poti sa schimbi multe, in viata, dar am citit asta si mi s-a pus un nod in gat.. nu stiu cum sa descriu ..

Later edit: titlul ar trebui sa fie "despre noi, oamenii

urme (3)

...Once upon a time i met you...
Imi aduc aminte ca eram singur in casa mica, de lemn, si m-a cuprins sentimentul asta de ...
Imi amitesc, pe masa, "Exercitii de admiratie", Cioran "ai grija, s-au sinucis unii dupa ce au citit din Cioran", un pahar de J&B Rare, si telefoanele mobile care clipeau verde, in contratimp.

...It was many years ago...
Mirosul de menta din masina, caldura innebunitoare si melodia atat de cretina dar pe care am ajuns sa o ascult din nou si din nou, pana am inceput sa dansez in gand.

Marginea soselei pe care am oprit si kilometrii de verde si de albastru care se deschideau inainte, mirosul de brazi si de incins de la masina si fericirea aia cretina, care te face sa razi din nimic.

Fericirea ca esti stapan peste toate , peste brazi, sosea, albastru si timp. Ca nu-ti pasa ce spune lumea, ca ai tot timpul din lume, ca poti, si ca "o sa fie bine".

Poti lasa peste tot urme de fericire, ca sa le gasesti cand visezi. Trebuie doar sa visezi.

..you can come to visit me..
Orbita - Call me Misha

oare lor le e frica?

Daca as putea sa intreb oamenii de succes, asta as intreba.

Va e frica, oameni buni? Frica ca n-o sa mearga, frica ca o sa intri in incurcaturi, frica ca ai sa fii inselat, frica ca ai sa pierzi bani, timp, frica de ...

Pentru ca mie imi este frica... si cred ca si lor le e .. dar aleg sa o ignore.. sau sa invete din ea.

Fear is the mind-killer.

Fear is the little-death that brings total obliteration.

I will face my fear.

Cati dintre voi v-ati dorit sa ajungeti saraci cand veti fi "mari"? "Cand voi fi mare vreau sa traiesc de pe o zi pe alta, cu credite la casa, masina, si concediu in grecia platit in rate."

Ma gandeam eu.

Am constatat cu dezamagire ca mi-e frica. Da, si de avion, de inaltimi si de gandaci care zboara, dar nu despre asta e vorba. Despre astea... daca nu as fi sigur ca am sa scap singur de fricile astea ( noi dobandite, de altfel), as apela la tratament de specialitate. Nu. Problema e ca mi-e frica de lucruri care pentru mine reprezinta, de cand ma stiu, "felul meu de a fi". Stiu ca suna ciudat, dar asta e. Exemplu? Nu vreau sa fiu angajat, mereu am spus ca nu o sa ma angajez niciodata. Trecand peste copilaria din "niciodata", eu chiar nu sunt un "angajat". Dar, dupa cum am spus, constat cu dezamagire ca acum sunt angajat si mi-e frica sa .. nu mai fiu. M-am transformat din pantofi si camasa in blugi si tricou, din factura, receptie, stampila si "oare ce sa mai luam" in salar si concediu medical.

Multa vreme am condamnat pe cei care voiau sa fie "angajati", cu forta celui caruia ii este frica de "angajare" si gaseste argumente mai mult pentru el decat pentru ceilalti. Acum mi-am dat seama de doua chestii: in primul rand de regula universala "vezi domle' de treaba ta" si doi - unii oameni chiar vor asta , si au dreptate. Nu vreau sa continui - aici - cu o discutie servici/antreprenoriat, siguranta/libertate sau altele de genul...vreau sa vorbesc despre scop, frica, si bani. ( Mereu e vorba de bani, zice lumea ca nu e bine, ca sunt obsedat de bani. :) )

Cartile de "crestere personala" ma fac sa ma simt vinovat ca nu am o "misiune". Tre sa inchizi ochii, sa te gandesti la ce vrei sa faci cu viata ta si sa spui "Vreau sa fiu nustiuce" si apoi toata viata sa faci acel lucru si mai devreme sau mai tarziu sa ajungi acolo. Nu pot. Am incercat sa inchid ochii, sa privesc in zare, sa ascult Mozart sau brandemburgicele invartind bile terapeutice chinezesti, dar nu -mi iese. Asta e , nu pot sa-mi propun ca atunci cand o sa fiu mare sa fiu pompier sau sa fondez cea mai mare biblioteca din nor'vestul europei. Ce pot, in schimb, e sa imi clarific si consolidez niste conceptii, cum ar fi: atunci cand esti angajat si tre sa platestui rata lunara de x si salarul vine la data y si iti raman z bani, e mai rau decat atunci cand esti pe cont propriu si tre sa te dai cu capul de pereti incercand sa gasesti o solutie sa mai castigi 1000 de lei ca sa platesti chiria. De ce ? Pentru ca asa cred eu.

Fear is the little-death that brings total obliteration.
Cand eram mic voiam sa ma fac marinar pe Speranta, si sa merg in "tara de foc". Am crescut si mi-am dorit sa am masina si mai stiu eu ce. Cati din voi v-ati dorit sa ajungeti SARACI? Eu unul nu ... Poate vrei sa ai o mica afacere de lipit plicuri sau un imperiu financiar, poate vrei sa fii doctor sau sa risti bani la bursa. Poti sa vrei sa fii "angajat", ca sa nu duci probleme acasa, foarte bine. Dar nu fii "angajat" pentru ca ti-e frica.

"Eu am intotdeauna dreptate" e o aberatie, dar sa fiu al dracului daca nu suna mai bine decat "seful are intotdeauna dreptate".

I will face my fear.

bani, satisfactii si weekend

Saptamana viitoare vreau sa vorbim(imi place sa cred ca nu vorbesc singur ...) despre bani. Si despre ce inseamna satifactie, cand vorbim despre munca.

Dar pana atunci, nu-i asa ca ne bucuram impreuna ca e vineri .. aproape seara, si e lumina afara, si parca e si soare ? Ne vedem sambata, la un tenis, ceva ? M-am cam saturat de baruri si filme... ;)

hai, weekend placut!

O poveste cu lupi

pe care am citit-o de mult si pe care o simt foarte adevarata. O poveste pe care v-o spun repede, stiu ca nu aveti timp de povesti.

O poveste care spune ca in mine, in tine, si in oricare din noi exista doi lupi. Lupi care se lupta, si fiecare doreste sa-l ucida pe celalalt. Un lup e bun, e bland, e calm, e intelegator, e bucurie, e speranta si dragoste. Si un lup e rau, e mincinos, e invidios, e lenes, e hot, e criminal, e rau.

O poveste care spune ca mereu castiga lupul pe care tu il hranesti.

(in)decizie

Mereu citesc despre o conditie necesara unui 'lider' adevarat, sau pur si simplu unei persoane care doreste sa 'ajunga departe' - capacitatea de a lua rapid o decizie si de a o schimba foarte greu sau deloc. Inversul acesteia - indecizia, amanarea luarii unei decizii si schimbarea acesteia la primele semne ca ceva nu e in regula.

Stiu foarte bine la ce se refera conceptul asta, si sunt total de acord. Dar am niste indoieli. Adica .. nu sunt chiar total de acord, daca ma gandesc bine.

La un moment dat, ai un set limitat de factori care constituie baza unei decizii. Nu ai acces la toate aspectele problemei in cauza, nu poti sa stii parerea tuturor. Si ai un interval critic de timp in care trebuie sa iei o anumita decizie. Unii oameni pot lua o decizie in acest momnt, si apoi sa o respecte, indiferent daca aceasta e buna sau nu. Dupa un timp, se dovedeste daca a fost o decizie buna, iar daca nu, exista oricand o explicatie valabila: la momentul respectiv asta era cea mai buna solutie.

La polul opus stau nehotaratii care analizeaza de zeci de ori niste date si care nu sunt in stare sa ia o decizie. O iau de obicei in ultimul moment, si nu se bazeaza pe analiza, ci pe presiunea timpului. Asta daca reusesc sa o ia in timp util. Apoi, la primul pas ca ceva nu e tocmai bine, schimba decizia. Asta e imaginea oamenilor, familiilor, firmelor in deriva.

Si acum vin eu si intreb..ok, sunt de acord cu asta, dar daca la un moment dat realizezi ca intr-adevar, datorita unui set limitat de ... date, timp etc, decizia pe care ai luat-o nu e cea buna. Ce " ar trebui" sa faci ? Sa mergi inainte cu ce ai hotarat initial sau sa spui stop si sa schimbi ?

Stiu ca e un raspuns complex, e ceva ce nu poate fi rezumat in cateva cuvinte, dar e o tema de gandire... Unde se termina "binele" si unde incepe "indecizia" in sensul rau al cuvantului ?

pareri

un post care e "draft" de mult... cu adaugarea ca imi dau seama ca greseala e a mea. Intr-o astfel de situatie, eu sunt cel care ar trebui sa spuna "Stii ce - nu ma intereseaza." , nu sa stau si sa ma enervez in tacere de 9 ori, iar a zecea oara sa sar in sus, tipand si reactionand "deplasat". Normal ca eu par deplasat, ca reactionez "disproportionat", dar.. oameni buni, chiar nu va dati seama ca sunteti .. exagerati ? "Tact" ?

Incerc sa linistesc niste ganduri, si nu reusesc. Incerc sa le scriu. Sunt despre oameni, pareri, pedanterie, bigotism.

Despre bigotism... DEX-ul nostru da numai definitii legate de religie. Eu cu termenul asta am luat contact si l-am invatat ca fiind cel cu sensul dat de wikipedia: " A bigot is a prejudiced person who is intolerant of opinions, lifestyles, or identities differing from his own."

Vorbesc aici de unul din punctele mele slabe. Eu cu oameni de genul asta nu pot vorbi, conversatia e compromisa din start. Punctul slab e ca ma enerveaza atat de mult incat de obicei eu sunt cel care "pierd", in discutia cu astfel de oameni.

Mi se intampla si mie cateodata, sa fiu sigur pe ceva, atat de sigur incat sa nu analizez cu atentie toate aspectele problemei, si sa ma trezesc ca cineva ma contrazice, si pe deasupra are si dreptate. Si atunci, ori ma prefac ca nu mi-am dat seama si plec spunand ceva de genul " bai, nu se poate discuta cu tine etc etc " :)) , ori fac o pauza si ma gandesc, "ia uite, are dreptate". "Da, asa e!"

Ei, oamenii astia, nu se gandesc. Daca el are o idee, e aia buna! Daca incerci sa-i spui ca nu e asa cum crede el... e nenorocire. Daca incerci sa-i spui ca ti-e sete in timp ce prezinta "ideea" - nenorocire.

Si daca nu ma intereseaza? Ok , poate sunt de acord ca "metalizat" arata mai bine decat "alb 13" si as putea sa fiu de acord CU tine, dar uite, subiectul chiar nu ma preocupa acum.. chiar TREBUIE sa fiu de acord cu tine ? Si aici vine surpriza pentru tine - NU!! Nu am nici o datorie fata de tine sau fata de nimeni, ok?

Fii atent: daca sunt de acord sa te ascult, nu inseamna automat ca sunt si de acord cu ce spui, si daca tu vrei sa-mi spui ceva asta nu inseamna ca eu trebuie sa te si ascult. Subdezvoltatilor! (alt cuvant mai bun nu gasesc, sorry..)

Am spus de pedanterie .. ok, nu stiu foarte bine istoria antica, nu o stiu chiar deloc. Dar stii ce , asta nu inseamna ca sunt automat foarte interesat de povestirile tale.. Nu ma intereseaza sa aflu nici nuantele politicii interbelice, si nici metoda EXACTA prin care tu ai facut nustiuce. Poate chiar nu vreau sa aflu si sa invat nimic !!! NU MA INTERESEAZA!

Repet, iar -cum imi place sa spun- inca o data, din nou.
Nu sunt obligat sa ma intereseze aceleasi lucruri ca pe tine, si nu sunt obligat sa ascult sau sa fiu de acord cu tine. Lasa-ma!

antreprenoriat

eu : parerea mea e ca toata ideea din spatele antreprenoriatului, sa zicem, e sa munceasca altii( sau banii) sa munceasca si tu sa stai, nu sa muncesti pe branci, dar fiind angajat la tine si nu la altul
eu : ca asa nai facut mare scofala

el : dar pana acolo mai e cale lunga
el : pana sa am baza ca muncesc altii bine in locul meu mai e cale lunga

eu : este este , dar repet, spune-ti in gand " pot sa fac repede bani " nu "mai e cale luunga" si "tre sa muncesc muult"

el : si asta e un mod de a privi lucrurile
el : doar ca mai e ceva

eu : nare cum sa strice, nu ?

el : nu tin neaparat sa fac repede bani
el : cat tin sa fac bani care sa nu inceteze sa vina

eu : :))
eu : imi dai voie sa te citez, da?

el : te rog

Master

Sunt fericit, sunt Master in Marketing Online (cu 10, na!)

Am terminat, si uitandu-ma inapoi, imi pare bine ca am ales sa fac masterul asta. Pentru multi este probabil numai o bucata de hartie, sau un titlu pe care il adauga in CV. Eu nu-mi agat diplomele pe pereti ( desi uneori mi se pare o idee interesanta asta, ca sati aduca aminte cine esti, nu ca sa le arati la altii) si nici nu ma preocup prea mult de CV, pentru ca scopul meu nu e sa fiu un angajat, am vrut mereu sa fiu , si am sa fiu, de cealalta parte a ... baricadei.

Eu sunt absovent de Informatica, si de aceea masterul asta la ASE a insemnat ceva pentru mine, pentru ca ASE ul e altceva decat Informatica, si Marketingul e altceva decat.. Informatica. Da, e la fel ca la facultate, daca vrei inveti daca nu .. nu si pana la urma de trecut , treci... Si tot ca si la facultate, nu ramai cu mare lucru din ce inveti acolo, ramai doar cu ce te-a interesat. Poti sa inveti lucrurile respective si fara sa platesti taxa, si fara sa ai diploma.

Mie masterul asta mi-a schimbat ceva din modul de gandire, poate mai putin prin ce am citit in cursuri, si mai mult prin ce am citit in carti. Apropo de carti, am regasit in lista facuta aici de Andrei cartea Focus care e una din cele care mi-a placut si m-au facut sa ma gandesc serios la ce poate insemna cu adevarat Marketing, trecand peste ce am vazut eu ca intelege multa lume din cuvantul asta. La noi - si da, stiu ca in momentul asta fac o generalizare care poate nu e la locul ei - marketingul inseamna publicitate. Si cutii frumos colorate pentru produse si negociere de contracte. Si nu e asa, marketingul e mult mai mult. Ma rog, nu e loc aici pentru discutia asta...

Spuneam ca masterul mi-a schimbat ceva in modul de gandire. Nu numai din cauza materiilor, ci si din experienta in sine, pentru ca sunt diferente mari fata de facultatea pe care am facut-o eu. Diferente de mentalitate. Si profesorii si colegii, la fel, foarte diferiti.

Am invatat multe si multumita unor profesori care au pus suflet in ce au facut si care au facut ce au facut din ..pasiune?.. si nu din "datorie", si asta s-a vazut, de multe ori si de toata lumea.

Las sa treaca ceva timp, si am sa repet experienta... am sa ma inscriu la un alt curs de unde am sa invat ceva nou, pentru ca e pacat sa nu inveti ceva nou, din cand in cand. Si probabil ca am sa aleg tot ceva cu taxa, pentru ca oricat de prosteste ar fi, in momentele cand vrei sa renunti (pentru ca sunt multe momente de astea), taxa platita e unul din motivele care TE AJUTA sa nu o faci. Si e bine sa nu renunti.

Si ceva foarte important, cu care probabil trebuia sa incep. Sunt foarte fericit ca am terminat, pentru ca acum doi ani cand m-am inscris la masterul asta, am facut-o ca sa-mi demonstrez ca POT MAI MULT, si ca SUNT MAI MULT decat eram in momentul respectiv. Mi-am dorit foarte mult sa-mi demonstrez asta, si sunt fericit ca am reusit.

concediu

mi-e cam ciuda, pentru ca planuiam sa-mi iau concediu, dupa disertatie. Si sa plec undeva unde e liniste si mult verde ( de brad, daca nu este iarba, inca) . Si uite ca am fost nevoit sa-mi iau concediul asta ...ne planificat, si sa stau in casa, inevitabil tot cu calculatorul in brate. Si evident, sunt la fel de obosit ca inainte , tot ma dor ochii, tot ma doare spatele.

Ca lucru pozitiv, totusi am luat o pauza de la agitatia de pe strada, de la galagie si mizerie. Si azi cand am iesit afara era cald si chiar placut... oare a venit primavara ? Si daca da... de ce naiba nu m-a gasit la munte ? :(

haina il face pe om

Astazi am avut din nou ocazia sa ma imbrac "la costum".

Ocazia, pentru ca desi nu ma impiedica nimeni, nu prea are rost sa ma duc la servici "la patru ace". Dupa cum ai spune tu, care ai aflat de curand ca eu scriu aici, la servici ma imbrac ca un inginer.

Ocazia, pentru ca de fiecare data cand am o cravata (neaparat de matase) la gat, ma simt director. Da, sunt un idiot, asta e, dar asa ma simt. Stau drept, imi iau o pozitie semi-studiata de om ocupat care asteapta pe cineva si ma uit la ceas din cinci in cinci , chiar daca stiu ca mai am de asteptat o ora.

Tu, care lucrezi la banca sau la magazin si esti obligat ( hai, poate obligat nu e un cuvant foarte bun) dar porti in fiecare zi camasa, cravata, nu iti mai dai seama de avantajul pe care ti-l ofera. Tie ti-a intrat in normalitate starea asta de superioritate, dar iti ofera incredere in tine la un nivel de care probabil nici macar nu-ti dai seama.

White collar,Blue collar. Which one are you ?

gandire pozitiva

Cei care au citit multe pe tema asta .. imi pare rau, nu cred ca spun nimic nou pentru voi.

La primele contacte pe care le-am avut cu subiectul, cu destul de mult timp in urma, mi s-a parut ceva ciudat. Mi se parea ca e cumva - sa nu radeti - un indemn la schizofrenie. Pai cum? Eu am probleme, sunt intr-o situatie dificila, dar sa ma gandesc la lucruri bune, sa ma gandesc ca o sa se rezolve totul. Sa ma gandesc ca n-am de fapt probleme si sunt fericit. Si problemele o sa se rezolve. Urmatorul pas e ca in momentul cand vrei ceva, sa te gandesti ca il ai, si il vei avea. Sa crezi , si va veni. N-am putut sa cred chestia asta, si am ocolit de multe ori "Puterea ganirii pozitive", de Peale.

In fiecare zi aud sau citesc foarte multi oameni care au exact aceleasi pareri. Nu cred in puterea asta , oferita de gandirea pozitiva. Si .. au dreptate. Nu functioneaza. Nu in modul asta, oricum. Daca inchizi ochii si iti doresti sa apara o valiza cu milioane de dolari... sunt sanse mari sa nu fie acolo cand deschizi ochii. Daca ai datorii si inchizi ochii si astepti sa te sune cineva sati ofere un servici bine platit .. probabil ca n-o sa te sune.

Incet, incet eu am inceput sa citesc unele din cartile care se ocupa de subiect. Si am inteles ce ineamna de fapt aceasta gandire pozitiva, si ca daca astepti sa apara din senin o valiza cu bani, ai o problema. Multi oameni sunt foarte vehementi cand aud de puterea gandirii pozitive. Vor sa-ti demonstreze cu toate puterile ca e o prostie. Ei sunt cei dezamagiti sau cei carora le e frica. Si au dreptate, nu i-a ajutat niciodata, si nici no sa-i ajute.

Si totusi , gandirea pozitiva ajuta. Te ajuta sa te gandesti ca poti sa faci ceva bun, si odata ce te gandesti la asta, te ajuta sa vezi si cum poti sa faci. Te ajuta (sa incepi) sa nu te mai subestimezi, sa te vezi acolo unde vrei sa ajungi. Sa vrei sa ajungi undeva.

Primul pas e sa iesi din starea aia nenorocita - "totul e impotriva mea, eu nu reusesc sa fac nimic". SI STIU ca uneori chestia asta pare foarte adevarata, DAR NU E. Chiar daca multe din lucrurile care se intampla nu te ajuta, nu e TOTUL impotriva ta. Nu mai spune "NIMIC nu-mi iese bine", pentru ca nu e adevarat. SUNT si lucruri care iti ies bine, chiar daca par "nimicuri" in situatia de acum. Din acel TOT, sunt si factori care chiar daca nu te ajuta, dar NU sunt impotriva. Si atunci, ai facut un pas inainte, nu mai e TOTUL impotriva ta. Deja esti intr-o situatie mai buna, poti fi sigur ca vei gasi o solutie. Asta e gandire pozitiva (si NLP). Deci renunta la exprimarile astea 'Totul merge prost' 'Nu se mai poate face nimic' care folosesc generalizari absolute.

Cei dezamagiti vor spune "da, si ? cu ce ma ajuta asta, sa schimb un cuvant ?". De ce le spun Dezamagiti ? Pentru mine, ei sunt o categorie aparte. Lor "nimic" nu le merge bine, "mereu" pierd din vina cuiva, sunt inselati de cineva, "niciodata" n-au avut noroc, "niciodata" nu vor avea noroc cu ceva. Ofteaza mereu, nu fac niciodata nimic singuri, asteapta mereu aprobara altora, pentru ca ei considera mereu ca "totul" va merge prost. Asta e categoria din care ies eu acum, cu pasi de furnica, si eforturi mari. Si daca esti la fel ca mine, stii de ce vreau sa ies de aici, pentru ca m-am saturat sa tot regret si sa tot fiu dezamagit de ceva sau de cineva. Hai sa gandim pozitiv, sa vedem ca poate fi si ceva bun in fata.

Cel mai ciudat lucru in legatura cu mine e altul. "Odata" eu eram un exemplu de gandire pozitiva. Nu vedeam nimic rau. Imi Doream, si aveam. Cum am ajuns aici ?

liniste

M-am imbolnavit.. nu mi s-a mai intamplat de mult , si nu prea eram pregatit. Si e si un moment foarte foarte prost. Si cica trebuie sa ma astept la mai rau.
etc etc

Altfel spus, 2 saptamani de liniste, in care sa lucrez in ritmul propriu, o sacosa de carti cumparata azi, plus restantele de pe birou, timp sa ma gandesc bine la ce urmeaza...

Am spus de liniste? :p

departe

Am deschis ochii si am stiut ca esti langa mine, chiar daca nu ti-am vazut umbra si nici nu ti-am auzit respiratia. Cum am stiut? Pai, cand n-ai fost ultima oara ?

Ne pierdem in mutism, cate putin in fiecare zi. Daca stiu ca ma intelegi oricum, de ce ar mai fi nevoie sa-ti spun? Poate stiu ce vrei, si mi-e frica de tine, sau poate nu stiu, si mi-e frica sa intreb. Poate m-am saturat.

Nu te aud cum respiri, pentru ca respiram impreuna. Ma aud pe mine si linistea, si mi-e deajuns sa stiu ca esti aici. Si nu am cum sa-ti vad umbra, si nici nu cred ca-mi doresc.

