17 decembrie 2007

Suflet

Un prieten imi spune ca pentru a reusi in viata -pentru a avea succes- e nevoie sa profiti de fiecare oportunitate care apare, fara ezitare. Fara frica, fara "dar daca" - oportunitatile sunt create special pentru tine, orice ocazie este un pas inainte. Chiar si un esec, chiar si o greseala pe care o faci e un pas inainte.

Sunt de acord, dar il contrazic. Daca accepti fiecare oportunitate exista riscul sa cazi in extrema cealalta - sa nu termini niciodata nimic, incepand mereu altceva. Fiecare lucru inceput pe care il abandonezi pentru altceva e ca o piatra legata de picior. De fiecare data cand vei incepe ceva undeva in mintea ta va fi ideea ca s-ar putea sa nu termini niciodata, pentru ca asta s-a intamplat deja. De fiecare data cand esti in situatia de a abandona, e simplu sa o faci, pentru ca ai abandonat deja de multe ori. Abandonul e cel mai dureros esec.


Reformulam - trebuie sa iti asculti instinctul. Cand ti se ofera o anume oportunitate, cand te afli in fata unei decizii, trebuie sa-ti asculti instinctul. Cand cunosti un om, cand auzi o noua idee de afacere, cand cineva iti cere un imprumut. Nu vei face neaparat cea mai buna alegere pe moment, dar vei face cea mai buna alegere pentru tine. Poate vei refuza o afacere fenomenala, care te-ar fi imbogatit dar te-ar fi tinut departe de familie. Poate ai refuzat sa angajezi un profesionist dar care s-ar fi dovedit neloial sau necinstit.

Si aici sunt de acord. El ii spune instinct, pentru mine e suflet, nu stiu cum ii spui tu. Este esenta a ceea ce sunt, a ceea ce simt, a ceea ce cred. Acea parte din mine care stie exact ce imi doresc, care stie ce imi place si ce nu, pe cine iubesc si cine ma supara, care stie cine sunt si cine vreau sa fiu.

Suflet - acea parte din mine care imi vorbeste prin vocea numita instinct si care imi spune ce trebuie sa aleg, ce decizie trebuie sa iau ca sa fiu eu. Ce decizie ma va duce mai departe pe drumul spre cine vreau sa devin, si ce decizie ma va indeparta de acest drum. Pentru ca sufletul e mereu sincer, nu tine cont de nici o constrangere sociala, si nu ii e frica niciodata, de nimic.

Instinctul e acea voce care urla in mine in fiecare zi in care imi calc sufletul in picioare, care imi spune ca ar trebui sa fiu in alta parte, nu aici, care imi spune ca ar trebui sa fac altceva, nu asta. Nu vreau sa scriu o poezie aici - dar sufletul meu e bolnav, ca un caine lovit de prea multe ori care schioapata cu ochii in lacrimi, resemnat, asteptand mereu alta lovitura. Nu il ascult, pentru ca mi-e rusine de ceea ce imi spune, pentru ca mi-e frica de ceea ce ma pune sa fac, pentru ca stiu ca are dreptate. Ma ascund, si nu am unde sa ma mai ascund.

Cum am ajuns aici? Nu mi-am ascultat instinctul. Am ascultat ce au spus altii, nu ce a spus el. Am acordat mai multa incredere spuselor unui strain decat la ceea ce am simtit. Apoi am simtit nevoia sa-mi apar alegerea, pentru ca e greu sa recunosti ca gresesti. (Nu?) Am tacut atunci cand sufletul meu s-a revoltat la ceea ce se spunea si apoi a trebuit sa ridic din umeri si sa ma conving ca nu puteam spune nimic. Am ezitat (prea mult) atunci cand instinctul imi spunea ca asta trebuie sa faci, acum! si apoi mi-am gasit o scuza, pentru ca trebuia sa-mi explic ceea ce am facut. Am ascultat de altii, care si-au ascultat propriile lor dorinte si care au urmat propriile lor planuri, in care eu, normal, nu faceam decat figuratie, asa cum ei ar fi trebuit sa faca in ale mele.


Sunt multe de spus, si poate am sa-mi gasesc cuvintele pentru toate, dar sfarsitul aici e unul fericit. Un prieten il pierzi, atunci cand nu il asculti si nu il respecti, atunci cand il minti si cand te folosesti de el. Instinctul insa e mereu aici pentru mine - chiar daca l-am ignorat, nu l-am pierdut si nu mi-l pot pierde.


Straine, nu-ti vinde sufletul pentru bani, sau pentru orice altceva. Nu-ti vinde sufletul pentru nimic in lume - pentru ca va fi mereu langa tine, sa-ti reproseze ce ai facut. Asculta-ti instinctul, indiferent ce iti spune sa faci, pentru ca el nu tine niciodata cont de cine e "sef", de cine "are bani" sau de "gura lumii".

Esti cine vrei, esti pe drumul cel bun? Ai langa tine pe cine iti doresti, esti sincer cu ei, faci tot ce poti pentru a obtine ce vrei?

Esti sincer?

2 comentarii:

Radu spunea...

Parerea mea: e bine sa incepi orice oportunitate. Pe "drumul" spre indeplinirea ei, se pot ivi alte oprtunitati care te duc la "locul tau".
Daca nu incepeai prima oportunitate, cea de-a doua nu putea sa se iveasca in calea ta.
Nu stiu daca m-am experimat cum trebuie...
Anumite oportunitati sunt inlantuite. Drumul spre "tine insuti" este un lant de oportunitati, care decurg din una in alta, ci nu ca "o suma" de oportunitati, oarecum interdependente intre ele.

adelaida spunea...

Pentru fiecare dintre noi este dificil sa recunoastem ca gresim, ca la un moment dat am ales un drum care acum nu este asa de bun. Atunci ne judecam, ne "dam la cap" si spunem ca am avut un esec. Si daca pe acest drum am invatat si experimentat atat de multe lucruri de care altfel nu am fi avut parte? Si daca ceea ce numim noi abandon este de fapt o alegere in functie de oportunitatile care apar?
De fiecare data cand mi-am ascultat instictul am ales drumul care mi-a adus cele mai mari lectii, cele mai frumoase experiente si cele mai incantatoare rezultate. Au existat regrete si transformari interioare care m-au ajutat sa ajung acolo unde mi-am dorit initial. Daca-mi cunosc visul si stiu pentru ce traiesc, viata mea se transforma intr-o calatorie fascinanta spre sufletul meu.