30 ianuarie 2010

Cuminte

Nevoile lor sunt mereu importante. Trebuie sa fie mereu multumiti, sa fie confortabili, sa te accepte. Pentru ca nevoile tale sunt mai importante.

Empatizezi, stii cand sunt suparati sau veseli, le dai mereu ce vor. Fac parte din marea schema a lucrurilor, si fara ei nu se poate. Pioni insufletiti, au mereu probleme majore, care le intuneca ziua. Nu poti fi in ambele tabere, esti vesel cu unii, trist cu ceilalti. Eviti sa ii contrazici, e o problema de imagine. Ii confrunti, uneori e necesar, dar o faci cu zambetul ascuns in spatele nervozitatii exagerate. Te certi, iti calculezi, zambesti, te alinti. Esti mereu in centrul atentiei, fiecare extrage ce vrea. Te ascunzi linistit, inramat pe perete.

Sunt minciuni pentru fiecare in parte. Ai invatat sa le eviti dezamagirile, nu ii ai niciodata pe toti langa tine. E multa munca in spate, ai uitat-o deja. Esti pe sub pielea lor, cu furnicaturi sau fara, din primele momente. Te admira sau ii intimidezi, dar nu se mai pot desparti. Vrei sa te prinda, sa te citeasca, nu dai nici un pas inapoi, nu reusesc niciodata. E prea dureros, pentru ei. N-ai inteles niciodata de ce isi fac rau, singuri, protestezi vehement, dar zambetul iti aduce mereu aminte ca asta lucreaza pentru tine.

Nu exista reguli, ele se aseaza mereu pentru tine. Ai fost de multe ori "aproape" sa fii pedepsit, n-ai simtit niciodata vina. Esti cuminte. A fost "forta imprejurarilor". Te inteleg. A fost mai puternic decat tine. N-ai putut rezista. Cum te-ai fi putut abtine? N-ai putut, e de inteles, esti doar om. Viciat, esti plin de vina si remuscari, pentru ca ai citit despre asta, ai invatat ce inseamna. Nu le intelegi in ceilalti, totusi. De ce sa suferi, pentru asa ceva.

Si frica, da. Ai invatat pe parcurs sa-ti fie frica.

Stiu toti ca esti nebun. Dar "asa esti", si esti nevinovat. Si esti al lor, deja, nu mai pot renunta. Pana la urma suntem toti defecti, nu? Stricati. Tu esti unul din ei, doar un alt nebun obsedat de control, cu reactiile tale de neinteles, cu iresponsabilitatea si glumele tale deplasate. Cu micile tale manii, atat de dragalase, cu zambetul inocent, si cu planurile tale. Pentru ca ele sunt mereu cele mai importante. Nevoile tale.

Stam de vorba, si te admir, uneori. Esti, mai mereu, cine as vrea sa fiu. Un nebun usor de iubit.

6 comentarii:

zenobia spunea...

n'ar trebui să decidă ea dacă eşti uşor de iubit?

derelict spunea...

ar trebui. conteaza?

zenobia spunea...

ar trebui să nu.

derelict spunea...

si totusi vorbim despre asta

zenobia spunea...

aruncăm cu litere mai degrabă :)

derelict spunea...

ok, atunci. daca zici ca e joc, ne jucam, nu conversam. :)