Un post scurt, de sfarsit de an - nu cred ca mai scriu ceva anul asta, as vrea nici sa nu mai deschid calculatorul. Ma retrag in "statiunea" mea, departe de Bucuresti.
Ma priveste acuzator, de pe masa, o noua pisica neagra. Poate ea nu priveste acuzator, poate doar eu o vad asa. Zeita a rasaritului, a muzicii, dansului, a familiei - dar si instrument al razbunarii regelui soare. Nu stiu care era rolul ei de fapt, dar are o privire care te face sa-ti raspunzi sincer la intrebari.
Va multumesc celor care mi-ati trimis mesaje pe mail, ingrijorati de tonul pesimist al posturilor mele. Imi pare rau daca nu v-am raspuns, nu am stiut cum. Da, intr-adevar, beau un pahar de sampanie la o despartire si nu la o victorie, dar este doar inceputul unui alt drum. Nu sunt unde voiam sa fiu, dar sunt mult mai aproape decat eram in urma cu un an (desi nu imi plac bilanturile de genul...). Nu sunt mai aproape financiar, sau in alt mod cuantificabil (de aici si tonul 'usor' pesimist al articolelor din ultima vreme) dar cred ca am mai 'unit niste puncte' ...
Anul asta m-a invatat multe - sa imi aduc aminte cum era sa fiu optimist si sa obtin ce voiam. Ca prietenii sunt mai importanti decat banii sau o masina. Ca sinceritatea e cea mai importanta. Ca orice problema se poate rezolva. Ca e important sa ramai calm. Ca trebuie sa imi doresc ceva si sa lupt pentru asta. Ca nu trebuie sa imi fie frica. Ca pot.
Planurile nu mai sunt aceleasi, dar exista. Si sunt, cred, mai sincere ca cele de pana acum. Asta imi spune pisica mea neagra cu privire de zeita egipteana- sa nu mai fiu las. Pot mai mult. Trebuie.
Daca nu ne mai auzim anul asta, va doresc ... tot ce va doriti. Si sa va bucurati de fiecare moment si de fiecare prieten. Si sa gasiti o privire care sa va spuna mereu ca puteti mult mai mult.
23 decembrie 2007
Instalare Windows XP pe Laptop Acer TravelMate 5320 cu Linpus Linux
Acest articol descrie o modalitate de instalare a Windows XP sau Vista pe un laptop Acer TravelMate 5320 cu HD SATA Hitachi HTS541612J9SA00 cumparat cu sistem de operare Linpus Linux preinstalat. (aflate in acest moment in oferta la Emag) Scriu acest articol pentru ca am fost nevoit sa rezolv aceasta problema pentru cineva care a cumparat acest sitem.
Problema: Laptopul are preinstalat Linux Linpus, si la instalarea de Windows XP, acesta nu detecteaza hardul. Problema nu este Linux-ul, asa cum am gasit pe diverse forumuri, problema este ca hardul este SATA si XP-ul nu are drivere pentru el.
Rezolvarea clasica la aceasta problema este clasica optiune F6 din timpul setupului, si adaugarea de drivere pentru SATA - aceasta functioneaza doar de pe discheta pentru Windows XP. Cum laptopul nu are floppy ( si usb floppy - urile sunt destul de rare la noi) ca sa nu mai spun ca driverele pentru hardul Hitachi sunt destul de greu de gasit, exista o solutie prin crearea de Slipstream de drivere pe un CD nou de windows. Nu recomand aceasta solutie si nu o descriu pentru ca nu sustin piratarea de sisteme de operare.
Solutia pe care am folosit-o si pe care am sa o descriu in continuare este trecerea hardului SATA in mod IDE, pentru a fi recunoscut de catre setup-ul de Windows XP. Acest lucru nu este posibil in prima faza pentru ca versiunea de BIOS instalata pe laptop la cumpararea acestuia nu permite modul IDE pentru hdd.
Pasii care trebuie urmati sunt:
1. Download update de bios de pe situl producatorului. Link aici. La sectiunea Bios for MS Windows XP alegeti din drop down prima optiune - Bios.V1.1 Downloadati fisierul ISO si scrieti imaginea pe un cd.
