Vreau sa fie liniste, o secunda de liniste.
Sa nu mai amestec seara coniacul cu vin, doar ca sa cobor sonorul din jurul meu. Vorbim de planuri si jocuri de putere, cand eu incerc sa ma agat de orice.? Cat a trecut de cand am scris aici "inexorabil"? Cat de amar am zambit, singur, atunci, cand cineva m-a intrebat ce m-a intrebat?
Da, vreau, si nici nu vreau sa ma gandesc la cat de bine e. Crezi ca-mi face placere ca am dreptate, crezi ca-mi face placere ca am stiut ca am sa ajung aici? Si daca imi face, la ce ma ajuta?
Citesc, din nou, si din nou, si sper in continuare ca nu citesc despre mine. Ca nu scriu despre mine. Ar fi mult mai simplu, asa. E un joc, si am mai zis, imi place ca am cu cine juca. Are rost, sa o iau acum de la capat, sa spun ca e complicat si ca asta face parte din joc? Are rost sa mai spun ca anul asta toamna a venit mai tarziu? Ca e prea tarziu sa mai ploua, dar e la fel daca ninge? Si ca vreau, la fel de mult?
Uite, o sa vina clipa de liniste si am sa plec, am sa dispar. Si o sa fie la fel, dupa. Ma crezi, acum, macar?
2 comentarii:
eu cred ca e mai simplu de atat. Stiu ca atunci cand vrei ceva...iti iei pur si simplu, daca chiar vrei.
Anonim, articolul motivational a fost cel de mai inainte. Nu exista asa ceva, "daca vrei poti", in viata reala. Ar fi prea complicat sa recunoastem asa ceva. Candeste-te la cei care nu pot, niciodata. N-ar mai avea nici o scuza.
Trimiteți un comentariu