Pentru prima oara, cu tine, am inteles ca nu se putea. Ce s-a intamplat mai departe e prea putin important. Pana atunci totul era simplu, pentru ca vroiam - si era suficient.
As fi vrut sa ma uit in ochii tai, atunci, si sa te fac sa intelegi. As fi vrut sa uit toate discutiile, sa o fi luat de la capat. Tu sa nu-mi fi evitat privirea. As fi vrut sa stau, sa putem vorbi ca si cum nimic nu s-a intamplat.
Si n-am putut. Mi-am luat cafeaua, tigarile, si-am iesit. Te-am lasat in urma, lipita de perete, si nu m-ai privit nici macar odata. Nu m-ai ascultat, n-ai vrut sa intelegi. Eu inca vroiam.
Era toamna, ploua, si-am ramas in fata usii, gandindu-ma ca ai sa ma chemi inapoi, si n-ai facut-o. Apoi mi-ai spus ca ai fost sigura ca am sa ma intorc. Si nu m-am intors.
Mi-e dor de tine.
11 comentarii:
Daca ti-e dor de ea, de ce nu te intorci? Sau e prea tarziu? Ai spus ca nu pleci niciodata din povestile tale. Din aceasta ai plecat, nu?
Cu accent, pe "aceasta"?
Povestea e poveste. O asteptam sa fie scrisa, si o comentam dupa. Asta e doar un fragment, si nu cel mai relevant.
Nu, este fara accent. Pentru ca nu cred ca este un fragment din "aceasta" poveste.
Este doar o poveste din multele povesti...
Intotdeauna m-am bucurat ca nu-mi crede nimeni, povestile, anonim. E mult mai simplu, asa.
crezi că şi ei îi e dor de tine?
Trebuie sa-i fie. Altfel ce farmecmai are povestea?
dacă nu i'ar fi..povestea ar avea un alt fel de farmec. împărtăşirea dorului nu asigură farmecul poveştii tale.
Farmec sau nu, eu sper ca i'ar fi.
Eu cred ca ii este. In povesti amandurora le este dor.
Da, uite, imi place cand cineva tine cu mine :P
Am si eu o poveste asemanatoare, nescrisa... ce scrii tu viseaza personajul feminin din povestea mea, fara sa poata vreodata sa afle. Hmmm... poate o sa ma apuc sa scriu varianta ei:D. Daca as avea talent!
Trimiteți un comentariu