10 ianuarie 2008

Sa vrei sa razi, sa plangi fara sa vrei

E ora 3, dar de data asta nu mai ascult Led Zeppelin. Ascult muzica greceasca, pentru ca imi aduce aminte de petreceri de acum 7-8 ani, de liceu, imi aduce aminte de cum eram atunci. N-am pierdut acea placere de a trai, acum e doar ingropata adanc sub prea multe frustrari.

Despre asta voiam sa scriu, despre placerea de a trai.

Pacatul sinuciderii nu mai e luat in serios de nimeni, in ziua de azi. Si nu vorbesc de sinuciderea ... fizica, nu ma refer la moartea corpului, ci la moartea omului din noi. A copilului care se bucura de orice, care isi doreste, care spera, care plange si rade. A tanarului care iubeste, care rade si plange, care nu doarme si viseaza. A omului care viseaza, care vrea, care bate cu pumnul in masa, care lupta sa isi traiasca visul.

Nu vreau sa stiu in ce ne-am transformat, sau de ce. Stiu foarte bine cine am ajuns sa fiu, nu mai vreau sa ma urasc. Am obosit sa ma condamn si sa ma judec, sunt satul de frustrare si de parere de rau. Vreau sa traiesc, sa ma bucur de timpul pe care il am.

Nu vreau nimic, si de aceea stau si ma uit dezorientat la oportunitati care trec pe langa mine. Nu vreau nimic, si nu vad de ce as fi bun la ceva. Nu vreau nimic, si nu inteleg de ce ar trebui sa aleg. Nu vreau nimic pentru ca sunt prea obosit si prea satul - vreau nimic. O secunda de liniste. O secunda in care sa imi aduc aminte ce vreau. Acum stiu doar ce nu vreau, si asta nu ma ajuta cu nimic. Sunt dezamagit ca sunt mintit si ca nu sunt luat in serios, dar serios, nu te condamn - nu pot sa reactionez. Nu m-am luat in serios si nu am cum sa ma astept de la tine la chestia asta. E bine totusi ca tu stii ce vrei.

Lumea e condusa de oameni care isi doresc sa conduca lumea. Banii sunt la oamenii care si-i doresc. Castigatorii sunt cei care isi doresc sa castige, cei care pierd nu stiu ce inseamna sa iti doresti si sa lupti pentru asta. Sutele, miile de sclavi cu care merg la si de la servici sunt sinucigasii, cei care nu isi mai doresc nimic, care privesc in gol la un geam pe care nu se vede nimic. Fara pasiune, fara mandrie. Gluma proasta a vietii, sa o traiesti fiind mort.


Nimic nu mi-e imposibil, trebuie doar sa vreau. Si vreau. Vreau.