2. Imaginea este 'bootabila', contine update de BIOS ( flash pentru BIOS) pentru mai multe versiuni de ACER. Bootati de pe CD, alegeti din lista respectiva optiunea corespunzatoare pentru ACER 5320 si se va efectua updateul de bios. Atentie, trebuie sa aveti bateria incarcata cu mai mult de 3% si de preferabil ca Notebookul sa fie in priza in momentul rularii updateului de BIOS. Acest procedeu este relativ simplu dar daca este intrerupt rezultatul e grav.
3. Dupa terminarea upateului de BIOS, la restart, intrati in BIOS ( tasta F2) si alegeti
pentru SATA MODE optiunea IDE. Salvati setarile, restart si setupul de Windows XP va recunoaste acum hardul.
Din nou, va rog, atentie in momentul updateului de BIOS sa nu ramana calculatorul fara curent.
Ca observatie, cumparati calculatoarele cu sisteme de operare deja instalate, sau sisteme de operare licentiate. Chiar daca exista o diferenta de pret, avantajele o justifica. Pentru notebookurile cu sistem windows preinstalat exista preinstalate si drivere custom pentru versiunile respective, ceea ce duce la economii in baterie sau performante crescute. Nu in ultimul rand, la versiunile licentiate aveti updateurile de securitate fara bataie de cap. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca e legal :).
Daca aveti nelamuriri in legatura cu unul sau mai multi pasi, nu reusiti sa rezolvati problema si vreti ajutor sau vreti o versiune licentiata de sistem de operare la un pret bun :) , ma puteti contacta la adresa din profil - derelictblogger@gmail.com.
Sper ca acest post sa lamureasca pe cineva, pentru ca am vazut ca sunt multi care cauta o rezolvare pentru aceasta problema.
Problema: Laptopul are preinstalat Linux Linpus, si la instalarea de Windows XP, acesta nu detecteaza hardul. Problema nu este Linux-ul, asa cum am gasit pe diverse forumuri, problema este ca hardul este SATA si XP-ul nu are drivere pentru el.
Rezolvarea clasica la aceasta problema este clasica optiune F6 din timpul setupului, si adaugarea de drivere pentru SATA - aceasta functioneaza doar de pe discheta pentru Windows XP. Cum laptopul nu are floppy ( si usb floppy - urile sunt destul de rare la noi) ca sa nu mai spun ca driverele pentru hardul Hitachi sunt destul de greu de gasit, exista o solutie prin crearea de Slipstream de drivere pe un CD nou de windows. Nu recomand aceasta solutie si nu o descriu pentru ca nu sustin piratarea de sisteme de operare.
Solutia pe care am folosit-o si pe care am sa o descriu in continuare este trecerea hardului SATA in mod IDE, pentru a fi recunoscut de catre setup-ul de Windows XP. Acest lucru nu este posibil in prima faza pentru ca versiunea de BIOS instalata pe laptop la cumpararea acestuia nu permite modul IDE pentru hdd.
Pasii care trebuie urmati sunt:
1. Download update de bios de pe situl producatorului. Link aici. La sectiunea Bios for MS Windows XP alegeti din drop down prima optiune - Bios.V1.1 Downloadati fisierul ISO si scrieti imaginea pe un cd.
2. Imaginea este 'bootabila', contine update de BIOS ( flash pentru BIOS) pentru mai multe versiuni de ACER. Bootati de pe CD, alegeti din lista respectiva optiunea corespunzatoare pentru ACER 5320 si se va efectua updateul de bios. Atentie, trebuie sa aveti bateria incarcata cu mai mult de 3% si de preferabil ca Notebookul sa fie in priza in momentul rularii updateului de BIOS. Acest procedeu este relativ simplu dar daca este intrerupt rezultatul e grav.
3. Dupa terminarea upateului de BIOS, la restart, intrati in BIOS ( tasta F2) si alegeti
pentru SATA MODE optiunea IDE. Salvati setarile, restart si setupul de Windows XP va recunoaste acum hardul.
Din nou, va rog, atentie in momentul updateului de BIOS sa nu ramana calculatorul fara curent.