Te uiti la mine si-ti citesc in privire. Nu te intereseaza. Daca am trai impreuna , am asculta impreuna aceleasi soapte, dar numai eu as zambi. Iar daca am lucra impreuna nu ai intelege de ce sunt tot timpul nervos. Daca ai citi ce scriu acum, poate ti-ar place sau poate nu, ai ridica din umeri si ai spune ca poate nu ai cum sa intelegi, ca e vorba despre altcineva.

Undeva, maine rasare soarele din spatele muntelui, si nu ma trezesc singur. Ai sa fii acolo, privind umbrele prin fereastra murdara.

Trebuie doar sa-mi tin respiratia cu o secunda in plus.

frigider vs Frigidaire

Ok, toata lumea stie povestea cu Xerox, Adidas si alte marci mai mult sau mai putin celebre care au devenit in timp generice, ajungandu-se la substitutia copiator-xerox sau constructii (gresite)de forma Adidasi Puma .

Dar cati dintre voi ( fiti sinceri, eu unul am aflat acum si zambesc, nu-mi vine sa cred) de faimoasa firma Frigidaire - primul frigider Frigidaire ;) a fost comercializat in 1918.

Ca sa nu mai spun ca atunci cand am vazut sigla mi-a amintit instant de cum era scris pe unul din frigiderele pe care le aveam cand eram mic. Nu mai stiu ce marca era ... :)

www.frigidaire.com

( Ce mai afla omul cand se documenteaza serios pentru disertatie :) )
(pot sa mai spun o data, va rog? Un frigider Frigidaire. :) )

Happiness seems to be loneliness

Imi place foarte mult sa conduc. Masina. Si acum imi lipseste foarte mullt chestia asta si imi dau seama si de ce.
Vreau sa trec rapid peste putere, control, expresie a personalitatii, si alte chestii care sunt asociate cel mai frecvent cu soferia. Da, sunt adevarate, te simti stapan cand esti la volan, vrei sa fii primul etc etc.
Mie imi este dor de condus pentru ca e una din cele mai usoare metode (pentru mine) de a fi singur cu mintea mea. Nu stiu care sunt explicatiile psihologice (sunt sigur ca exista) pentru chestia asta, dar atunci cand conduc pot gandi mai coerent decat in alte situatii.
Sigur, nu ma refer la drumurile innebunitoare prin oras, la intersectii aglomerate, nervi si timp pierdut. Atunci predomina nervii si nemultumirea, si asta pune mereu stapanire pe atentie si ganduri.
Ma refer la drumurile lungi, pe sosea. Chiar daca te enervezi uneori si pe sosea, nu e acelasi lucru ca in intersectie la Mosilor...
Cand conduc, relaxat, am doua ... moduri mentale. In unul din ele sunt absorbit total de condus, nu stiu cum sa formulez ca sa nu para ciudat dar .. ma simt legat fizic de masina, de sosea, nu imi gandesc miscarile ca fiind niste comenzi date masinii, e ceva mult mai natural .. E ca la mersul pe jos, cand nu comanzi fiecarui picior sa paseasca, e o miscare fireasca. In astfel de momente, cu mintea golita de orice alt gand, parca nu mai percep timpul, sute de kilometri trec in cateva minute si sunt relaxat si odihnit ca dupa un somn linistit. Soseaua mi se pare "fireasca", curbele si dealurile, masinile pe care le ocolesc si de foarte multe ori mi se intampla sa franez fara vreun motiv pentru ca de dupa un deal sa apara o caruta care ar fi fost greu de evitat.
Din asta decurge uneori starea de care vorbeam la inceput, in care ma pot concentra asupra UNUI gand. Condusul devine o activitate reflexa, careia nu ii mai acord atentie, si ma pot concentar pe UN gand. Sunt momentele in care ma bucur de "liniste" si de singuratate, si de aceea nu mi-a fost greu niciodata sa conduc si sa merg singur la drumuri lungi. Ca o ciudatienie, aveam in masina casete inregistrate cu aceeasi melodie de la un capat la altul. Impreuna cu Auto Repeat ul de la casetofon, asta se transforma intr-un fond sonor foarte potrivit cu senzatia de liniste din mintea mea.

Am cateodata franturi din senzatia asta cand sunt pe locul din spate din dreapta, cu capul lipit de geam, noaptea si cu viteza. Si neaparat cu ATB-Ecstasy.


DJ Tomcraft - Loneliness

Liniste !!

Faceti liniste va rog, nu mai suport.

Toata lumea vrea sa-mi spuna ceva. Fiecare altceva.

Stiti ce, oameni buni? Hai, liniste. Am nevoie de sfaturi, ma bucur pentru ele, dar ... mi se pare mie sau voi nu ma ajutati cu nimic ?

Toata lumea are o parere si se simte jignita daca nu-i dau dreptate. Toata lumea isi impune algerea. Fiecare are cea mai buna solutie. Cu pumnul strans, fiecare e pregatit sa-si apere pozitia. Si o apara, pana in panzele albe.

/*
Nu mai conteaza nimic, raspund printre dinti , imi tremura vocea si unghiile imi intra in carne dar am dreptate si nu ai sa imi demonstrezi tu contrariul acum , EU , EU AM DREPTATE , TACI, ASCULTA-MA PE MINE!!! Eu am dreptate pentru ca sunt mai batran , mai brunet, mai barbat, mai bucurestean, pentru ca am fost de mai multe ori la Constanta si am citit despre asta dimineata pe blog la cutarepunctro.
*/

Si nu inteleg de ce daca eu imi pun ceva in cap trebuie sa imi tot spuneti voi ca nu-i bine ce fac?
De ce daca voua va e frica sa faceti asa ceva automat asta inseamna ca nu e bine ? Data viitoare cand vrei sa ma mai sfatuiesti in legatura cu ce masina sa imi iau , nu te supara daca am sa-ti spun sa taci, pentru ca n-ai avut niciodata masina, si data viitoare cand ma sfatuiesti ca e mai bine cu un servici bun, nu cu o afacere "nesigura", nu te ofusca daca iti aduc aminte ca tu n-ai de unde sa stii, ca ai fost salariat toata viata...

Asa ca hai, liniste , incerc sa gandesc... daca aveti idei bune, va rog... daca sunteti gica-contra, vorbim maine ...

Cu postul asta inaugurez categoria "gica contra" .. unde ii astept sa-i pun la colt pe cei care imi mananca zilele din lipsa de ocupatie...

Romania

din nou o insemnare scrisa in fuga.. tre sa ma organizez cumva, ca nu se mai poate...

cred ca am mai scris despre asta .. nu mai stiu... "de ce nu vreau sa plec din Romania".

Da, urasc tara asta, plina de mitocani, birocratie, coruptie etc etc . Discutiile astea parca nu se mai termina niciodata. Mi-ar place sa traiesc in Elvetia. Da, e foarte frumos acolo.. Si ai siguranta, si ai respect, si ai curatienie, etc etc

Sunt complet de acord, si as pleca imediat, sa lucrez in Elvetia, si poate chiar am sa plec, dar la 30 si ceva' de ani, poate mai mult... cand am sa vreau respect si curatienie si stabilitate mult mai mult decat imi doresc acum libertate si sa fac ceva din nimic, sa am o afacere si sa castig bani sau sa auda lumea de mine sau mai stiu eu ce.

Poate gresesc, si e numai parerea mea, dar cred ca mult mai usor pornesti ceva de la 0 in Ro decat in alta parte. Si aici nu ma refer la birocratie si infiintarea unei firme. Cred ca ceea ce nu inteleg multi este ca o afacere nu inseamna firma in sine, "sereleul" , afacerea inseamna ideea si munca. In orice proportie, idee si munca. Si cred ca in R e mai usor, pentru ca aici sunt mai multe nevoi nesatisfacute decat oriunde in lumea "civilizata", pentru ca noi abia acum ne civilizam, "a step at a time". Pentru ca aici cei care alearga aiurea dupa bani lasa multe goluri in "client service" sau in mai stiu eu ce, care pot fi umplute cu foarte putin efort.

In lumea firmelor ( asta daca e sa vorbim numai de B2B, si , sa zicem, Web development, ca e un domeniu apropiat mie acum) din romania nu toti au mii de dolari de cheltuit pe situri, nu toti au bani de Oracle , sau mai stiu eu ce alte solutii oferite de Cei Mari. Nu toti sunt dispusi sa plateasca sute de euro pentru convorbiri cu Support care sa le explice cum sa clickuiasca un buton sau altul. Multe din afacerile romanesti, cu probleme romanesti, au nevoie de solutii romanesti si aici e loc destul.

Sigur, daca mi-as pune in gand sa fiu un alt CocaCola sau mai stiu eu ce mecdonald, e clar ca ma amagesc singur, dar nu e nevoie sa faci asa ceva.. Comertul, care e cea mai raspandita activitate economica la noi (cel putin asa cred, nu sariti), te invata sa castigi din volum, nu din adaos.

Imi vin idei, si nam cu cine sa le discut. Imi vin idei, le discut, si ma demoralizeaza lumea. Imi vin idei si ma incurajeaza lumea, dar n-am resurse, sau n-am cu cine.

Daca tot am ajuns aici, mai spun ceva ce am pe suflet. Cred ca niciodata nu poti sa faci ceva de unul singur.. trebuie mereu macar doi oameni, ca sa ai cu cine te certa ca sa gasesti solutia buna. A, si niciodata 50-50 .. asta nu e un procent bun !

Dar pana la urma, una din ideile de care ma apuc, o sa se dovedeasca buna, am sa am si pe cineva alaturi, si voi mai face un pas inainte. Am trecut deja prin asta, si daca s-a terminat rau , nu inseamna ca nu se poate.

Si atunci am sa fiu multumit ca sunt in Ro, unde nu exista inca 100 de concurenti pe fiecare nisa !

Nr. 9

Pianul lui Mozart s-a potrivit mereu cu viteza farururilor care se pierd in intuneric, pe sosea. Grav, si totusi te face sa zambesti usor in coltul gurii.
Ma uit la tine si tu te uiti inainte. Nu spui nimic, asa faci de obicei, am o banuiala ca te enerveaza muzica asta. Te enerveaza Mozart, asa cum te enerveaza si Wagner si Beethoven.
Te enerveaza viteza, ti-e frica.
Mereu ajung aici noaptea. padurea o stiu numai din amintirea primelor zile, si mereu cand privesc in stanga vad doar umbrele brazilor si poate uneori luna. In dreapta doar tu care privesti mereu inainte.
Cand abia cumparasem masina, si urcam serpentinele cu geamul deschis ca sa aud motorul, imi spuneai mereu sa merg mai incet. Nu sunt facut sa merg atat de incet.
Atunci mergeam la munte, sa fim singuri, doar noi. Acum, pe acceasi sosea, cu muzica la maxim si geamurile inchise, nu mai mergem nicaieri.
Inchid ochii si accelerez. Ma uit la tine si tu te uiti inainte, si iti atingi fruntea cu degetul, la ce te gandesti? LA CE TE GANDESTI ?

procrasti .. Amanare , cum s-ar spune "pe romaneste"

Termenul nu exista in limba romana.. sau cel putin eu nu reusesc sa il gasesc in DEX.
Dusmanul meu de moarte, de cand ma stiu.
M-am decis acum sa scriu postul asta pentru ca in ultimul timp am inceput sa castig teren, in lupta cu el.

