06 ianuarie 2009

Me gustas tu

Nu m-am trezit inca, dar ma doare in continuare. Durere prosteasca, neinteleasa. Ma ustura ochii, intre lacrimi si somn.

Amortit, privesc tamp asfaltul crapat. Te simt langa mine, nu te-am mai privit, pentru ca mi-e frica. Astept sa ma sune, sa plec, sa te uit - si nu suna. Ei sunt o lume in care tu nu existi, nu stie nimeni de tine. E o lume cu Ea, unde ma simt Acasa.

Ai avut dreptate, nu te-am uitat. Sunt sigur ca nici tu.

Am visat cum am sa te intalnesc, si o sa ne privim peste niste hartii vechi, pline cu formule si numere. O sa ne amintim fiecare altceva, totusi o sa ne amintim aceleasi trei zile. Intr-o sala goala, doar pentru noi, intr-o banca de lemn, care nu-si are locul acolo. Cu aceiasi ochi negri si acelasi par moale, pe care nu am voie sa-l ating.

Nu stiu ce sa-ti mai spun. Ti-am dat numarul de telefon, si a fost o greseala, pentru ca stiu ca ai sa ma suni. Sper ca ai sa ma suni, o parte din mine spera ca ma iubesti. Acea parte din mine pe care o urasc. In lumea mea, tu n-ar trebui sa existi. Ar trebui sa fii o oarecare, o cunostinta. Si totusi ne-am iubit cateva minute, pe o melodie cu versuri cretine, intr-o limba ridicola. De atatea ori. Ti-a fost frica, si ai avut dreptate.

Cine incepe? Eu nu stiu ce sa spun. Are vreun rost sa-ti spun ca mi-a fost dor? Uite, eu nu am curaj - iar tu n-ai voie s-o spui, asa cum nici eu n-aveam, atunci. Nu stiu ce ne-am spus, cand am visat ca ne intalnim. Stiu doar ca ma uitam in ochii tai negri si imi aminteam mirosul de tei si caldura. Si cum asteptam sa sune telefonul.

Imi amintesc cum voiai sa vorbesti cu mine, si eu vroiam altceva. Pe altcineva, sa te uit, voiam sa fiu beat, sa nu stiu nimic. Nici acum nu te-as asculta, totusi imi amintesc. Imi amintesc cum ii impleteam parul lung, mirosind a tine, cum incercam sa o iau in brate ca sa te simt. Stiu ca nu ma mai vroiai, atunci, stiu ca vroiai doar sa imi spui ca o sa iti amintesti de mine si ca vrei sa nu te uit. Nu te uit.

Te vad in oglinda, in intuneric. Parul negru si umerii goi. Probabil esti ... simpla. Goala, in scaunul mare, cu parul negru pe spate, probabil nu te gandesti la mine. Daca m-as ridica si te-as mangaia pe par, sau te-as saruta pe gat si m-ai musca de ureche, ai fi doar un alt parfum, o alta amintire si o alta parere de rau. Daca te-as intalni, nu mi-ar parea rau dupa tine.

Cand m-au sunat, stiu ca plangeai. Stiu ca te-am luat in brate si ti-am zis ca nu se termina nimic. Stiam ca o sa-mi fie dor, dar mi-era mai usor sa te mint.

6 comentarii:

ideirazlete spunea...

Nu esti singurul care a trecut prin asta.
Nu stiu daca ceea ce simti va trece vreodata. La mine inca nu a trecut.

Anonim spunea...

..ok...it actually made me cry...probabil pentru ca inteleg ce simti...si pentru ca "el"(acel "el" al meu)trece exact prin tot ceea ce descrii tu in articol...dar nu trebuie sa fie asa...limitele sunt acolo doar ca sa te ajute, sa constientizezi...ceea ce vrei...ceea ce te-ar face fericit!:)

Karenin spunea...

astept sa suni desi ti am zis sa nu mai suni. astept sa mi faci o surpriza, sa ma vizitezi pe neasteptate desi ti am zis ca nu mai vreau sa te vad. astept sa ti pese de mine desi eu ti am dat de inteles ca demult nu mi mai pasa problemele tale. vreau sa ma urasti ca am incercat sa te schimb, ca ti am cerut prea mult, fara sa ofer. vreau sa ma urasti ca te am facut sa visezi, sa ma urasti ca nu am stiut cum sa ti spun ca s a terminat, sa ma urasti ca am dat vina mereu pe tine, sa ma urasti pt faptul ca snt egoista. si mai vreau, sa nu ma uiti niciodata, stiu ca cer prea mult, dar eu nu am sa te uit..., am sa ma interesez daca iti este bine, am sa te ajut fara sa ti dai seama caci altfel n ai accepta ajutorul meu, am sa ma rog sa te indragostesti de o persoana care sa stie sa iubeasca caci eu nu stiu..., sa te aprecieze, caci n am stiut nici asta...si mai vreau ca intr o zi sa recunoastem in timp ce stam la o cafea ca a fost o decizie buna in cele din urma, pt amandoi, si sa mi faci cunostinta cu copilul tau, si sa mi scape o lacrima si sa o sterg repede, caci nu te am lasat niciodata sa mi cunosti si partea sensibila, si sa ma intorc acasa si sa plang ...pe propriul umar, sa fumez si sa ma uit la filme rusesti, care nu ti au placut niciodata...

Ela spunea...

Ce poveste...

derelict spunea...

Da, o poveste.

Alexandra Craciun spunea...

Am ajuns dintr-o întâmplare aici. Și am găsit exact ceea ce aveam nevoie. Cuvinte pe care mie mi-ar fi plăcut să le scriu... Cuvinte care dor dar care totuși fac parte din mine.
Povestea merge mai departe....
Ne vedem joi.