Ca observatie, cumparati calculatoarele cu sisteme de operare deja instalate, sau sisteme de operare licentiate. Chiar daca exista o diferenta de pret, avantajele o justifica. Pentru notebookurile cu sistem windows preinstalat exista preinstalate si drivere custom pentru versiunile respective, ceea ce duce la economii in baterie sau performante crescute. Nu in ultimul rand, la versiunile licentiate aveti updateurile de securitate fara bataie de cap. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca e legal :).
Daca aveti nelamuriri in legatura cu unul sau mai multi pasi, nu reusiti sa rezolvati problema si vreti ajutor sau vreti o versiune licentiata de sistem de operare la un pret bun :) , ma puteti contacta la adresa din profil - derelictblogger@gmail.com.
Sper ca acest post sa lamureasca pe cineva, pentru ca am vazut ca sunt multi care cauta o rezolvare pentru aceasta problema.
17 decembrie 2007
Suflet
Un prieten imi spune ca pentru a reusi in viata -pentru a avea succes- e nevoie sa profiti de fiecare oportunitate care apare, fara ezitare. Fara frica, fara "dar daca" - oportunitatile sunt create special pentru tine, orice ocazie este un pas inainte. Chiar si un esec, chiar si o greseala pe care o faci e un pas inainte.
Sunt de acord, dar il contrazic. Daca accepti fiecare oportunitate exista riscul sa cazi in extrema cealalta - sa nu termini niciodata nimic, incepand mereu altceva. Fiecare lucru inceput pe care il abandonezi pentru altceva e ca o piatra legata de picior. De fiecare data cand vei incepe ceva undeva in mintea ta va fi ideea ca s-ar putea sa nu termini niciodata, pentru ca asta s-a intamplat deja. De fiecare data cand esti in situatia de a abandona, e simplu sa o faci, pentru ca ai abandonat deja de multe ori. Abandonul e cel mai dureros esec.
Reformulam - trebuie sa iti asculti instinctul. Cand ti se ofera o anume oportunitate, cand te afli in fata unei decizii, trebuie sa-ti asculti instinctul. Cand cunosti un om, cand auzi o noua idee de afacere, cand cineva iti cere un imprumut. Nu vei face neaparat cea mai buna alegere pe moment, dar vei face cea mai buna alegere pentru tine. Poate vei refuza o afacere fenomenala, care te-ar fi imbogatit dar te-ar fi tinut departe de familie. Poate ai refuzat sa angajezi un profesionist dar care s-ar fi dovedit neloial sau necinstit.
Si aici sunt de acord. El ii spune instinct, pentru mine e suflet, nu stiu cum ii spui tu. Este esenta a ceea ce sunt, a ceea ce simt, a ceea ce cred. Acea parte din mine care stie exact ce imi doresc, care stie ce imi place si ce nu, pe cine iubesc si cine ma supara, care stie cine sunt si cine vreau sa fiu.
Suflet - acea parte din mine care imi vorbeste prin vocea numita instinct si care imi spune ce trebuie sa aleg, ce decizie trebuie sa iau ca sa fiu eu. Ce decizie ma va duce mai departe pe drumul spre cine vreau sa devin, si ce decizie ma va indeparta de acest drum. Pentru ca sufletul e mereu sincer, nu tine cont de nici o constrangere sociala, si nu ii e frica niciodata, de nimic.
Instinctul e acea voce care urla in mine in fiecare zi in care imi calc sufletul in picioare, care imi spune ca ar trebui sa fiu in alta parte, nu aici, care imi spune ca ar trebui sa fac altceva, nu asta. Nu vreau sa scriu o poezie aici - dar sufletul meu e bolnav, ca un caine lovit de prea multe ori care schioapata cu ochii in lacrimi, resemnat, asteptand mereu alta lovitura. Nu il ascult, pentru ca mi-e rusine de ceea ce imi spune, pentru ca mi-e frica de ceea ce ma pune sa fac, pentru ca stiu ca are dreptate. Ma ascund, si nu am unde sa ma mai ascund.
