Orizont

Am stat de vorba cu multi oameni "bogati" (orice crezi tu ca inseamna asta - bani, fericire, echilibru, succes) si mi-a fost imposibil sa nu observ ca au foarte multe lucruri in comun, indiferent de modul in care au ajuns sa aiba tot ceea ce au, sa fie tot ceea ce sunt.[1]

In primul rand, oamenii bogati spun de foarte multe ori "vreau". Oamenii bogati spun ce vor sa aiba si ce vor sa faca (asta daca nu e vorba despre o afacere de care nu vor sa se afle...). Iti spun imediat daca vor ceva de la tine, daca ii poti ajuta cu ceva, daca le poti vinde ceva. Iti spun ce vor, cat de mult si cat de repede. Si asta se intampla pentru ca stiu foarte bine ce vor.

Apoi, oamenii bogati intreaba si asculta raspunsurile, evalueaza si decid. Cuvantul cheie aici e "asculta". Chiar daca sunt mandri si au incredere in ceea ce sunt, din experienta au invatat ca nu stiu chiar totul si au invatat sa asculte pe cei care dau impresia ca stiu ceea ce spun. Apoi verifica. Un astfel de om e foarte greu de ... "dus de nas", pentru ca a invatat sa aiba incredere in oameni doar atat cat trebuie. Si asta s-a intamplat pentru ca a fost dezamagit de multe ori.

Oamenii bogati ma intreaba foarte des "cum". "Cum facem asta?" "Cum sa fac sa..." Uneori imi cer (sau ma intreaba) lucruri care lor li se par foarte simple, dar care nu sunt. Lucruri pe care nu stiu sa le fac, sau mi se par greu de facut. Atunci cand nu stiu sa le raspund, sunt tentat sa le spun ca e complicat. Sunt tentat sa le explic de ce e foarte complicat ceea ce imi cer, sunt tentat sa le arat ca ei nu inteleg de fapt cat de complicat e. Si cand incep sa fac asta mi se face rusine de acea privire a lor - neincredere si nemultumire combinate cu dezamagire. A inceput sa imi fie rusine de acea privire atunci cand am inteles ca ei nu sunt dezamagiti ca "e foarte complicat" sau ca "nu se poate" ci ca sunt dezamagiti de mine, pentru ca spun asta. Oamenii bogati nu inteleg ce inseamna prea complicat, si nu accepta ca "nu se poate".[2]

Oamenii bogati nu inteleg de ce nu faci un anumit lucru. Uneori discutam o idee de-a mea, lor le place ideea, si incep sa intrebe "cum". De obicei o astfel de discutie se termina cu mine explicand (incercand disperat sa ii conving ca nu se poate) de ce nu pot face cutare sau cutare lucru, si ei privindu-ma neincrezator. E umilitor sa gasesti scuze in fata unui om care a pornit de la nimic si acum are totul.

Cand discut cu oamenii bogati descopar uneori ca au foarte multe probleme. Probleme mari, care uneori ma blocheaza atunci cand aud despre ce e vorba. Incurcaturi financiare cu sume care mie mi se par inca inaccesibile (nu mari, inaccesibile) sau probleme de sanatate, accidente sau orice altceva. Nu le place sa vorbeasca despre problemele lor si vor incerca sa schimbe repede discutia. Si e ciudat sa afli ca cel care sta langa tine la o petrecere are probleme care pe tine te-ar tine in pat sau cu lacrimi in ochi, pierdut in depresie.

Mai am multe pe lista, dar ultimul pentru acum (pentru ca am multe alte lucruri de facut) e ca oamenii bogati isi concentreaza eforturile pentru a obtine ceea ce vor. Nu se pierd in activitati fara rost, si nu inteleg de ce ai face asa ceva. Oamenii bogati sunt deranjati si nemultumiti cand ii intrerupi de la munca. Atunci cand se odihnesc si se relaxeaza, nu simt nevoia de "distractii", se simt bine in singuratate si nu fug de gandurile lor. Si atunci cand se distreaza ii invidiaza toata lumea, pentru ca o fac in stil mare.

Oamenii bogati nu sunt coplesiti de suparare sau frica, nu sunt dominati de nervozitate de prostia altora sau de traficul interval, pentru ca privesc mereu peste, direct catre ceea ce ii intereseaza.

Oamenii bogati privesc linia orizontului si stiu ca muntele din fata e doar un deal si ca adevaratii munti sunt in spate, in ceata.


[1] Sigur, exista foarte multe tipologii umane, ce urmeaza sunt generalizari si e normal sa nu se potriveasca pentru toata lumea. Doar ca eu sunt convins ca se aplica majoritatii.
[2] Da, normal, exista limite.