M-am trezit langa tine, mirosind a iasomie. Cand te-am intrebat, ieri, "ce-i asta?" mi-ai zis "cum, iasomie...". Cu zambetul tau de copil. Am ras neincrezator, gandindu-ma, ca de obicei, ca ma iei peste picior. M-ai invatat, incet, naivitatea ta, si o simt parte din mine, acum.
Nu vreau sa ma misc, nu vreau sa pierd nimic din tine, aici. N-o sa mai fie niciodata la fel, n-o sa ma intorc niciodata. Ai parul ravasit, intre perne, parul pe care am simtit nevoia sa ti-l ating prima data.
N-am crezut ca o sa ajung, aici. Era prea complicat, tu cu el, eu cu ea. Si tu ai fost mereu atat de indiferenta. Inchid ochii si ma gandesc ca nu vreau tigari sau cafea, vreau sa adorm inapoi, si sa ma trezesc din nou, asa. Acum cateva ore cand ti-ai pus perna in cap si ai zis ca sunt nebun, si ai ras, si ai fugit, m-am gandit ca nu vreau sa ma opresc. Ca nu vreau sa ma trezesc gandindu-ma ca a fost doar o greseala. N-ai inteles, si ti-as fi spus, dar mi-a placut prea mult cum m-ai luat in brate.
Esti frumoasa, si stii. Iti simt respiratia, incet, pe piept, si iti miros parul. Iasomie. A fost ca un vis, mai mult decat orice mi-am imaginat aseara, cand te dezbracai incet, cu luminile stinse. Nu mai esti de mult un copil, totusi.
Tigara ma arde pe buze, am gatul uscat, mi-era dor. Miroase a fum, in masina, si o sa-si dea seama, dar nu m-am putut opri. Am coborat geamul la jumatate, afara miroase deja a primavara. Ti-am zis sa nu-ti faci planuri cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu