Lumea e curioasa in legatura cu principiile mele "de viata". Si eu.
Well, cred ca unul din ele e sa nu fac ce asteapta lumea de la mine. Asa, din principiu. Decat daca e ceva de castigat din asta. Acum e?
Vad ca am inceput, totusi, deci cel de mai sus ar fi primul. Nu in ordinea importantei, totusi. Primul ar fi sa am intotdeauna pregatite macar doua minicuni bune. Altfel, cine stie ce s-ar putea intampla?!
3-ul ar fi legat de "trebuie". Daca "trebuie", ceva e gresit. In principiu, nimic nu trebuie. Totusi fac mereu ceea ce trebuie, nu-mi permit sa gresesc.
Mai sunt principii legate de ceea ce fac. Care ar trebui sa mearga mereu impotriva a ceea ce zice lumea ca e bine. Daca lumea ma contrazice, inseamna ca sunt pe drumul cel bun, in fond eu am intotdeauna dreptate - si sunt cel mai destept in orice situatie. Asta e un principiu de viata - "eu am intotdeauna dreptate"? Il numar ca 4.
Ar mai fi, important!, sa ma simt mereu razbunat. Sa nu las sa treaca nimic, oricat de mult timp a trecut. Si daca nu-si mai aduce aminte pentru ce i-o trag, ii amintesc cu placere. Deci 5.
Mai e premisa ca toata lumea ma minte, care nu stiu daca e un "principiu de viata", dar s-a dovedit a fi foarte utila, pana acum. Si tot ca principiu, e neaparat necesar sa stiu tot ce se intampla. Tot, despre toata lumea din jurul meu.
Imi amintesc ca mi-am notat, odata, doua citate - "Nici un lucru nu merita dorit", si "Daca cineva iti spune ca nu esti centrul universului, e un prost". La primul am renuntat, intre timp, pentru ca mi-am dat seama ca obtin orice imi doresc, deci nu prea are sens sa-mi refuz.
A! Am refuzat, mereu, sa fac "chestii" ilegale. Sunt sigur ca se poate si altfel, chiar daca dureaza mai mult (nu se aplica la legea circulatiei, evident).
Ar trebui sa zic ceva si de bani. In principiu, banii nu sunt importanti. Doar cati am, si ce pot face cu ei. ma simt sarac doar cand simt ca "nu pot" ceva, si se intampla destul de rar. Si rezolv.
Si mi-am dorit mereu ceea ce nu pot avea ceilalti. Cu atat mai mult ca stiu ca am sa obtin, pana la urma. Si nu renunt niciodata.
Nu stiu cate sunt, pana aici, dar ma opresc. Cred ca am epuizat minciunile bine pregatite. Cine stie ce s-ar putea intampla.
(Nu dau nimic mai departe, tot din pricipiu. Ce? Sa stiti voi de cine m-ar interesa sa stiu?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu