Halucinant, ideea din spatele acestei insemnari mi-a venit intr-un vis. Un pom, infrunzit, cu un mar. Un singur mar, prea mare pentru a putea fi sustinut de ramurile pomului. Care a inceput sa cada. Cu incetinitorul. Si n-a mai ajuns niciodata jos, inexplicabil.Si m-am trezit gandindu-ma, Dumnezeule!, totul e in miscare, mereu, totul se schimba, nu exista nimic sigur, nici o certitudine, nici o "Stare de fapt". Privind o "stare de fapt", privim un mar in cadere libera, blocand undeva timpul. Si marul sta suspendat, la o distanta nedefinita. Relevant?
Descriem o "stare de fapt". Aratam si explicam "cum stau lucrurile".
Totusi realizez (si poate e o lectie pe care trebuia s-o invat mai demult) ca lucrurile nu "stau", niciodata. O "stare de fapt" e irelevanta.
Ar trebui sa descriem mereu ce se intampla, nu cum stau lucrurile acum. Ce ar putea sa se intample. Ce ar trebui sa se intample. Cum ar trebui.
Si cel mai important (si poate asta am vut sa-mi spun cu visul) e ca starea de fapt nu conteaza. Prezentul e complet lipsit de importanta. Pentru ca e doar un moment in timp, o clipa. Dintr-o atat de vasta miscare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu