Vreau doar sa fiu lasat in pace

Si asta e tragic. Am ajuns intr-un punct in care desi imi dau seama ca e gresit, nu simt nevoia sa schimb nimic, ci doar sa treaca mai repede. Stiu ce "ar trebui" sa fac si stiu ce "ar fi bine" sa fac, stiu multe moduri in care as putea sa spun lucrurile pe care vreau sa le spun dar nu spun nimic si astept ca totul sa treaca.

Stiu ca sunt slab si ca dau dovada de asta cu fiecare jignire la care nu-ti raspund decat cu "I'm sorry, but..." De fapt, I'm not sorry, pentru ca actually it's not my fault dar ... n-ai intelege niciodata de ce - si stiu ca n-are rost sa-ti explic. Ma enerveaza ca desi nu e ceva personal e totusi ceva care e foarte personal, dar nu am cum sa-ti raspund la fel, pentru ca ar fi o dovada de obraznicie. Ma faci sa gandesc disctructiv si asta ma face sa-mi fie ciuda, pentru ca ar trebui sa fiu mai matur si sa pot reactiona spunandu-ti lucrurile astea in fata si cerandu-mi dreptatea, nu plangandu-mi de mila retoric.

Ma simt ca la o lectie de dresaj si simt ca nu mi se potriveste. Sunt inconjurat de cei care au absolvit si au acum diploma de angajat model, fara personalitate, cu saliva curgand in coltul gurii, venind mai devreme si plecand mai tarziu, asteptand doar urmatorul salar, plecand capul la fiecare nedreptate, declarand sus si tare ca fac ceea ce fac pentru ca asa vor, nu pentru ca asa trebuie.

"Trebuie" este cuvantul pe care l-am urat cel mai mult, de cand ma stiu. Sunt doua categorii de "trebuie": trebuie pentru ca este nevoie, si trebuie pentru ca vrea cineva. Acest din urma trebuie este dusmanul meu de moarte pentru ca am crescut cu filosofia ca daca e sa respect ce vrea cineva ar fi bine sa respect ce vreau eu , nu altcineva. Si tot ma impingeti sa fac ceea ce "trebuie". Sa accept ca sunt prost pentru ca asa trebuie. Sa accept sa fiu las pentru ca asa trebuie. Trebuie sa ma lasati in pace. Vreau sa ma lasati in pace. Simt ca as vrea sa va fac niste lucruri pentru care as putea fi arestat numai daca le-as scrie aici, dar stiu ca trebuie sa fiu amabil si bine crescut pentru ca asa sunt eu. Si mai stiu ca dincolo de orice sentiment de superioritate pe care probabil il am si pe care il auto-exagerez (daca s-ar putea spune asa) de fiecare data sunteti doar niste prosti. Prosti. Mai mult - nu va respect, dar ma chinui sa pastrez o aparenta pentru ca asa trebuie. E minimul efort pe care il pot face.

Vreau sa fiu lasat in pace pentru ca nu am energie sa ma lupt cu prostiile astea acum. Nu am energia necesara sa-mi dau demisia. Nu mai am energia necesara nici macar ca sa ma trezesc dimineata. De cand sunt prea obosit si prea lipsit de motivatie ca sa ma trezesc singur, apelez la televizor pe post de desteptator, si cu ocazia asta aflu in fiecare dimineata ce tragedii s-au mai intamplat "asta noapte". Copii morti, accidente, sinucideri si crime, copii fara parinti si parinti fara copii. Ce minte si ce plan diabolic poate determina pe cineva sa prezinte asa ceva la prima ora a diminetii ....

Nu am energie sa ma ocup de prostiile voastre acum, sa ma cert cu voi, sa ma justific sau sa ma dezvinovatesc, sa demisionez sau sa fac scandal. Vreau doar sa fiu lasat in pace sa-mi fac treaba pentru care ma platiti (asa, mizerabil cum o faceti, dar asta e contractul pe care l-am semnat si eu mi-l respect). Nu-mi mai mancati sufletul pentru ca am nevoie de el pentru mine si nu-mi mai mancati energia pentru ca am nevoie de ea pentru planurile mele proprii si personale.

As mai avea multe de spus, si poate am sa revin sa mai adaug ceva, desi sper ca am sa ma calmez. Am sa ies sa iau o gura de octombrie (pacat ca totusi in orasul asta nu exista vegetatie, ce frumos era la Iasi pe vremea asta...) Pana atunci insa nu ma pot opri sa nu va transmit ca

Ma sterg la fund ( si da - expresia asta am calculat-o atent pentru ca nu imi permit sa injur aici, cine citeste stie de ce) cu servicul vostru, cu proiectele voastre prost facute, cu prostia voastra si cu viata voastra de tot ... .