La ce ma refer, in primul rand. Pai .. am de facut x lucruri pe care le consider importante, urgente sau nu. De exemplu: proiect la care lucrez la servici, proiect la care lucrez acasa, lucrari pentru Master, etc. Si la sfarsitul zilei nu am facut nimic pentru nici una din ele, iar daca ma gandesc CE am facut imi dau seama ca nu am facut nimic, de fapt. Am pierdut timpul, pe lucruri neimportante. Am verificat de 10 ori mailul, am citit din 10 in 10 minute posturile noi pe Bloglines, stiri, am cautat articole despre ... orice subiect care imi venea in minte, m-am uitat la televizor.... De multe ori fac lucruri BUNE, UTILE, dar nu la momentul potrivit, cum ar fi sa citec o carte , de exemplu. In loc sa fac ceva urgent, citesc Magicianul, de Fowles. Da, imi place cartea, e frumoasa, dar nu e momentul!!!

Si de aici nenumarate probleme: nemultumirea, sentimentul de "sunt slab, nu sunt in stare" care se agraveaza pe masura ce trece timpul, nervozitatea, vinovatia, iritabilitatea si defensiva, in momentul in care cineva imi spune ca ar trebui sa fac "ce trebuie, nu pierde vremea".

Incepand cu inceputul, am de facut lucruri .. grele. Lucruri care presupun sa fii creativ, sa fii atent la detalii, sa stii ce faci, sa te documentezi, rutina cat cuprinde, satisfactii destul de rare si umbrite de critica si lipsa de apreciere din partea celor din jur. A, si ca sa faci ceva calumea trebuie cam 26 de ore pe zi. OK, seamana cu programul a 99% dintre voi, nu ? (Asta presupunand ca n-am sa citesc numai eu asta, desi scopul principal asta e , sa recitesc atunci cand am sa am nevoie de un impuls de incredere.) Deci e clar ca E GREU. Cand am de facut un lucru GREU, e GREU , indiferent ce conceptie am despre viata, daca am o gandire pozitiva sau sunt orientat spre scop. Sa aliniez tabele timp de 8 ore pe zi e obositor si enervant indiferent cum o iau. Sau cand sunt in fata unei probleme noi, NU STIU CUM, si mi-e frica sa nu gresesc.

Raspunsul principl pe care il am atunci cand ma confrunt cu asa ceva este simplu si la obiect: fac ceva USOR, pe care stiu sigur ca il fac BINE, care ma face sa ma simt BINE. Cel mai des intalnit exemplu e : "ordine pe birou". In cazul meu, in care prefer sa nu am nimic pe birou, pe cat posibil, asta se reduce la ce spuneam mai sus "Send/Receive" la mail, ce mai e nou pe bloguri, mai citesc un articol despre LoA, asta ma face sa ma simt bine, nu e greu de facut, fara efort. Apoi ma apuca remuscarile. Trec la treaba, apoi iar dau de greu si revin la ..

Prima chestie care m-a facut sa privesc detasat la ce se intampla a fost raportul intre pierdere/ castig. In loc sa fac ceva care imi aduce satisfactie, castig material, MANDRIA unui lucru bine facut sau a unui obstacol depasit, faptul ca fac in sila un lucru pe care unii oameni il considera atat de greu incat platesc bani grei pe altcineva sa il faca...eu pierd timpul cu Send/Receive sau articole despre explicatia in fizica cuantica a faptului ca o lanterna e mai usoara aprinsa decat tinsa. Pierd mult, castig foarte putin. Nu imi convine asta.

In loc sa fac ceva GREU, aleg sa fac ceva USOR. In loc sa fac ceva care imi va aduce o satisfactie peste o luna, citesc ceva interesant ACUM. Nu e nimic gresit in asta, nu ? Ba ESTE. "In loc sa.." , asta e greseala.

Spuneam ca am inceput sa castig teren. De fapt, cred ca am castigat razboiul. Cum ?

Am citit mult pe tema asta si multe abordari diferite si am si incercat multe din ele. Degeaba, mai devreme sau mai tarziu, tot acolo am ajuns. Am citit ceva interesant in schimb si am adaptat dupa si pentru MINE.

Se spune sa faci o lista cu tot ce faci si sa o studiezi, sa vezi unde gresesti. Eu nu pot face asa ceva. Stiu sigur, atunci cand ma cuprinde vinovatia, ce am facut gresit. Nu stiu de cate ori am deschis Bloglines, dar stiu ca l-am deschis de prea multe ori. Si atunci fac o lista ( da, e bine sa fie pe hartie) cu ce simt nevoia sa fac si n-are legatura cu proiectul la care lucrez in momentul respectiv. Ma enervez, pentru ca "nu-mi iese", si simt nevoia sa fac altceva. Asa am realizat de ce fumez, si de aia m-am lasat. Dupa 10 ani, m-am lasat de fumat pentru ca mi-am dat seama ca tigara imi oferea un TIME OUT . Si prilejul sa respir adanc. Ok, atunci, daca ma enervez si nu-mi iese, sau ma doare spatele si sunt satul de ce fac, scriu pe hartie Bloglines, si ies pe balcon, si ma uit un minut la .. peisaj ( urasc Bucurestiul, pt ca nu se vad dealuri :) ). Respir adanc de 3 ori sau injur printre dinti faptul ca nu fac altceva, ma descarc, oricum pot. Si ma intorc la treaba.

Peste 4, 5 ore, cand e intr-adevar momentul pentru o pauza, iau foaia, si iau la rand tot ce am scris pe ea. Verific mailul, posturile noi, daca nu sunt prea multe, le citesc, citesc despre ce mi-a venit in cap la un moment dat, daca se aduna prea multe le scriu in continuare pe foaie si le las pentru mai tarziu.

Mi-a fost greu, la inceput sa fac chestia asta constient, asa ca mi-am stabilit niste ore. La ora 2, pauza de o ora. La ora 9 pauza de o ora ... etc etc. Astfel incat stiu sigur ca am sa ajung sa fac chestia pe care am scris-o pe hartie, si mintea mea nu se mai intreaba mereu "a scris cineva ceva pe forumul cutare" pentru ca stie sigur ca la ora 2 o sa afle. Sunt acum LIBER sa ma concentrez pe ceea ce lucrez, si am certitudinea ca nu pierd nimic, pentru ca toate ideile si toate intrebarile sunt pe hartie, si abea asteapta sa fie verificate.

Incredibil cat de bine functioneaza sistemul asta.

Scopul

Nu m-ai inteles cand am discutat despre scop. Te-ai suparat si te-ai enervat, si cred ca stiu si de ce. Da, am mereu pretentia ca le stiu pe toate, stiu.

Nu vorbeam despre un scop imediat. Vorbeam despre o directie, despre o viziune. Un scop pe care il simti, nu pe care il vrei. Toti vrem o casa, dar nu la un astfel de scop ma refeream. Normal, pe parcursul vietii asta e unul din scopurile importante. Dar e de la sine inteles. Un servici. O familie.

"Vreau sa am o afacere de succes." Da, si eu vreau. Sunt multi oameni care vor, si multi care nu vor, pentru ca e mai sigur un servici. O afacere care .. ce? Sa vinzi ceva ? Sa produci ceva ? Nu stii ... A, iti plac masinile si te gandesti ca .. "o afacere cu masini". Aha!

Mie mi-au placut mereu oamenii, cu problemele lor, si m-a fascinat mereu minciuna. Minciuna pe care o spui altcuiva, sau tie. Imi place sa vad cum se mint oamenii singuri, sau unii pe altii. Am sa fac o afacere din minciuna? Nu cred...

Te-ai enervat pentru ca ti-am zis ca nu ai un scop. Nu ai. Nici eu nu am. Nu avem, si asta ne face sa fim inferiori. Nu incerca sa-ti aperi pozitia, pentru ca nu ai o pozitie pe care sa o aperi. Daca ai avea un scop, nu ai sta la discutii cu mine, ai face un pas spre ceea ce iti doresti. Daca ti-ai dori cu adevarat sa faci o afacere cu masini, ai compara seara preturi la opeluri second hand, nu te-ai uita la stiri cu fotbalisti la teve.

Nu te justifica, nu e nevoie. Nici fata de mine, nici fata de tine. Intoarce-mi spatele, dar as fi fericit sa stiu ca macar 1 minut te-ai gandit la ce am spus. Nu-ti irosi viata traind doar pentru azi. Nu ma dispretui pentru ca nu fac ce faci tu, si nu ma condamna daca nu vreau sa fiu ca altii. Poate fac bine, poate nu.

Doreste-ti ceva. Orice.

echilibru

- concordanta intre lucruri opuse sau diferite;
- stare de liniste sufleteasca (fig) ;
sunt doua din definitiile din DEX pentru "echilibru". Cred ca e una din cele mai periculoase capcane cu care te poti intalni in viata. Cred ca majoritatea oamenilor au undeva in subconstient nevoia de echilibru in sensul de "liniste sufleteasca". Si nu ma refer la "zona de confort".

Ma refer la faptul ca oamenii cred ca pot fi "fericiti" doar cand ating o stare de echilibru, si nu pot fi fericiti decat intr-o astfel de stare. Un exemplu: daca ai cariera nu ai timp de familie. Sa mai spun ? Daca ai un servici(u) ;) bine platit nu mai ai timp sa .... Daca ai multi bani ai putini prieteni (adevarati) .

Si toti ne construim imaginea unui echilibru. Sa am un servici unde sa nu muncesc foarte mult, si sa ma plateasca binisor. Sa am o masina buna, dar nici sa nu dau o avere pe ea. etc Aici e linistea sufleteasca. Sentimentul ca faci bine ce faci , ca exista o justificare pentru ce faci si ca daca tragi linie, "e bine". Asta se traduce practic in nici nu castig foarte mult, dar nici nu pierd nimic din ce am.

Nu sunt de acord cu starea de echilibru. Daca ti se pare ca ai de toate inseamna ca iti ascunzi singur ceea ce ai putea avea de fapt.

Echilibrul e o minciuna bine elaborata, sustinuta cu eforturi prea mari. Si nu trebuie sa fie liniste sufleteasca.

O carte pentru fiecare copil

O initiativa frumoasa, de la BookBlog.ro

"
bookblog.ro organizeaza in luna februarie o actiune de colectare si donatie de carte pentru copiii din orfelinate si centre de plasament din Bucuresti.
Daca ai acasa carti pentru copii si tineri (pana la 18 ani) - carti de povesti, de colorat, beletristica sau de specialitate (manuale scolare sau carti de nivel de scoala primara / liceu) - de care te poti desparti ca sa bucuri sufletul unui copil, SI TU POTI OFERI O CARTE !
Cartile se vor colecta:Marti, 13.02.2007, intre orele 17:00 si 20:00, in ASE, Cladirea Comert (Mihai Eminescu), la parter.Sambata, 17.02.2007, intre orele 11:00 si 14:00 in acelasi loc.
Daca ai multe carti trimite un email cu nume si numar de telefon la cartipentrucopii @ bookblog.ro pentru a discuta posibilitati de ridicare a cartilor, pina la data de 16.02.2007. Daca ai vrea sa ajuti dar nu ai carti pentru copii intreaba-ti prietenii sau macar povesteste-le de initiativa noastra.
Haideti sa ii ajutam sa viseze mai frumos!
"
http://www.bookblog.ro/anunturi/o-carte-pentru-fiecare-copil/

Eu va urez succes, si sper sa reusesc sa ajung si eu cu ceva carti la voi !

nu (mai) vreau sa fiu prost

In urma cu ( si nu-mi vine sa cred ca deja au trecut "ani"), pe sosea, am ajuns in spatele unei masini care transporta oi. Un "ARO papuc", in spate o cusca. Oi vii. Oile, inghesuite unele in altele, toate in aceeasi directie, cum stau oile. Mai putin una, asezata intr-o pozitie nefireasca, pentru ca nu mai incapea, si nu se putea misca, ridicata si presata de peretele de sarma. Nu pot sa descriu exact, pentru ca nu vreau sa inchid ochii sa vad. Toate oile inghesuite unele in altele, doar una privind inapoi, ridicata pe plasa de sarma. Si pentru cateva secunde am mers in spatele masinii si nu am putut sa-mi desprind ochii de imaginea care si acum e la fel de reala si de ... impresionanta. Pentru ca m-a impresionat. E una din imaginile care nu te mai parasesc niciodata. Un timp am refuzat sa o accept, am respins-o , fara succes. Apoi am acceptat-o si acum ma bucur pentru ca am trait acolo, atunci. Pentru ca am fost fata in fata cu oaia care voia sa iasa din cusca.

