O simt, e un "inevitabil" pe care am invatat sa-l accept. Dupa, am sa privesc inapoi cu regret, dar am sa ridic din umeri, pentru ca, nu-i asa, mai devreme sau mai tarziu oricum trebuia sa se intample.
Tot imi vine sa scriu "inexorabil" dar mi se pare ca e prea pretentios, si nu stiu cum sa-l integrez in limbajul care mi s-a cam tocit, in ultima vreme. Uite, un motiv in plus.
Inexorabil.
4 comentarii:
deci te insori? :D
Hmm, ma pui pe ganduri...
Daca chiar despre asta e vorba?... :P
... am incercat sa ma abitn dar... HA??? tu?
Eu? Eu ce? HA??
Trimiteți un comentariu