20 decembrie 2009

Rahova cu Sebastian, la La Fourmi.

O zi speciala, azi. Am facut ceva ce n-am mai facut de exact acum doi ani. Am mers cu 32'ul, in Rahova.

Splendid, asa cum tineam minte. Nimic schimbat - aceleasi fetze rautacioase, aceleasi parfumuri ieftine si prea tari, aceleasi manele pe telefon, aceleasi injuraturi. Erau doi pusti, la cersit, pe care nu-i stiu. Noua generatie, probabil. Desi... sunt sigur ca in timpul saptamanii fata cu acordeonul si operatia la picior face in continuare la fel de multi bani ca atunci.

Nu imi neg nostalgia. Era frumos, pentru ca ma luptam sa plec de acolo, si traiam fiecare secunda. Acum, ca am plecat, nu m-as mai intoarce, si uneori mi-e suficient sa vorbeasca cineva de 32, sa imi aduc aminte cat de mult uram totul in jurul meu, atunci. Cat de mult m-au schimbat, in rau, cei doi ani petrecuti acolo.

M-am uitat dupa cunoscuti, n-am vazut pe nimeni.

7 comentarii:

B. spunea...

ooo, 32, am mers un an cu el, auzeam ultimele manele aparute si vedeam ultima moda de rahova :)).iar fata cu acordeonul s-a mutat la metrou.

zenobia spunea...

dacă ştii să asculţi tramvaiul 32 e o sursă nelimitată de poveşti. însă circul doar de patru luni cu el:)

Anonim spunea...

Si totusi nu mai este la fel, este un Mega Image acum, in loc de La Fourmi

derelict spunea...

Ce mica e lumea...

derelict spunea...

Si oricum, anonim, eu am mers cu taxiul, intr-o seara. SI i-am zis ca in titlu, din obisnuinta, si n-a protestat.

B. spunea...

o sursa nelimitata de povesti poate fi orice mijloc de transport. daca stii sa asculti :) o sursa nelimitata de povesti suntem noi.

mona spunea...

eu inca stau in Rahova cu Sebastian
si daaa fata cu acordeonul e la metrou acum(pe magistrala 4)

e din ce in ce mai trist ...