Asa cum se intampla mereu, cand nu poti sa accepti, nu poti sa intelegi. Si cand nu intelegi nu inveti.

Metafora - pentru ca totul e o metafora , nu ? - vietii in cusca mi se pare acum completa, si imi pare rau ca a trebuit sa dureze atat de mult timp, ca sa o inteleg.
Si sunt pregatit sa invat.
Ca viata e ca o sosea, pe care circulam in viteza, toti la un loc.
Ca,mai mult ca sigur, nu stim unde mergem, si cand aflam e prea tarziu, si nu mai putem schimba nimic.
Ca suntem condusi de altii, care nu ne vor neaparat binele, si carora nu le pasa de noi.
Ca in fata nu se vede nimic, pentru ca intre noi si cei care ne conduc e ridicat un perete. Pentru ca noi nu trebuie sa vedem. Sau poate ca vedem unde mergem, dar nu intelegem nimic.

Daca te asezi diferit fata de ceilalti, ai sa stai rau, e dureros. Si nu mai poti intra in rand cu ceilalti. Dar macar ai o sansa sa vezi ce se intampla cu adevarat.
Si daca vezi, si te cateri pe gard, nu rezolvi nimic.
Si cei care se uita la tine si te compatimesc nu te vor ajuta, chiar daca undeva in sufletul lor ar vrea. Ei sunt in masina lor si invariabil trec mai departe.
Si atat.

Eu nu ma pot multumi cu atat, mie imi trebuie mai mult. Eu trebuie sa stiu cum fac sa rup plasa, sa sar din masina, sa ma scutur de praf si sa plec in directia mea. Nu mai vreau sa fiu oaia proasta care isi da seama ca merge inainte chiar daca sta cu spatele. Nu e de ajuns.

Probabil ca pare ieftin ce-am scris, daca nu vezi atunci cand inchizi ochii.

visele..

Cand am sa am mai mult timp am sa ordonez post-ul asta, pentru ca nu e coerent. E scris asa cum l-am gandit. Si am sa continui si ideile pe care le-am inceput si le-am lasat in aer.

"Cu ce e mai bun Bill Gates decat un muncitor de la Tractorul Brasov, de ce unul din ei are milioane de dolari, si celalalt n-are nimic ? Ce a avut asta in plus? Noroc." - citat aproximativ, nu l-am retinut exact, oricum n-are importanta, ideea in sine se regaseste la tot pasul.

Uite din pacate nu pot sa fiu de acord cu asta. Nu contest conceptul de "noroc", pentru ca ar fi o prostie. Da, "norocul" exista. Dar nu e chiar ce zice lumea ca e. Cred ca Einstein a spus .."Conincidentele sunt modul prin care Dumnezeu ramane in anonimat". Norocul e la tot pasul, doar ca nu toata lumea e pregatita sa-l inteleaga.

Care e deosebirea intre Bill Gates si muncitorul de la Tractorul? Pai sa vedem... Bill Gates se trezeste cel mai bogat om al planetei, si se gandeste ce ar mai putea sa faca cu banii. Nea' Gica se trezeste, iese din casa, bea o bere si se duce la slujba, sa mai treaca o zi, sa mearga leafa. Injura guvernul si pe inginer, mai bea o bere, acasa se uita la stiri cu becali, mai bea o bere.. trece ziua.
Dar de ce e deosebirea asta? Pai , ca Bill s-a nascut in STATE, si acolo "nu erea domle' , comunistii ". Acolo puteai sa faci afaceri, la noi puteai sa fii mandatar, sa faci poze pe plaja si-atat. Nea' Gica a facut si el ce-a putut. Liceul, si la strung.
Voi astia tineri, credeti ca pe vremuri era ca-n filme? Nu era, stateam la coada la ulei toata ziua, luam pe cartela, era greu, ehe...
Pai bine, nea' Gica, da Cutare, care in 90 era si el la strung, de ce are Bre' acuma 3 masini si 2 case si tu tot cu becali si berea ai ramas ?
Pai .. Cutare a furat, ma, a furat de la stat, si pe deasupra mai era si in partid.
Pai si ce treaba are Bre' partidu?
Ehe.. astia din partid .. Lasa, ma, ca numi trebuie mie masini, astia sunt toti niste hoti, nu vreau sa fiu ca ei. Niste hoti, care traiesc pe seama noastra. Pai tu stii ca eu din leafa mea ii platesc pe astia din guvern? Hai asa o bere, ca-ncepE stirile, lasa filosofia. Vorbe ..

Da, in State in '85 ( cand lansa bill primul windows) aveai Libertatea sa faci mult mai multe ca in Romania in '85. Ba chiar mai multe ca in Romania in 2007. Dar asta nu e o justificare pentru nimic. Pentru ca in Romania exista oameni mai bogati ca in State', deci se poate si invers. Si majoritatea romanilor, a bucurestenilor, cel putin, citesc Libertatea in tramvai, in drum spre serviciul cu salarul minim.

Am pornit de la noroc.
Cand nu vrei nimic, nu te gandesti la noroc, el nu exista. Cand "ai vrea" ceva, poti sa ai noroc, sau nu. E un pas inainte, oricum. Cand esti sigur ce vrei, deja ai pornit la drum, doar cauti metode sa ajungi acolo, ai noroc sa gesesti niste scurtaturi. Cand obtii ce vroiai, si te uiti inapoi, iti spui "uite ce noroc am avut, daca nu era cutare lucru, nu puteam sa .. ". Si asta e valabil cu toata lumea. Norocul exista mereu. Trebuie doar sa fii pe faza.

Si acum, o expresie care ma deranjeaza groaznic, dar am s-o spun. Nu poti sa vrei sa fii milionar in dolari, si sa ai o .. "mentalitate de sclav". 90% din romani se compatimesc, isi spun sclavi. EU fac chestia asta zi de zi. Sunt un sclav, ma duc la servici. Sunt un sclav, fac cutare lucru. Poate azi am sa am noroc si am sa castig la loto,si nu o sa mai fiu sclav. Nu vreau sa recit ce am citit in carti, dar chiar sunt convins de chestia asta. Daca vrei sa faci ceva si incepi, vor aparea diverse ocazii. Daca in fiecare zi te uiti la televizor , bei bere si injuri guvernul, slabe sperante sa ai "noroc", sa te imbogatesti. Daca in fiecare zi te trezesti si singurul lucru la care te gandesti e cum ai sa te culci inapoi, cu ce te ajuta norocul ? Ai sa te impiedici in fiecare zi de ocazii peste ocazii sa castigi ceva in plus ( nu neaparat bani), dar nu ai sa le observi, pentru ca te gandesti la ce a facut Steaua.

Televiziunea este o metoda de anestezie sociala. N-ai nimic interesant in viata ta - te uiti la stiri; sau la o telenovela ( sau, ca mine, la O.C. care e acelasi lucru, dar acolo sunt case la malibu, si barci cu panze, pe care le iubesc de la 7 ani cand am citit prima data Toate panzele sus, si oceanul e asa de albastru). Te uiti la stiri ca sa uiti ca nu ai platit intretinerea si ca nu ai cu ce, ca sa poti sa-i compatimesti pe altii si sa te simti bine ca tie nu ti-a luat Dunarea casa. Te uiti, cautand motive sa injuri guvernul, la stirile care-ti dau motive adevarate sau inventate sa injuri guvernul.

Spuneam mai sus, nu vreau sa recit din carti, dar daca iti doresti ceva cu adevarat, vei obtine ceea ce vrei. In primul rand, si foarte important, pentru ca daca iti doresti cu adevarat ceva, vei gasi puterea sa INCEPI sa incerci sa obtii ceea ce vrei. Si odata ce ai facut primul pas, daca vrei cu adevarat ceva, e imposibil sa nu obtii. Legea Atractiei spune ca Universul iti da ceea ce iti doresti, Biblia (indiferent care din ele) spune ca Dumnezeu (indiferent care) iti da daca ii ceri, Dar primul pas e sa vrei.

Si daca uitandu-te la stiri ai sa zici "Maama As vrea si eu asa o casa!", asa cum facem toti, urmatorul pas nu e sa gasesti scuze de ce nu poti sa o ai, sau defecte celui care o are, ci sa te gandesti cum ai putea sa o ai. El cum a facut? Pot si eu ca el? Probabil ca nu. Dar ai putea altfel. Dar vor mai fi multi Bill Gates, care vor face averi din nimic, fara sa fure si fara sa faca afaceri cu statul, si fara sa fie in partid. Bill Gates , la 14 ani ( da, la varsta 14 ani , cand la noi se ia buletinul) a facut cu Allen o afacere din care a castigat 20 mii de dolari in primul an. Apoi a aflat lumea cati ani au...

Oamenii nu se pot deosebi intre ei in functie de regimul politic, de tara in care traiesc sau de alte conditii din afara. Oamenii se deosebesc intre ei prin ambitie, si prin disciplina. Vrei sa faci ceva, ai ambitia sa obtii ce vrei , sa fii mai bun, sa-ti indeplinesti visul, trebuie sa ai si disciplina. Sa nu ridici din umeri si sa spui "stiam eu ca nu poate fi asa de frumos", cand apare primul obstacol. Trebuie sa stii sa visezi, nu doar sa privesti la altii. Ce vad la televizor in momentele rare cand trec pe langa el sunt visele implinite ale altora. Eu vreau sa le vada altii pe ale mele.

Am inceput cu nea' Gica si Bill si am ajuns la teoria chibritului. Ideea mea era simpla, ca atata timp cat nea' Gica (din mine) va continua sa mearga in fiecare zi la servici sperand sa se schimbe ceva, EU nu voi obtine nimic. Ce-i deosebeste pe gica si bill .. visele.

timp...

Idei, par bune, daca as sta sa le .. As visa la .. As merge.. Mi-ar place sa .. daca as fi ...
Pacat ca nu am timp sa ma gandesc.

Ma doare ... Sunt obosit... Nu vreau sa ... Nu e bine ca ... Daca nu as fi ...
Noroc ca nu am timp sa ma gandesc.

Urmatorul ...

Deschizi ochii.

O coada imensa, de oameni , care se misca incet, dar se misca. Te uiti in spate si vezi pana departe.. oameni la rand. In fata .. oameni la rand. Capatul nu se vede.
Stai , la rand, nici tu nu (mai) stii de cand, dar stai, toata lumea sta! Nu stii de fapt de ce stai aici, la ce ar trebui sa te astepti, cat mai dureaza...

Ajungi sa ii cunosti pe cei din jur, stati de vorba. Unii planuiesc sa treaca in fata, cu orice pret. Nu stiu, nu conteaza ce e in fata, dar tre sa treaca in fata. Dau din coate , se iau la bataie. Cu cate un ochi vanat, dar avanseaza, cate un loc, inca unul.
In urma lor, oameni care raman pe loc, isi ingrijesc ranile si-i injura. Ai vazut ce mi-a facut ala ? Da.. Da mie, mie ai vazut ce mi-a facut ? Nesimtitul. Ne-a furat locul. Hei, voi !, ati vazut ce ne-a facut ala ? Ne-a furat locul. Deja cred ca ai trecut pe langa 3 grupuri de oameni nervosi care le furase locul anul trecut. Altii explica de ce pe ei ii dezavantajeaza faptul ca s-au nascut in aprilie, si au prins un loc prost. Se opresc, se aseaza , izbucnesc in plans; lumea trece pe langa ei, cu priviri curioase. Unii se opresc, le asculta povestea, si trec mai departe, ridicand din umeri. Altii se aseaza, si-i consoleaza: Da, stiu, eu sunt nascut in februarie, iti dai seama? La mine e si mai rau. Plang impreuna. Ai trecut si pe langa cateva grupuri de astea pana acum.