Cum am ajuns aici? Nu mi-am ascultat instinctul. Am ascultat ce au spus altii, nu ce a spus el. Am acordat mai multa incredere spuselor unui strain decat la ceea ce am simtit. Apoi am simtit nevoia sa-mi apar alegerea, pentru ca e greu sa recunosti ca gresesti. (Nu?) Am tacut atunci cand sufletul meu s-a revoltat la ceea ce se spunea si apoi a trebuit sa ridic din umeri si sa ma conving ca nu puteam spune nimic. Am ezitat (prea mult) atunci cand instinctul imi spunea ca asta trebuie sa faci, acum! si apoi mi-am gasit o scuza, pentru ca trebuia sa-mi explic ceea ce am facut. Am ascultat de altii, care si-au ascultat propriile lor dorinte si care au urmat propriile lor planuri, in care eu, normal, nu faceam decat figuratie, asa cum ei ar fi trebuit sa faca in ale mele.
Sunt multe de spus, si poate am sa-mi gasesc cuvintele pentru toate, dar sfarsitul aici e unul fericit. Un prieten il pierzi, atunci cand nu il asculti si nu il respecti, atunci cand il minti si cand te folosesti de el. Instinctul insa e mereu aici pentru mine - chiar daca l-am ignorat, nu l-am pierdut si nu mi-l pot pierde.
Straine, nu-ti vinde sufletul pentru bani, sau pentru orice altceva. Nu-ti vinde sufletul pentru nimic in lume - pentru ca va fi mereu langa tine, sa-ti reproseze ce ai facut. Asculta-ti instinctul, indiferent ce iti spune sa faci, pentru ca el nu tine niciodata cont de cine e "sef", de cine "are bani" sau de "gura lumii".
Esti cine vrei, esti pe drumul cel bun? Ai langa tine pe cine iti doresti, esti sincer cu ei, faci tot ce poti pentru a obtine ce vrei?
Esti sincer?
Sunt de acord, dar il contrazic. Daca accepti fiecare oportunitate exista riscul sa cazi in extrema cealalta - sa nu termini niciodata nimic, incepand mereu altceva. Fiecare lucru inceput pe care il abandonezi pentru altceva e ca o piatra legata de picior. De fiecare data cand vei incepe ceva undeva in mintea ta va fi ideea ca s-ar putea sa nu termini niciodata, pentru ca asta s-a intamplat deja. De fiecare data cand esti in situatia de a abandona, e simplu sa o faci, pentru ca ai abandonat deja de multe ori. Abandonul e cel mai dureros esec.
Reformulam - trebuie sa iti asculti instinctul. Cand ti se ofera o anume oportunitate, cand te afli in fata unei decizii, trebuie sa-ti asculti instinctul. Cand cunosti un om, cand auzi o noua idee de afacere, cand cineva iti cere un imprumut. Nu vei face neaparat cea mai buna alegere pe moment, dar vei face cea mai buna alegere pentru tine. Poate vei refuza o afacere fenomenala, care te-ar fi imbogatit dar te-ar fi tinut departe de familie. Poate ai refuzat sa angajezi un profesionist dar care s-ar fi dovedit neloial sau necinstit.
Si aici sunt de acord. El ii spune instinct, pentru mine e suflet, nu stiu cum ii spui tu. Este esenta a ceea ce sunt, a ceea ce simt, a ceea ce cred. Acea parte din mine care stie exact ce imi doresc, care stie ce imi place si ce nu, pe cine iubesc si cine ma supara, care stie cine sunt si cine vreau sa fiu.
Suflet - acea parte din mine care imi vorbeste prin vocea numita instinct si care imi spune ce trebuie sa aleg, ce decizie trebuie sa iau ca sa fiu eu. Ce decizie ma va duce mai departe pe drumul spre cine vreau sa devin, si ce decizie ma va indeparta de acest drum. Pentru ca sufletul e mereu sincer, nu tine cont de nici o constrangere sociala, si nu ii e frica niciodata, de nimic.
Instinctul e acea voce care urla in mine in fiecare zi in care imi calc sufletul in picioare, care imi spune ca ar trebui sa fiu in alta parte, nu aici, care imi spune ca ar trebui sa fac altceva, nu asta. Nu vreau sa scriu o poezie aici - dar sufletul meu e bolnav, ca un caine lovit de prea multe ori care schioapata cu ochii in lacrimi, resemnat, asteptand mereu alta lovitura. Nu il ascult, pentru ca mi-e rusine de ceea ce imi spune, pentru ca mi-e frica de ceea ce ma pune sa fac, pentru ca stiu ca are dreptate. Ma ascund, si nu am unde sa ma mai ascund.
Cum am ajuns aici? Nu mi-am ascultat instinctul. Am ascultat ce au spus altii, nu ce a spus el. Am acordat mai multa incredere spuselor unui strain decat la ceea ce am simtit. Apoi am simtit nevoia sa-mi apar alegerea, pentru ca e greu sa recunosti ca gresesti. (Nu?) Am tacut atunci cand sufletul meu s-a revoltat la ceea ce se spunea si apoi a trebuit sa ridic din umeri si sa ma conving ca nu puteam spune nimic. Am ezitat (prea mult) atunci cand instinctul imi spunea ca asta trebuie sa faci, acum! si apoi mi-am gasit o scuza, pentru ca trebuia sa-mi explic ceea ce am facut. Am ascultat de altii, care si-au ascultat propriile lor dorinte si care au urmat propriile lor planuri, in care eu, normal, nu faceam decat figuratie, asa cum ei ar fi trebuit sa faca in ale mele.
Sunt multe de spus, si poate am sa-mi gasesc cuvintele pentru toate, dar sfarsitul aici e unul fericit. Un prieten il pierzi, atunci cand nu il asculti si nu il respecti, atunci cand il minti si cand te folosesti de el. Instinctul insa e mereu aici pentru mine - chiar daca l-am ignorat, nu l-am pierdut si nu mi-l pot pierde.
Straine, nu-ti vinde sufletul pentru bani, sau pentru orice altceva. Nu-ti vinde sufletul pentru nimic in lume - pentru ca va fi mereu langa tine, sa-ti reproseze ce ai facut. Asculta-ti instinctul, indiferent ce iti spune sa faci, pentru ca el nu tine niciodata cont de cine e "sef", de cine "are bani" sau de "gura lumii".
Esti cine vrei, esti pe drumul cel bun? Ai langa tine pe cine iti doresti, esti sincer cu ei, faci tot ce poti pentru a obtine ce vrei?
Esti sincer?
04 decembrie 2007
om contra Om
Tot ceea ce facem, ce spunem, ce gandim sunt imagini ale cautarii binelui. Propriu.
Oamenii, atat de diferiti, sunt la fel prin aceasta dorinta continua de "bine". Confort, placere, fericire, siguranta, succes, aventura -cuvinte dupa care se ascunde un simplu "ma simt bine". Invidie, barfa, vina aruncata, razbunare, violenta - "ma simt mai bine acum".
Mereu inconjurati de familie, prieteni, dusmani, colegi, necunoscuti - suntem singuri in fata alegerii binelui propriu. Sfatuiti din toate partile, aratati cu degetul sau priviti condescendent, binele nostru e un bun public, parerile ieftine ale celorlalti devin litera de lege, din "vreau" te transformi in "as fi putut sa". In final, esti nevoit sa te aliezi cu unii sau altii in sustinearea unui bine comun, pentru ca singur ti-e din ce in ce mai greu sa mergi inainte; "l'esprit de corps" te pastreaza pe calea aleasa de altii. Nu mai esti singur - ai o siguranta si un confort care acum inseamna ca ti-e "bine". Si totusi tu ai pornit de la aventura si succes...
Spune-i celui de langa tine ca vrei sa fii bogat.
Daca e sarac - iti va rade in fata, si va gasi zeci de motive pentru care nu ai sa reusesti. Mai mult, va gasi motive pentru care nu e bine sa fii bogat, si va desfiinta pe toti cei bogati pe care ii cunoaste. De ce? Pentru ca el nu este bogat, si nu are incredere ca poate reusi. Isi doreste asta, dar nu stie cum, si faptul ca tu ai putea reusi il doare mai mult decat propriul insucces, pentru ca e o dubla infrangere - el nu stie cum, dar altcineva a reusit.
Daca e bogat - te va intreba cum, si cat de repede. Te va intreba daca nu poate participa, in ideea de a castiga si el ceva. Te va intreba cum ti-a venit ideea si ce alte idei mai ai. Te va intreba cum te poate ajuta, iti va spune de ce si de cine sa te feresti.
