Iresponsabil

Am dat undeva peste un text simpatic, nu mai stiu unde si sub ce forma, dar am retinut ideea, ma reprezinta atat de bine. Probabil nu doar pe mine.

Cand eram mic, voiam sa cresc mare, sa pot face tot ce vreau. Acum sunt mare, si as vrea sa fiu iar copil, sa pot face tot ce vreau. 




Libertate

Poate parea ciudat, dar pentru mine confortul libertatii are o legatura paradoxala cu intrebarile si raspunsurile. Nu stiu cat de matur sunt acum, dar undeva, in procesul maturizarii mele, am devenit omul care trebuie sa aiba toate raspunsurile. Ma lupt de ceva timp cu asta, am pierdut batalie dupa batalie, acum am senzatia ca pierd razboiul.

Mereu mi-am dorit control, mereu mi-am dorit sa fiu cel care decide, mereu am vrut (si vreau in continuare) sa fiu centrul universului meu. Cred ca pana aici semanam, nu? Te identifici. Vreau sa fiu cel care hotaraste, vreau sa fiu cel care stabileste directia, care conduce, care determina, care alege. Totusi m-am saturat sa raspund la intrebari.

In orice pact cu diavolul, se spune, exista acel paragraf pe care nu-l citeste nimeni, acea "prevedere" de care ne dam seama mult prea tarziu. Ca in orice "ai grija ce-ti doresti", exista mereu ceva la care nu ne-am gandit, care ne explodeaza in fata. Exista mereu o greseala, exista mereu un regret. Cu "maturitatea" mea de acum, nu cred ca e un paragraf ascuns. Cred ca e chiar primul paragraf, scris cu litere mari, poate chiar singurul paragraf. Dar alegem constient sa-l ignoram. Eu unul asta am facut.

Da, am ales, la un moment dat, sa fiu un "revoltat". Sa vreau sa "schimb". Sa decid. Sa nu fiu oaie. Sa controlez, sa conduc. Sa fiu independent.

In acelasi timp am ales sa ignor ca traim intr-un univers al dependentei. Am ales o minciuna. Nu pot si nu voi putea fi niciodata independent. Pot doar alege de care parte a dependentei traiesc.


Sfarsitul copilariei

Cine sunt eu? Sunt dependent? De cineva, de ceva? Sau sunt obiectul dependentei? Ceva depinde de mine, cineva depinde de mine?

Am ales sa fiu independent, liber.  M-am ales cu dependenta de mine. Niste oameni depind de mine. Viitorul unor lucuri depinde de mine. Ce se intampla maine cu ei, cu ele, cu noi - depinde de mine.

Imi aduc bine aminte sfarsitul copilariei. Momentul cand am iesit in fata. Momentul cand am aratat cu degetul, nepoliticos dar eficient, directia. Drogul energiei care s-a concentrat in spatele meu, in directia privirii mele, in mine. Puterea imensa pe care am simtit-o. Zambetul. Confortul.

Drogul, ca orice drog, m-a facut dependent. Am vrut mereu, si vreau in continuare mai mult. Puterea e acolo, din ce in ce mai mare. Zambetul s-a sters, confortul e o amintire placuta.

Pentru ca am ales sa ignor ca muntele pe care vreau sa il mut o sa intrebe mereu "unde?", "cat?", "cum?", "cand?", "e bine asa?", "si acum?".

Cand eram mic, am visat, impreuna cu ceilalti, la "lampa lui aladin". Ce, tu n-ai facut-o? Nu ti-ai dorit sa ai un mic daemon de fum, langa tine, care sa-ti indeplineasca toate dorintele? Povestea asta e scrisa chiar de acel daemon, care e un mic diavol. Sau poate cel mai mare. Povestea asta e o minciuna bine elaborata. Te face sa-ti doresti nu numai indeplinirea tuturor dorintelor (sa gasesti lampa), dar intr-un mod pervers si insidios te face sa-ti doresti sa n-o pierzi niciodata.

O minciuna elaborata. Dupa ce a iesit din "lampa", micul daemon nu mai intra inapoi, niciodata. E mereu langa tine. In tine. Iti doresti ceva, daemonul de fum e gata sa-ti indeplineasca dorinta. Nu conteaza niciodata "ce" sau "de ce" vrei. Orice.

Doar ca trebuie sa-i spui cum, sa-i spui cand, sa-i spui unde, sa-i spui daca e bine. Si nu se opreste niciodata din intrebat. "Si acum, stapane, ce-ti mai doresti? Ce umeaza?". Si nu poti sa-i comanzi sa intre in lampa si sa te lase naibii in pace. E singura dorinta pe care nu ti-o poate indeplini. Chiar daca ar vrea.


Iresponsabil

Am crescut mare, si am decis sa fac un pas in fata, sa-mi asum dorinitele - stiind ca trebuie sa-mi asum responsabilitatea. Mi-am dorit, mi-am asumat responsabilitatea. Acum vreau sa se opreasca.

Sa fii din nou copil, asta e singura dorinta pe care nu ti-o poate indeplini nimeni.