Iti impleteai parul, atenta. M-ai vazut, mi-ai zambit scurt, in oglinda.
Ai venit sa-ti iei lucrurile?
N-am reusit sa te mint, niciodata. N-as fi reusit sa te mint nici atunci. Imi venea sa rad, ti-am zambit, mi-ai zambit inapoi, si ai ridicat din spranceana.
Deci?
Trebuie?
Nu, nu neaparat.
De la fereastra ta se vede orasul, pana departe, agitat si zgomotos. In mine e liniste. Imi aprind a doua tigara, imi place la tine, aici a fost mereu liniste.
Deci nu ne mai lasam impreuna de fumat, sa inteleg.
Eu ti-am zis ca n-o sa ma las niciodata.
Am avut vreo sansa, macar?
Nu stiu ce sa raspund. Nu, cred ca n-ai avut.
N-am avut, stiu. Am stiut de la inceput.
Si..
Esti altfel, stii?
Sunt acelasi.
Nu, e alta privire. Nu ti-am vazut-o niciodata, privirea asta. Ai renuntat.
Sa renunt? Nu pot sa renunt. Nu stiu ce sa-ti spun. Vreau sa vorbesti tu.
Si, se termina asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu