Despre Vasile

sau

De ce sunt cainii fraieri cu diploma

Stii cum vin cainii (cu cat sunt mai mici, cu atat e gestul mai induiosator) sa isi stearga lacrimile de palma ta? Cu privirea care exprima ceva intre umilinta si zambet trist... Cum iti cauta nesiguri privirea, cum se lipesc de piciorul tau si se ascund de lumea din jur - si asteapta sa ii alungi?

Oricat de mult m-ar emotiona, e doar ceva invatat. Pentru ca - da, ce socant - oamenii i-au invatat sa faca asa. I-au invatat sa cerseasca mancare si atentie. I-au invatat ca sunt dependenti. Pentru ca tu sa te simti acum special, cand vine fericit si iti zambeste - cum numai cainii si *stapanii* lor stiu ca se poate.

Dar cel mai stupid e ca - dintr-un sentiment de vinovatie, probabil - nimeni nu recunoaste ca e asa. Ok, nu vreau sa fac filosofie - nu vreau sa vorbesc despre cum cainii sunt mereu fideli -bla bla - sau ca pisicile sunt niste prefacute - alt bla bla. Vreau sa vorbesc despre cum atunci cand intra in metrou oamenii cauta scaune libere. Ok, recunosc - vreau sa vorbesc despre faptul ca oamenii sunt convinsi ca rebuie sa (isi) negocieze salar(i)ul.

Suntem toti blocati intr-un mare automatism. Esti perfect convins ca trebuie sa faci un lucru pentru ca... si aici nu iti poti explica prea bine, dar stii sigur ca toata lumea face asa. Trebuie. Daca nu faci un anume ceva - esti gresit. Daca esti bun - esti prost. Daca esti rau - esti mincinos. Daca nu taci, te spun.

Pisicile mele sunt buni profesori (in ale filososfiei). Pisicile mele stiu ce e o pastila, stiu ca pastila e o conventie sociala, si o refuza cu obstinatie. Pisica mea gri (grasa si joviala) se lupta si protesteaza. Respinge violent pastila, zgarie si face scandal. Pisica mea neagra si introvertita zace lesinata pana ii infingi pastila printre dintii stransi, apoi te priveste sublim, se indeparteaza tacut si o scuipa un metru mai incolo. Te priveste satisfacuta si pleaca in treburile ei. Am deviat? Deloc. Ideea e ca oricum ai lua-o, ai dat banii de pomana pe nenorocita aia de pastila. Daca iti luai un caine, ii rupeai pastila si o amestecai intre oase sau granule (dupa buget) si nenorocitul era atat de fericit ca si-a primit portia inca puteai sa-l si otravesti.

Iar Vasile... Vasile e un calut de mare care rade tot timpul si da din maini ca bezmeticul. Toata lumea il place pe Vasile, dar asta nu-l apara din a fi abandonat cand nici nu se asteapta.

Si uite ca am reusit sa scriu un post politically correct, fara greseli de adresare directa. If anyone cares.