Cate unul se enerveaza si pleaca. Nu mai poate. Incepe sa strige, Noi nu ajungem nicaieri asa, n-are nici un rost. Dupa el, unii ii dau dreptate. Da, sa stii ca da, avea dreptate. Pai uite, stam de-o viata la coada asta.. n-am ajuns nicaieri. Ce treaba-i asta? Pai daca n-am ajuns in atata timp, cat timp sa mai pierdem? Lasa-i pe astia tineri sa-si faca iluzii, eu am imbatranit , ma retrag. Hai, mergi cu mine? NU stii ce sa faci. Parca are dreptate. Esti tanar, poate ai inca timp sa faci altceva nu sa stai aici la coada asta.. cine stie cat , si daca la sfarsit nu e nimic.. de fapt ce e oare la sfarsit? De fiecare data ti-e din ce in ce mai greu sa ramai. Dar ramai.

Cei care pleaca, te arata cu degetul. Fraiere, uite, eu vin de acolo, din fata, si n-am ajuns nicaieri. Nu te mai du, pierzi vremea de poamana. Hai, hai sa-ti povestesc ce greu a fost pana acolo, ai sa vezi, n-ai sa mai vrei sa mergi nicaieri. Uite, vezi daca esti prost, stai la coada, si nici nu stii pentru ce. Ai tu impresia ca ai sa obtii cine stie ce. Fraiere !!

Te dor picioarele, si iti tiuie urechile de la singuratate. E din ce in ce mai putina lume la coada si a inceput sa mearga mai repede.

Lumea incepe sa murmure. Toti se ridica pe varfuri. Se vede, se vede ceva inainte.

Mai sunt doi oameni in fata ta. E un nene, la un birou, cu un pix in mana. Pare nervos. Iti bate inima din ce in ce mai tare, se ridica un nod in gat. Auzu de la cel din fata , o frantura de conversatie ".. alege .. cum .. acasa .. ". Oare ce zice. Uiti sa respiri, incerci sa intelegi.

_Dumneavoastra, ce doriti ? E amabil, nenea. Nu e nervos deloc, zambeste.
_Cum, ce-mi doresc?
_Da, CE va doriti?
_Adica.. asa, in general.. ? Sau cum?
_ Da, ce va doriti, un Mercedes, un avion, o casa la Malibu, pacea mondiala?
_Si ..
_Da, tot ce doriti, va indeplinesc, dar hai, mai repede, ca asteapta lumea.

E ceva la mijloc, e clar. Oare ce costa asta. E clar ca nu e degeaba. Imposibil sa iti dea "orice" degeaba.

_Pai ce tre sa dau la schimb?
_Pai ce sa mai dati la schimb, ati stat la rand atata timp, e gratis.
_A, stiu eu, e o intrebare capcana, daca cer o masina, mi-o dati , dar o sa fie prea scump Service-ul al ea, Daca cer o casa, Impozitele mari, si n-am sa am cu ce sa merg in concediu..

_Alo, va hotarati sau va trimit inapoi la coada ?
_A, da, vreau o masina. Ba nu, un servici cu salar mai mare, ba nu ..
_Hai, mergeti dumneavoastra inapoi, si va hotarati, va mai asteptam! Urmatorul !

E randul tau. Inchide ochii si gandeste-te bine.

Iluzia propriei genialitati

nu rasare numai din faptul de a nu fi inteles dar si din situatia de a nu intelege. Elogiul prostiei: psihologie aplicata la viata cotidiana. Vasile Pavelcu.

Superb.

In singuratatea mea - promit ca nu fac filosofie acum - m-am distrat azi cu fragmente din cartea asta.

Nu inteleg pe cineva. De ce? Pentru ca ideea lui e "mediocra" - cum spune in carte - si mai mult, omul e mediocru, nu stie sa se faca inteles. Ce mai, e prost de-a dreptul. Sunt prea destept pentru el. "Aici atingem momentul tragic, cand genialitatea fictiva si prostia autentica declara, in culmea megalomaniei, razboi prostiei aparente si inteligentei autenice."

am sters ce scrisesm in continuare, mi-am dat seama ca am promis sa nu fac filosofie .. alta data

That's how a rebel speaks
While all the others sweak
IIo - Rebel

Colour My Eyes

Realizez ca e penibil ce se intampla cu mine, si mi-e rusine.

Cred ca am spus in ultimul timp asta de o mie de ori. In ultima vreme observ ca am intrat intr-un proces de .. auto .. ironie, critica, whatever, care devine din ce in ce mai acut.

Am tot felul de visuri, care merg de la un telefon nou, cand cel pe care-l am acum refuza - cu o incapatanare pe care numai electronicele pot sa o dovedeasca - sa raspunda la comenzi, la o masina care sa nu pocneasca din toate incheieturile, la o casa pe malul oceanului (sau intr-un sat in alpi ;) ). Zaraza ma complimenteaza in fiecare seara ca nu mi-am schimbat telefonul, si ma simt flatat, dar sincer, nu cred ca asta ma ajuta cu ceva.

Adica da, ok, am citit pana acum ... mult. Stiu multe chestii, cate putin din fiecare, pot discuta despre diverse subiecte, mergand de la filosofie pana la politica sau fizica cuantica (cate putin am spus, ! ). Au fost momente cand mi-am dorit sa nu fiu asa, sa fiu un prost si un nesimtit, pentru ca asa sunt prea sensibil, prea empatic, prea nustiucum, si nu ajung sa fac nimic pentru ca m aia lumea inainte bla bla. Pe undeva chestia asta si-a pus amprenta in psihicul meu pentru ca in ultimul timp m-am prostit, treptat; ma sperie ca nu mai stiu sa raspund la intrebari simple sau uit mereu cine a scris cutare carte.

Asa, nu asta voiam sa spun.

Nemultumirea mea e alta. De fapt, eu nu inteleg care e problema. Nu as putea sa stau in "casa cu terasa", la malul oceanului, sa citesc ?? WTF? Undeva in subconstientul meu, probabil din cauza exemplului oferit de multi, afaceristii , ca si fotbalistii, sunt toti niste prosti. Wrooong!! Una din chestiile care m-a facut sa renunt la ce faceam inainte a fost ca am sesizat eu ca , vezi doamne , ma prostesc. Nu mai am timp sa citesc, si sunt mereu cu treburi. Lasa, bine ca am acum timp.

1. Vreau casa cu terasa, la ocean. Si oceanul sa fie frumos si albastru, ca in OC. Vreau masina calumea, 2 masini, 3, fara numar. Vreau yacht ( poate gresesc, si atunci imi cer scuze in avans , dar, fratilor, se scrie yacht, ca sa te dai mare ca stii engleza, ca mine, sau iaht, pentru ca asa e in DEX, nu yaht ! !) Vreau multi bani, sa pot merge in diverse locuri si sa-mi cumpar toate prostiile. Vreau sa ma simt marinimos, sa pot ajuta pe cineva si sa ma simt bine cu asta. Vreau sa am o afacere care sa mearga bine, si sa fie cinstita. (Si da, firaraldracului, sunt sigur ca se poate chestia asta). Vreau sa am masina frumoasa, sa fiu bine imbracat si sa ma admire lumea. Care-i problema?? Vreau vreau vreau.

2. Sa nu fii surprins(a) daca data viitoare cand imi spui ca "visez frumos" sau ca nu se poate sau ca e prea greu, sau ca eu nu pot, sau ca numaistiudincemotiv eu nu fac bine ca ma gandesc la asta si ar trebui sami vad de treaba de zi cu zi, deci ziceam, sa nu fii surprins(a) daca ori te injur ori te plesnesc peste fata. Nu imi mai jigni visurile, mintea, si nu imi mai pune piedica cand alerg.

3. Lumea este vinovata pentru ce mi se intampla mie. Si eu sunt vinovat. Si acum nu glumesc. Am fost impins inspre ce sunt acum, si am fost slab si nu m-am impotrivit (destul). Persoanele care si-au proiectat "viziunea lor" asupra vietii mele si eu am fost prost s-o imbratisez, si slab sa n-o pot contesta si respinge. M-am lasat convins.

4. Ce naiba caut eu angajat ??? Sau ma rog, hai sa zic, startul e mai greu, am schimbat orasul, aici nu sunt in elementul meu, imi trebuie o acomodare. Pana cand??? Ce naiba cum pot sami cumpar casa cu terasa din salar ? Nici directorii de la Regii, cu salariile de-si fac cruce oamenii la teve cand le aud nu pot sa-si faca casa in Malibu din salar. WTF ?? Niciodata n-o sa pot indeplini nici un vis din salar, indiferent ce vis sau ce salar o sa am.

5. Am bani acum. Poate am spus vreodata ca n-am. Am. Pot sami cumpar cel mai scump telefon ( sa n-aiba diamante:) , totusi). SI probabil ca odata, cand porcaria de acum se va bloca, il voi da cadou la cineva pe strada sau am sa-l calc in picioare pana nu mai ramane nimic si am sa intru in primul magazin sa-mi iau altul. Masina nu pot sa-mi cumpar, inca , dar in ritmul de acum voi putea in curand. Nu raman niciodata fara bani, si fac cam tot ce imi doresc, cumpar cam ce vreau ( asta pentru ca nu vreau marea si sarea). N-am datorii sau credite. ( bine, hai, am unul, dar nu ma pot hotara sa-l platesc nu de bani ci tot (la naiba) de gura altcuiva). Dar nu pot sa-mi cumpar casa in Malibu. Si in ritmul asta n-o sa pot niciodata. N-o sa am niciodata yacht si n-o sa schiez niciodata in Alpi unde am sa am o cabana cu o pisica.

Aurea Mediocritas.. my ass. M-am saturat sa tot fac"ce trebuie" si sa tot va ascult prostiile zi de zi. Lucrez, am un servici, am sa renunt la un moment dat la el, ca sa-mi urmez visurile. Da, visurile mele sunt Masini si Case. Care-i problema ? Sunt mai destept de cat voi, si o sa am mai multi bani ca toti la un loc. De ce ? Pentru ca asta vreau, de aia. N-o sa fac totul azi, sau maine. No sa am maine casa, dar o s-o am. Si n-o sa fac credit pentru un telefon, si n-o sami cumpar blugi din descoperit de cont pe card. Idiotilor!

Hai, razi! Si da, stii foarte bine ca razi degeaba, pentru ca am obtinut Tot ce am Vrut pana acum si n-o sa ma opresc aici !


"..wake me on the day that i will miss.."
Mark Norman presents Celine - Colour My Eyes.

Urme

De aici, de sus, se vede soseaua. Masinile trec rar, si oricum, le cunosc pe toate. Rar vine cineva strain. Nu are cine sa-i primeasca pe straini aici.

De multe ori mi se intampla sa ies din casa si sa plec pe jos spre vale, si ma intalnesc cu cei care mai stau pe aici. Nu ne cunoastem, si rareori ne aruncam cate un salut reciproc. Uneori ii surprind privindu-ma, si atunci isi intorc capul, vinovati. Nu-i inteleg pe oamenii de aici. Nu inteleg daca asa sunt ei sau e ceva in legatura cu mine.

Inca nu am curaj sa-i spun nimic. Am trecut iar unul pe langa celalalt dimineata, fara sa ne spunem nimic. A plecat.

