Si am ramas singuri.

Cand mi-ai ocolit privirea, nu mi-a venit sa cred. Stiai ca vin.

Nu, nu vreau cafea, vreau sa te uiti la mine. Mi-e frica. Ar trebui sa fii inca suparata pe mine, sa fii amabila si indiferenta. Sa ies, sa fumez o tigara?

Mi-e frica de chestia asta. Am venit sa bem, sa radem si sa ne amintim de studentie. NU stiu de ce am trecut pe aici, nu stiu a cui a fost ideea, dar tu stiai. Stiai, pentru ca altfel n-ai avea coniac, n-ai asculta Silence, nu ne-ai da vin fiert si nu ne-ai scoate pe terasa blocului, sa ne uitam la lumini. Si nu, nu vreau sa urc, nu vreau sa ma uit la lumini. Le stiu mult prea bine.

- Duceti-va voi, n-am nici un chef.
- Hai ma, ce ai... Ai inceput? Ia-ti coniacul si hai pe terasa. Ia-mi si mie tigarile.

Acum te uiti, pentru ca ti-e la fel de frica. Ai parul desfacut, cea mai scurta fusta in care te-am vazut pana acum, si arati mai bine ca niciodata.

- Ce mai faci?
- Nu fac nimic... Nu stiu. La fel...
- Esti suparat?
- Pe tine?

Mirosi la fel. Esti la fel. Cand m-ai luat in brate am ramas fara aer.

- Esti suparat?
- Pe tine?

Nu vreau sa ramanem singuri, sunt prea multe de explicat. Nu-ti dau drumul. Iti simt respiratia pe gat, desi ti-e frica sa ma saruti. Daca ne vede cineva, nu mai am ce sa explic.

Si am ramas singuri.

Me gustas tu

Nu m-am trezit inca, dar ma doare in continuare. Durere prosteasca, neinteleasa. Ma ustura ochii, intre lacrimi si somn.

Amortit, privesc tamp asfaltul crapat. Te simt langa mine, nu te-am mai privit, pentru ca mi-e frica. Astept sa ma sune, sa plec, sa te uit - si nu suna. Ei sunt o lume in care tu nu existi, nu stie nimeni de tine. E o lume cu Ea, unde ma simt Acasa.

Ai avut dreptate, nu te-am uitat. Sunt sigur ca nici tu.

Am visat cum am sa te intalnesc, si o sa ne privim peste niste hartii vechi, pline cu formule si numere. O sa ne amintim fiecare altceva, totusi o sa ne amintim aceleasi trei zile. Intr-o sala goala, doar pentru noi, intr-o banca de lemn, care nu-si are locul acolo. Cu aceiasi ochi negri si acelasi par moale, pe care nu am voie sa-l ating.

Nu stiu ce sa-ti mai spun. Ti-am dat numarul de telefon, si a fost o greseala, pentru ca stiu ca ai sa ma suni. Sper ca ai sa ma suni, o parte din mine spera ca ma iubesti. Acea parte din mine pe care o urasc. In lumea mea, tu n-ar trebui sa existi. Ar trebui sa fii o oarecare, o cunostinta. Si totusi ne-am iubit cateva minute, pe o melodie cu versuri cretine, intr-o limba ridicola. De atatea ori. Ti-a fost frica, si ai avut dreptate.

Cine incepe? Eu nu stiu ce sa spun. Are vreun rost sa-ti spun ca mi-a fost dor? Uite, eu nu am curaj - iar tu n-ai voie s-o spui, asa cum nici eu n-aveam, atunci. Nu stiu ce ne-am spus, cand am visat ca ne intalnim. Stiu doar ca ma uitam in ochii tai negri si imi aminteam mirosul de tei si caldura. Si cum asteptam sa sune telefonul.

Imi amintesc cum voiai sa vorbesti cu mine, si eu vroiam altceva. Pe altcineva, sa te uit, voiam sa fiu beat, sa nu stiu nimic. Nici acum nu te-as asculta, totusi imi amintesc. Imi amintesc cum ii impleteam parul lung, mirosind a tine, cum incercam sa o iau in brate ca sa te simt. Stiu ca nu ma mai vroiai, atunci, stiu ca vroiai doar sa imi spui ca o sa iti amintesti de mine si ca vrei sa nu te uit. Nu te uit.

Te vad in oglinda, in intuneric. Parul negru si umerii goi. Probabil esti ... simpla. Goala, in scaunul mare, cu parul negru pe spate, probabil nu te gandesti la mine. Daca m-as ridica si te-as mangaia pe par, sau te-as saruta pe gat si m-ai musca de ureche, ai fi doar un alt parfum, o alta amintire si o alta parere de rau. Daca te-as intalni, nu mi-ar parea rau dupa tine.

Cand m-au sunat, stiu ca plangeai. Stiu ca te-am luat in brate si ti-am zis ca nu se termina nimic. Stiam ca o sa-mi fie dor, dar mi-era mai usor sa te mint.