Indecizie

Lucrez la un monstru.

Lucrez ( de fapt, mai mult nu lucrez ) de 6 luni, la un proiect, pentru un 'client'. Un proiect care la inceput trebuia sa fie ceva 'rapid', la care nu trebuia sa lucrez numai eu. Un proiect pe care l-am recunoscut ca fiind un monstru. Un proiect cu care am fost lasat 'in brate'.

Monstrul e mai batran, are aproape un an, dar a fost abandonat de un programator, inaintea mea. Nu comentez calitatea codului scris de programatorul anterior, pentru ca am observat ca monstrul are aceasta putere, de a te scoate din minti, de a te face sa renunti la orice standard doar ca sa innaintezi ... macar un pas.

Proprietarul de drept al monstrului e disperat - "I need to rid myself of this damn project cuz it's killed a year of life and I want to see it finished". Eu ...

In timpul cat am "lucrat" la acest proiect am dus la capat (de la zero) alte doua proiecte, am terminat altele deja incepute, am inceput unele noi, am multe idei pe care as vrea sa le pun in practica si totusi monstrul sta undeva in minte, in coltisorul lui si numai al lui, si ma face sa ma simt vinovat, de fiecare data cand ma apuc de lucru la ceva.

Mi-am pocnit degetele de multe ori spunandu-mi "Gata, in seara asta termin." Am avut zile 'libere' pe care mi le-am rezervat doar pentru el. Nopti pierdute. Am incercat toate tacticile de automotivare pe care le stiam (si unele noi, pe care le-am incercat special). Si totusi cand ma asez in fata calculatorului doar gandul ca ar trebui sa lucrez la monstru imi produce somn, mi se face rau, ma apuca dureri de cap, de stomac si de spate, imi aduc aminte de toate celelalte lucru pe care le mai am de facut, imi aduc aminte de toate cartile necitite si de toate episoadele din startreck pe care nu le-am vazut de minim 3 ori. In ritmul asta, am sa devin poate si un fan al telenovelelor de pe acasatv.

Monstrul a capatat in mintea mea proportii gigantice. Am incercat tehnici nelepiste pentru a-l reduce la ceva cu care sa pot lupta. I-am pus muzica de circ si am scos limba la el, si totusi ma domina. L-am asociat cu toate reusitele pe care l-am avut, l-am vizualizat terminat si m-am vizualizat un erou pentru ca l-am rapus. Fiecare din astea a functionat , pentru jumatate de ora. Apoi creierul meu a refuzat sa se mai lase convins - nu mai pot.

Serios vorbind, imi dau seama ca e o porcarie, e un proect ca oricare altul, ar trebui sa-l pot termina. Este un efort, dar nimic iesit din comun (ok, e un proiect prost conceput, prost scris, prea complicat, foloseste tehnologii depasite si inutile. dar nu e prima oara cand am de'aface cu asa ceva, si probabil ca nu va fi nici ultima. ). Este un efort, dar n-a avut nimeni pretentia sa fie rapid sau usor. Are chiar si o recompensa la sfarsit, dar nici macar asta nu ma mai motiveaza. Deloc.

Am simtit pana acum de mai multe ori nevoia sa renunt. Sa scriu un mail prin care renunt, si apoi sa bag capul in nisip. Nu pot. Nu pot pentru ca nu imi sta in caracter sa fiu nesimtit, nu pot pentru ca stiu ca daca renunt la asta, o sa-mi fie mult mai greu pe viitor sa duc ceva la capat. Nu vreau sa ma simt vinovat pentru ca am renuntat. Nu vreau sa-mi fie rusine de nimeni (desi imi e, deja .. 6 luni ...). Ceva imi spune totusi ca solutia cea mai buna e sa renunt. Ceva imi spune ca asta e unul din momentele in care trebuie sa renunti pentru ca (am depasit deja de mult faza de cost de oportunitate) nu numai ca imi mananca timpul si nervii, dar ma afecteaza deja prea mult.

Ce (ma) fac ?