Toti cei saraci gandesc in felul asta?? Si toti cei bogati sunt pozitivi ?? La un moment dat probabil ca nu, dar legile firesti ale vietii restabilesc automat echilibrul, saracii se imbogatesc, bancherii deprimati se sinucid...
Spune-i celui de langa tine ca vrei sa fii pictor, spune-i ca vrei sa ajungi director, spune-i ca vrei sa deschizi o firma, spune-i ce vrei sa faci. Daca primul lucru pe care il face este sa rada - poate ar fi mai bine sa nu-i mai spui nimic niciodata.
Mai mult ca sigur va avea ceva de spus - poate fi o parere gratuita, "nu cred ca merge", sau un sfat bun - "cunosc pe cineva care a facut chestia asta, sa-ti spun ce a patit". Avem nevoie de sfaturi si de pareri - pentru ca asa ne verificam parerile si ideile proprii. Totusi nu avem nevoie de oameni care sa ne slabeasca increderea in noi.
Ei sunt cei care au nevoie de noi. Atunci cand eu am o idee si cineva o omoara, aste e un succes pentru el. A avut dreptate. Nu mai simte frica de faptul ca cineva i-o poate lua inainte, nu mai simte dezamagirea ca altcineva are, el nu. E bine.
Cauta oamenii care iti iau visurile in serios - altfel vei ajunge un las, intre lasi. Vei ajunge la fel ca "ceilalti", incercand sa demonstrezi tuturor ce greu a fost si de ce nu ai reusit. Poti sa ai idei bune sau idei proaste, nici una nu merita insa sa fie luata in gluma. Cauta oamenii care sunt ceea ce vrei sa devii - pentru ca poti invata ceva de la ei, si fereste-te mereu de ceilalti, care vor incerca sa-ti demonstreze mereu cate ceva.
Oamenii bogati, fericiti, maturi, responsabili, oamenii "de succes" vor incerca rareori sa te convinga ca ei au dreptate. Vor incerca sa te sfatuiasca, sau sa te intrebe, sa afle mai mult, si vor fi bucurosi sa-ti dea un sfat, dar nu vor incerca sa te convinga, pentru ca ei nu au nevoie de confirmari din exterior. Oamenii care reusesc pe termen lung sunt siguri pe ei, stiu ce vor, si nu au nevoie sa demonstreze nimic, pentru ca au facut-o deja.
Inca ceva - proverbul spune ca "cine se aseamana se aduna". Merita o completare totusi - in sensul ca incepi sa semeni cu cine te aduni. Oricat de curajos sau ambitios ai fi, daca traiesti intr-un mediu in care esti criticat si ridiculizat de fiecare data cand ai o idee sau exprimi o dorinta, pana la urma vei ajunge sa asociezi ideile si dorintele cu suferinta si frica de critica va deveni mai puternica decat dorinta naturala de a fi mai bun...
Si atunci singura solutie pe care o vad e sa iti alegi cu grija de la cine accepti sfaturi, si pe cine lasi sa iti bata joc de visele si dorintele tale. Alege-i pe cei care au facut, pe cei care stiu, nu pe cei care iti pot demonstra de ce nu se poate. Avem prea putin timp ca sa il irosim cu acesti oameni ...
Oamenii, atat de diferiti, sunt la fel prin aceasta dorinta continua de "bine". Confort, placere, fericire, siguranta, succes, aventura -cuvinte dupa care se ascunde un simplu "ma simt bine". Invidie, barfa, vina aruncata, razbunare, violenta - "ma simt mai bine acum".
Mereu inconjurati de familie, prieteni, dusmani, colegi, necunoscuti - suntem singuri in fata alegerii binelui propriu. Sfatuiti din toate partile, aratati cu degetul sau priviti condescendent, binele nostru e un bun public, parerile ieftine ale celorlalti devin litera de lege, din "vreau" te transformi in "as fi putut sa". In final, esti nevoit sa te aliezi cu unii sau altii in sustinearea unui bine comun, pentru ca singur ti-e din ce in ce mai greu sa mergi inainte; "l'esprit de corps" te pastreaza pe calea aleasa de altii. Nu mai esti singur - ai o siguranta si un confort care acum inseamna ca ti-e "bine". Si totusi tu ai pornit de la aventura si succes...