Ce imi place cel mai mult aici e linistea. Si sentimentul ca e locul meu. Ca m-as putea simti bine aici orice s-ar intampla. Practic aveam tot ce imi dorisem vreodata, si apoi am ajuns aici. Nu imi trebuie decat o noapte, o zi. Imi e de ajuns acum sa inchid ochii, oriunde as fi. Ca un vis.

In casa e bine doar cand e cald. Altfel, rece, e impersonala. A nimanui. Dimineata, langa sticla rece a geamului, aceeasi privire. Obosita; deznadejde, da, asta e cuvantul. Departe in vale, ii vad masina, a plecat. N-am rezistat , am fugit. Se lasa noaptea si frigul. Nu imi urasc singuratatea. Cu obrazul lipit de el, copacul e cald. Am stiut dintotdeauna ca ei sunt vii, si imi place cand simt asta.

Pisicile -negre- plang ?

Traim timpuri interesante

si totusi cred ca nu ne bucuram de ele.

Mereu vad pe strada, sau in "mijloace" batrani cu o anumita ... distinctie. Nu stiu de ce , dar mereu remarc chestia asta la barbati. La femei mai putin. Sunt imbracati cu haine vechi, ponosite (imi revine obsesiv in minte cuvantul "balonzaid", fara legatura directa cu ce vreau sa spun) cu parul alb, mustata bine intretinuta (Fairbanks :) ). In tramvai privesc mereu cu un aer putin dezaprobator dar mai mult .. compatimitor.

Ma refer la cei care nu-i dispretuiesc pe "tinerii din ziua de azi" ci la cei carora ... le pare rau. Acei batrani care spun "ehe' , pe vremea mea.." dar nu criticand. Ei pur si simplu nu mai inteleg ce se intampla in jurul lor si se simt straini, dar nu din cauza cartelelor de metrou, bancomatelor, touchscreen-urilor ci din cauza indiferentei, rautatii, badaraniei (etc) pe care o vad in jur.

Batranii care se intalnesc intre ei si ridica respectuos palaria si se saluta "Traiti' domn' director !" si discuta despre "vremurile bune". Batranii au spus si vor spune mereu ca "pe vremea lor era mai bine". Pe vremea lor erau alcoolici care injurau pe strada, erau hoti de buzunare, erau tigani, erau hotii, violuri, crime, saracie, la fel cum sunt si acum, nu despre asta e vorba.

Eu cred ca ce incearca sa spuna e ca sentimentul general nu era cel de acum. Poate ma insel, si nu e vorba despre asta. Dar poate pe vremea lor lumea nu se calca in picioare in ritmul in care o face acum.

Incerc sa ma gandesc, daca maine as fi batran, cum m-as uita in urma la viata mea de acum, si cred ca mai degraba as privi-o cu dispret. "pe vremea mea .." mi-ar aduce aminte niste lucruri destul de neplacute, si asta ma face sa cred ca e momentul sa se schimbe ceva.

Am divagat. Vroiam sa vorbesc despre cum batranii apreciaza "vremurile" in care au trait, chiar daca din multe puncte de vedere "atunci" era mai rau decat "acum". Dar am ajuns din nou la nemultumirea mea , despre "sa se schimbe ceva".



later edit:
n-am putut rezista sa nu adaug aici ceva gasit pe overheardinnewyork.com Seamana prea mult cu ce mi se intampla in fiecare zi in tramvai.

Tourist fighting his way off the train: Look, people. You actually have to let us out of the train before you can get on.
Old guy: This is New York, son. A simple 'Fuck you' will do.

Cand ... ( Urme 2 )

Imi dau seama ca am devenit oarecum dependent de copacul asta. Am nevoie sa stau rezemat de el si sa vad muntele ca sa ma regasesc. Poate am facut chestia asta de prea multe ori. Am invatat sa fug prea repede.

Cu obrazul lipit de el, copacul e cald. Am stiut dintotdeauna ca ei sunt vii, dar acum e prima oara cand simt asta.

Cred ca era trecut e miezul noptii cand am ajuns. Nu stiu cum am ajuns, am condus mecanic, desi drumul pana aici e senzational. Am adormit imediat, si-mi amintesc - m-am gandit ca sunt norocos ca n-am adormit la volan.

N-am sa inteleg niciodata cum intra si de ce vine mereu. Cand am deschis ochii era, ca de obicei , la geam, privind - asa cum privesc de obicei pisicile - spre nicaieri. La ce te gandesti? Prima oara cand am venit aici, am gasit-o langa casa, si a intrat odata cu noi. Atunci nu eram inca singur. Apoi a venit , de fiecare data cand am venit si eu. Cu ochii mari, si o privire intrebatoare, trece pe langa mine si alearga la geam. Nu i-am dat niciodata nimic, practic majoritatea timpului ne ignoram reciproc. Ea dor vine si se uita pe geam.

Am fugit din nou, aici langa copac, pentru ca nu mai puteam suporta. M-am saturat de frica. Am venit sa o las aici.

Se vede si casa mea, de aici. Mica, in spate, unde se termina muntele. O casa simpla, de lemn, cu padurea in spate, la 50 de metri. Cred ca am platit cam mult pentru ea atunci.

Nu am avut niciodata rabdare sa ma interesez, dar nu cred ca pisica asta isi gaseste prea bine locul aici. Si daca stau sa ma gandesc nici nu am mai vazut alta. Ma rog.

Bate vantul. Rece, dar nu vreau sa ma ascund. Ma dor urechile, si ma bucur, si nu mi-e frica.

Asta as vrea sa visez.

2006-2007

Nu stiu cine a spus chestia asta, si nici nu as putea sa o citez, dar ideea principala era urmatoarea... Da, stim cu totii ca scopurile / obiectivele sunt foarte importante. Da, Anul Nou este un moment bun pentru a evalua ceea ce s-a intamplat pe parcursul anului trecut, si a fixa ceva nou spre care sa te indrepti in anul care vine. Problema e ca nu e de ajuns. Marea majoritate a oamenilor fac o lista de obiective, si nu o mai citesc niciodata. In cel mai bun caz o citesc la anul, si atunci se descurajeaza vazand ca multe din chestiile pe care si le-au propus au ramas la stadiul de "vreau sa .." si isi propun "anul asta CHIAR am sa ...". OK, poate daca in dimineata aia de 1 ianuarie cand faci lista si esti mahmur, obosit sau mai stiu eu cum , chiar VREI sa schimbi ceva, dar ce folos daca peste 5 zile cand esti din nou la servici deja ai uitat jumatate din ce ai scris pe lista? Si cu ce o sa te ajute daca te uiti pe lista de obiective si o analizezi odata pe an, la 1 ianuarie?

2006-2007 (in sensul de revelion, etc.) nu a insemnat nimic pentru mine. Nu m-am uitat in urma, la 2006, pentru ca stiu foarte bine ce gasesc acolo. Vise neimplinite si bucurii. lucruri pe care le-am vrut si pe care nu le-am avut sau chestii care ma mir ca am fost in stare sa le cumpar. Certuri si distractie, depresie si ras in hohote. Oameni de care m-am despartit, dupa care plang, oameni pe care ma bucur ca i-am cunoscut.

Nu (mai) trag linie dupa 2006. Un an nu are un rezultat. Pe 1 ianuarie 2007 e mult mai bine decat pe 1 ianuarie 2006. Pe 1 ianuarie 2007 e mult mai rau decat pe 1 ianuarie 2006.

Si iau o singura hotarare pentru 2007. Am sa scriu lista de obiective, am s-o citesc si am s-o actualizez ( nu cred ca am sa reusesc zilnic, dar ) de multe ori, de cate ori este nevoie. Anul 2007 este format din multe zile si rezultatul lui 2007 este suma rezultatelor zilelor lui.

La multi ani !

Luni

Ultima "luni" de servici pe anul asta. In continuare ma simt aici "din greseala". E ca si cum ma atept sa se termine; nu mi se potriveste, si nu ma simt bine. Si nu e vorba de serviciul unde sunt acum. E vorba de concept, in general.

Am ajuns aici ... din inertie. La un moment dat, in urma cu ... ceva timp, am renuntat sa mai gandesc pentru mine, am luat decizia ca ceea ce spun altii e deajuns. In felul asta, m-am gandit eu, e mai simplu. Pot sa spun "nu e vina mea". Pot sa spun "eu am zis ca asta n-o sa mearga, dar ..". Da. In felul asta am scapat de responsabilitatea ca inainte de a ma culca sa ma gandesc ce o sa se intample maine. Maine ma duc la servici, unde "muncesti doar cat sa nu fii dat afara si esti platit cat sa nu pleci in alta parte". Pot sa adorm linistit uitandu-ma la un film, de ce sa-mi fac griji pentru maine.

Si la urma urmei, daca maine se intampla ceva rau, nu e vina mea. Nu stiu daca este cineva din jurul meu care sa nu fie vinovat de insuccesul meu. Si daca este, gasesc un loc liber imediat. Daca maine salarul meu ar fi la jumatate si ar trebui sa muncesc dublu, as face-o , la urma urmei, ASTA E. Nu sunt eu vinovat ca am ajuns in situatia asta, din cauza lui x a trebuit sa renunt la .. , si din cauza lui y a trebuit sa plec de la .., si am venit aici pentru ca asa au zis sh si tz ca e bine.

Si la urma urmei, ce vrei? Nu inteleg. Toata lumea munceste. Fii bucuros ca ai un salar destul de bun. Unii te invidiaza. Tu trebuie sa-i invidiezi pe cei cu salar mai mare. Toata lumea face credite, e clar ca asa se face, alfel cum.

Si la urma urmei uite ce frumos e aici la servici. Nu trebuie sa muncesti CHIAR TOT timpul. Nu trebuie sa vii la ora fixa, este cafea si apa plata gratis. Uau! Ei, da , seara mai stai o ora doua peste program. La urma urmei ce mare lucru faceai acasa in orele astea? Oricum acasa e urat, te mai si certi ( daca ai cu cine). Lasa, uite aici macar te apreciaza cineva. Cred. Si la urma urmei, poate stai peste program ca nu ti-ai facut treaba bine, doar asta e datoria ta, nu?

Nu inteleg de ce imi fac rau singur, am momentele astea cand ma gandesc asa.. Cum ar fi daca as avea si eu bani.. sa am nu stiu asa , ceva .. un TALENT deosebit, sau .. sau .. sa-mi vina si mie o idee de asta senzationala.. maama, si sa-mi fac o firma, si sa am masini, si case. Si telefon cu Symbian 9.2. Dar e clar ca asta no sa mi se intample mie niciodata. Eu n-am talente si nici nu-mi vin idei. Plus ca presupunand prin absurd ca mi-ar veni o idee, n-as putea niciodata s-o duc la sfarsit. Pai in tara asta nu se poate face nimic. Tre sa furi, sa ai prea multi bani, sau relatii ca sa reusesti ceva. Plus ca nici singur nu pot, dar nici sa ma asociez nu e o idee prea buna, pentru ca o sa ma fure asociatul, sau o sa ma pacaleasca sau o sa ..

Lasa, uite, toata lumea e bucuroasa aici la birou. Hai ca inchid, ca vine sefa' .

terapeutic

Exista in viata mea unele perioade in care nimic nu merge. Nimic. Si nu vorbim aici de momentele in care "am ghinion". Nu, nu. *Nimic* nu merge.

Mai intai bat cu degetele in birou. Apoi incep sa spun chestii de genul "Asa , bravo, nu ma lasa sa fac *cutare*, bravo!". Apoi ma enervez, si injur, mai tare, Mai tare, MAI tare.
In functie de cantitatea de cofeina in sange, bat cu pumnul in masa, arunc diverse obiecte ori doar strang din pumni. Apoi evident se instaleaza starea "post-nervoasa", de ... cum sa-i spun dezamagire, in care ma parasesc puterile si ma bag in pat ferm hotarat sa nu mai fac nimic niciodata.

