Acum incepe

Cautand prin hartii, "acasa", am gasit asta, scrisa pe un caiet de matematica, langa niste ecuatii pe care nu le mai inteleg. Cred ca de prin 2001.

Asfaltul murdar, ochiul de apa inconjurat de noroi. Praf si soare, raze reflectate deapa murdara. Caldura. Bine. Umbre lungi, diforme. Oprite, se misca. Asfaltul si praful se-ndoaie si cad cu incetinitorul. Rasare un nor, lumina. O fata. Intuneric.
Asfaltul murdar, cioburi de sticla. Multe. Doua. Un fir negru care trece impasibil mai departe, printre ele. Negru? Rosu. S-a oprit in noroi. Lumina e de la cioburi? E cald.
Daca intind mainile, ajung. Dar.. am sa-l pot tine in palme? Ma murdaresc?
Inca putin.
E prea incet. Ar trebui sa ma pot agata de ceva. Macar de nu m-ar durea pieptul asa. Oare am respirat? Pot sa strig?
Oricum nu se schimba nimic. Maine o sa fie la fel. N-am rezolvat nimic cu asta, Poate maine n-o sa fie la fel... si cat o sa dureze? Se uita repede. Pe naiba o sa le para rau. Se bucura, asa o sa le fie mai usor.
Ma doare urechea. La asta nu m-am gandit. Lasa, macar acum am demonstrat ceva. Asta o sa schimbe multe. Si o sa le para rau. O sa se gandeasca ca ar fi trebuit sa se gandeasca mai mult.
In gat. Sau e mai jos? In piept? Mereu acolo am simtit. Nu s-a meritat, nu trebuia sa treaca atat timp ca sa ajung tot aici.
Imi tiuie urechile, si parca e mai rece acum. Si oare m-am lovit la genunhi? E amortit. S-a termniat, o sa fie rapid.
Si am ajuns si aici. Ce-ai sa faci? Poti oricand sa te intorci, si sa pleci. Poti sa faci orice. E destul loc, pentru toata lumea. Credeai ca ai sa fii numai tu? Stiai ca nu ai fost numai tu.
Era mai usor daca nu deschideam geamul. E asa cald, afara.
Biletul l-am lasat pe masa. Oricum n-o sa inteleaga nimic.
Acum incepe.