Spune-i celui de langa tine ca vrei sa fii bogat.
Daca e sarac - iti va rade in fata, si va gasi zeci de motive pentru care nu ai sa reusesti. Mai mult, va gasi motive pentru care nu e bine sa fii bogat, si va desfiinta pe toti cei bogati pe care ii cunoaste. De ce? Pentru ca el nu este bogat, si nu are incredere ca poate reusi. Isi doreste asta, dar nu stie cum, si faptul ca tu ai putea reusi il doare mai mult decat propriul insucces, pentru ca e o dubla infrangere - el nu stie cum, dar altcineva a reusit.
Daca e bogat - te va intreba cum, si cat de repede. Te va intreba daca nu poate participa, in ideea de a castiga si el ceva. Te va intreba cum ti-a venit ideea si ce alte idei mai ai. Te va intreba cum te poate ajuta, iti va spune de ce si de cine sa te feresti.
Toti cei saraci gandesc in felul asta?? Si toti cei bogati sunt pozitivi ?? La un moment dat probabil ca nu, dar legile firesti ale vietii restabilesc automat echilibrul, saracii se imbogatesc, bancherii deprimati se sinucid...
Spune-i celui de langa tine ca vrei sa fii pictor, spune-i ca vrei sa ajungi director, spune-i ca vrei sa deschizi o firma, spune-i ce vrei sa faci. Daca primul lucru pe care il face este sa rada - poate ar fi mai bine sa nu-i mai spui nimic niciodata.
Mai mult ca sigur va avea ceva de spus - poate fi o parere gratuita, "nu cred ca merge", sau un sfat bun - "cunosc pe cineva care a facut chestia asta, sa-ti spun ce a patit". Avem nevoie de sfaturi si de pareri - pentru ca asa ne verificam parerile si ideile proprii. Totusi nu avem nevoie de oameni care sa ne slabeasca increderea in noi.
Ei sunt cei care au nevoie de noi. Atunci cand eu am o idee si cineva o omoara, aste e un succes pentru el. A avut dreptate. Nu mai simte frica de faptul ca cineva i-o poate lua inainte, nu mai simte dezamagirea ca altcineva are, el nu. E bine.
Cauta oamenii care iti iau visurile in serios - altfel vei ajunge un las, intre lasi. Vei ajunge la fel ca "ceilalti", incercand sa demonstrezi tuturor ce greu a fost si de ce nu ai reusit. Poti sa ai idei bune sau idei proaste, nici una nu merita insa sa fie luata in gluma. Cauta oamenii care sunt ceea ce vrei sa devii - pentru ca poti invata ceva de la ei, si fereste-te mereu de ceilalti, care vor incerca sa-ti demonstreze mereu cate ceva.
Oamenii bogati, fericiti, maturi, responsabili, oamenii "de succes" vor incerca rareori sa te convinga ca ei au dreptate. Vor incerca sa te sfatuiasca, sau sa te intrebe, sa afle mai mult, si vor fi bucurosi sa-ti dea un sfat, dar nu vor incerca sa te convinga, pentru ca ei nu au nevoie de confirmari din exterior. Oamenii care reusesc pe termen lung sunt siguri pe ei, stiu ce vor, si nu au nevoie sa demonstreze nimic, pentru ca au facut-o deja.
Inca ceva - proverbul spune ca "cine se aseamana se aduna". Merita o completare totusi - in sensul ca incepi sa semeni cu cine te aduni. Oricat de curajos sau ambitios ai fi, daca traiesti intr-un mediu in care esti criticat si ridiculizat de fiecare data cand ai o idee sau exprimi o dorinta, pana la urma vei ajunge sa asociezi ideile si dorintele cu suferinta si frica de critica va deveni mai puternica decat dorinta naturala de a fi mai bun...
Si atunci singura solutie pe care o vad e sa iti alegi cu grija de la cine accepti sfaturi, si pe cine lasi sa iti bata joc de visele si dorintele tale. Alege-i pe cei care au facut, pe cei care stiu, nu pe cei care iti pot demonstra de ce nu se poate. Avem prea putin timp ca sa il irosim cu acesti oameni ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)