Dupa (in medie) 25 de secunde sar in picioare ferm hotarat "Nuu, nu ma dau batut, unul dintre noi trebuie sa renunte si eu nu renunt. Nu ma intereseaza, ce faci, eu nu dau inapoi ..(continua cam 5 minute)".

Mereu am un *inamic* imaginar, care urmareste sa ma impiedice sa-mi fac treaba. Azi am fugit de el de dimineata dar il simt ascuns undeva intr-un colt. Si ma pandeste.

Fii atent, daca citesti peste umarul meu: azi am treaba, si n-am chef de joaca. Si daca totusi te hotarasti sa vii, vino inarmat cu multa rabdare, cause' i'm gonna' put up a fight!

Ce inseamna sa ...

ai succes sau sa fii un ratat.

Well , imi dau seama ca intr-adevar, nu am stat niciodata sa ma gandesc serios la treaba asta.

Si incepe: sa ai succes inseamna sa ai bani si sa .. Inevitabil, pentru mine, sa ai succes inseamna sa ai bani. Da, stiu, satisfactiile adevarate provin din alte chestii bla bla. Stiu asta si sunt de acord. Dar pentru mine (cel putin la ora actuala) succesul este legat de bani. Si din nou, nu SA AI BANI inseamna sa ai succes, dar sunt legate intre ele. Cand ma gandesc la succes ma gandesc la masini frumoase, la case comfortabile, la lipsa de nervi, la lipsa de griji la puterea sa fii multumit cu ce faci si ce ai.

Sa ai succes cred ca inseamna sa faci ceea ce iti doresti sa faci, sa ai vise/scopuri si sa muncesti pentru a le realiza, sa nu simti nevoia sa fii fals, sau sa fii "ca cineva".


Sa fii ratat pentru mine inseamna ( cred ca am spus-o si intr-un post anterior) sa realizezi ca nu ai ceea ce iti doresti, sa vrei ceva dar sa nu faci nimic ca sa ai , si poate pe deasupra sa invidiezi (cu toata gama) pe cei ce au.

Acum ma simt ca si cum ...

as fi castigat un premiu surpriza.

Pentru ca , asa, din senin, am inteles o chestie foarte importanta pentru mine.
Am auzit de sute de ori despre modurile subtile in care te sabotezi singur. Despre chestiile negative pe care le asociezi ( gresit) cu succesul, cu banii etc. si asa "ceva te retine". Nu pot sa spun ca nu am crezut in ideea asta, dar pana acum pur si simlu nu puteam sa mi-o explic, sa o inteleg , sa imi dau un exemplu .. din mine.

Am citit tot felul de exemple: daca ai bani iti pierzi prieteniidaca ai bani unii din prietenii sau cunostintele tale o sa aiba nu stiu ce comportament impotriva ta si tu in subconstient stii asta si nu vrei. BS. Stiu asta si nu ma intereseaza. Ca simti ca daca tu ai bani inseamna ca i-ai facut pe spinarea altora, si nu te simti bine. Pe naiba. Ca succesul inseamna ca vei fi singur. etc etc

Ei bine azi mi-am dat seama despre ce e vorba, am inteles, cum s-ar spune. Si da, in ciuda faptului ca am declarat de zeci de ori exact contrariul, mi-e frica de bani si mi-e frica de success. De ce ? ( Pentru ca sunt un idiot? Nu. )

Imi doresc mult sa castig un milion de dolari la loto dar mi-e mai frica sa se intample chestia asta. De ce anume mi-e frica? Nu am sa stiu ce sa fac cu banii, am sa-i investesc prost, am sa-i pierd, am sa ma fac de ras.

Imi doresc foarte mult sa am afacerea mea proprie, si sa am succes, dar .. daca la un moment dat am sa incep sa pierd ... am sa pierd totul, am sa ma fac de ras, o sa fie prea tarziu ca sa mai fac altceva.

Mi-e frica sa fiu bun la servici pentru ca mi se pare ca ratez altceva. Si mi-e frica sa plec de la servici pentru ca dau cu piciorul la ..

Daca citeste cineva asta , stiu, o sa zici " Ce idiot, pai toata lumea stie chestia asta , ca mereu ti se pare ca pierzi mai mult de cat castigi, ca e in <> umana sa aiba sentimentele astea, indecizia, etc."

Eu am trait in nebunia mea, pana acum, cu sentimentul ca sunt mai presus de fricile astea. Si mereu ridicam din umeri cand auzeam un astfel

Si asta este explicatia locului unde ma aflu acum, a faptului ca nu fac altceva , ca nu am mai mult, (ca nu castig la loto), etc

Off iar nu pot sa termin ce am de spus din cauza servicului.

ce voi face la 30 ani

incercand sa gasesc un raspuns la o intrabare pur tehnica am intrat pe analytics la blog-ul meu (neacutalizat de muult timp). La termenii de cautare(google, evident).

"Bizar" este putin spus. "Ciudat".. dar in sensul cel mai rau al cuvantului.

Pe langa niste chestii banale, sau normale, "doresc sa muncesc ceva acasa", "videoclipuri cu prosti", amenda fara bilet tren" si multe altele de acest fel , gasesc:

"animale care aud sunete" -- intr-un post trecut (foarte controversat, de altfel) criticam pe unii oameni( le spuneam atunci "bucuresteni", si da , stiu ca am exagerat cu asta) ca au o "relatie nepotrivita" cu animalele. Dar se vede treaba ca problema era mult mai grava. Eu am si scris acolo ceva de genul "animalele sunt acele chestii care misca, scot sunete, etc si nu sunt facute de om". Dar de aici pana la formularea asta "animale care aud sunete" . Cum adica MA IDIOTULE ??? CE SA AUDA ANIMALELE , CULORI ??

"vreau sa incep o afacere" - si eu , am si facut chestia asta pana acum. Solutia e chiar sa o incepi, in loc sa cauti pe net diverse chestii ca sa pierzi timpul o ora, doua.

"sunt un ratat" - si eu ma simt asa cateodata. Te compatimesc. Hai sa ne plangem, de mila, unul la celalalt. Doar de asta m-ai cautat, nu ? Asta o sa ne faca sigur sa iesim din starea asta.

SI ACUM PIESA DE REZISTENTA:
PERECHEA "ce voi face la 30 de ani" si parca providentialul raspuns imediat mai jos "sa muncesc".
CINE SA-TI RASPUNDA, OMULE? Ce raspuns cauti tu la intrebarea asta, si la cine ??? Vei face la 30 de ani exact CE VEI VREA TU SA FACI. Cum pot unii oameni sa puna niste intrebari asa de gresite ?
Hai, sa incercam impreuna:
Ce VREAU sa fac la 30 de ani.
Ce AR FI FRUMOS sa fac pana la 30 de ani.
Ce M_AR FACE SA FIU MANDRU daca as reusi sa fac pana la 30 de ani.
etc.

Nu mai cauta pe google, raspunsul e la tine, in capul ala pe care il folosesti pentru a pricepe ce scrie in fiecare zi in "Compact", pe care-l iei gratis de la metrou si ti se pare ca ai facut o economie, in drum spre servici unde tragi chiulul si ti se pare ca il tragi in piept pe patron , ca asta e scopul tau final doar, nu ?

Hai, sa incercam impreuna. Pana la 30 de ani , VREAU SA AM BANI. VREAU sa am afacerea mea ( sau sa am o CARIERA adevarata) , Vreau sa am o casa frumoasa. VREAU sa am o familie ( cum vrei tu , sanatoasa, frumoasa etc.)

Hai , mai zi , ce mai vrei.

Si ceva pe care l-am auzit si tot am vrut sa scriu undeva si nu stiam unde. Nu-i asa ca ti-ar place sa ai mai multi bani la sfarsitul lunii decat inca multa luna la sfarsitul banilor ? :)

stare de ..

Nu-mi doresc nimic, nu fac nimic, nu ma bucur, nu am timp. Ma enervez. Ma enervez si mai tare. Ma grabesc. Sunt obosit. Disperat.

SI mai grav este ca nu inteleg de ce. Daca stau , asa cum stau acum, si ma gandesc, nu inteleg de ce sunt asa.

Stiu de ce sunt obosit, pentru ca stau 18 ore pe zi in fata monitorului. Ce nu stiu este de ce fac asta , pentru ca ce trece de 8,10 ore nu-mi aduce nimic in plus.
Stiu de ce sunt nervos, pentru ca (am impresia) ca sunt inconjurat de prosti. De oameni care ma forteaza sa fac anumite lucruri pe care nu vreau sa le fac.
Ma enervez si mai tare pentru ca imi dau seama ca nu fac ceea ce trebuie, spun ceva si nu ma asculta nimeni. Bigotismul generalizat. "A bigot is a prejudiced person who is intolerant of any opinions differing from their own. "

De fapt sunt suparat nu pe altii,sunt suparat pe mine. Pentru ca nu reusesc sa fac ceea ce ar trebui sa fac si ma invart in cercuri din ce in ce mai mari , mai departe de centru.

Ce naiba...

(no subject)

Mie imi place sa cred (inca) ca "locuiesc" provizoriu. Adica urmeaza sa
... ma mut undeva. 7 luni de provizorat ...

Din acest motiv al provizoratului acum 6 luni cand am pus net aici ...
am pus de la sala de net de la parter. Am avut mari semne de intrebare
in legatura cu ce fac in momentul in care ..patronul ?.. de la sala mi-a
zis ca nu pot avea internet la 2 calculatoare cu un singur cablu. ook.
Dar am mers inainte.

Si acum ..tadaaaam. Omul meu, patronul de la sala de net ( si eu am fost
pana mai acum 7 luni patron la o sala de net :p ), s-a gandit el , cu
capul lui, ( si in mod sigur n-a mai intrebat pe nimeni) ca GATA , a
venit momentul sa nu mai poti avea internet cu un abonament decat la un
calculator. A gasit el o solutie, cu un program, cu parole, etc.

Acum scriu gratie Vodafone+Bluetooth, pt ca aparent eu nu mai am
internet. Contactat telefonic, "persoana" imi expune/ explica situatia.

Eu timid(asa sunt eu , mai timid) incerc sa aduc vorba despre un router
cu wireless (stiti, ptr. laptop, mai merg cu el prin casa). El nu,
nimic, programelul lui nu merge instalat pe router. Pai si daca vreau
linux? Eu chiar nu vreau sa dau net mai departe, dar am laptopul si ..
). Si acum capitalismul intervine in forta. Imi spune.. "oare nu mai
bine merg eu la RDS? Imi dau aia acolo tot cam ce-mi da si el , si n-am
restrictii.."

Si chestia cea mai ciudata e ca eu sunt obisnuit sa platesc o suta, doua
de dolari la net ... si el imi cere 750 mii ... si nu e in stare sa faca
o afacere.. sa-mi propuna ceva ...

Daca in ziua de azi esti dispus sa alungi un client care e dispus sati
plateasca dublu un abonament ( da recunosc, sunt comod, si sunt dispus
sa platesc dublu pt comoditatea mea.) asta in ochii mei e un semn clar
ca ar trebui sa faci altceva in viata.

De ce nu ?

pentru ca :

nu are cum sa mearga chestia asta .
e prea complicat, nici nu merita sa incerc.
n-am sa fiu in stare sa ma descurc, daca o sa mearga.
nu pot singur.
nu am cu cine.
o sa iasa prost.
daca ma amendeaza garda ?
o sa rada toti de mine, n-am sa mai pot da ochii cu nimeni.
nu e momentul potrivit.

hei. am sentimentul ca as putea continua asa inca jumatate de ora. Cele de mai sus le-am scris pe nerasuflate. Nu e bine ce se intampla.