17 decembrie 2012

Prin stratul gros de zapada (Urme 7)

Conduc deja de prea mult timp. Ma ustura ochii de la fumul de tigara, si de la alb. N-am mai vazut de mult atat de multa zapada. Masina serpuieste ezitant pe drumul inghetat, serpentina dupa serpentina. Clipesc rar, apasat, mi-e somn, mi-e frica, vreau acasa. Inca Departe, dincolo de munti.


E frig, si zapada a inghetat de mult. Am ajuns greu la copac, e si el inghetat. Sub gheata si scoarta groasa, ii simt linistea. Am alunecat de cateva ori, am cazut, am reusit. De aici de sus vad casuta mica de lemn. Singura la care nu se vede nici o miscare. Singura din care iarna asta n-a iesit nici un fuior de fum. Singura. A mea. Simt ghearele cum imi aluneca pe gheata fina de pe scoarta copacului. Nu mai pot sta aici, vantul e din ce in ce mai puternic. O sa ma duc la casa, totusi.


Cand cobor geamul, miroase a iarna. A brazi. A casa. Mai e putin si ajung. Trebuie.


E departe, dar trebuie sa ajung. Ferestrele sunt acoperite de la zapada viscolita, dar imi gasesc un loc sa-l astept. O sa vina. Trebuie.




http://derelictblogger.blogspot.ro/2007/02/nr-9.html
http://derelictblogger.blogspot.ro/2008/11/nicaieri-urme-4.html
http://derelictblogger.blogspot.ro/2007/04/urme-3.html
http://derelictblogger.blogspot.ro/2007/01/urme.html
http://derelictblogger.blogspot.ro/2007/01/cand.html
http://derelictblogger.blogspot.ro/2006/07/cum-o-sa-fie-cand.html

Niciun comentariu: