20 septembrie 2007

Si atunci ma intreb ...

Sunt intr-adevar mai destept, sau sunt las si accept prea usor sa fiu calcat in picioare?

Cand vii in fata mea si spui prostii si imi vine sa rad si ma gandesc daca e oare posibil, daca poti fi chiar atat de prost, si nu-mi vine sa cred ... Cand ma jignesti si eu stau si ma uit la tine si nu-mi dau seama daca ar trebui sa te injur sau sa rad, si aleg mereu sa nu zic nimic.

Tu nu accepti sa fii calcat in picioare, tu iti spui mereu punctul de vedere si nu te intereseaza daca el ma atinge, ma supara sau ma jigneste. Parerea ta e mereu buna si nu poate fi contestata. Cand ma enervezi si incep sa imi aud sangele pulsand in urechi si sunt "atat" de aproape de a-ti spune pe nume, prostule, simt mereu ca ai castigat si ca mi-ai furat o clipa din viata. Si apoi cand ma linistesc singur, spunandu-mi ca esti un prost si ca nu meriti mai mult - un moment de atentie e deja prea mult - raman cu gustul amar ca poate nu am procedat bine. Poate ma amagesc singur si nu sunt mai destept decat tine ci poate doar mai fricos. Poate am crescut prea las ca sa-ti pot face fata. Poate ma amagesc singur spunandu-mi de "tact" si bun simt sau ca sunt mai destept; sunt pur si simplu un fricos care nu e in stare sa-si spuna parerea.

Poate ca atunci cand ma simt jignit, nu ar trebui sa ma simt jignit in liniste, poate ar trebui sa ripostez. Poate ar trebui sa raspund cu aceeasi moneda, pentru ca acum.. vad clar unde am ajuns - sunt luat de fraier. Poate daca la urmatoarea jignire am sa intreb "Poftim?" si sa injur si sa amenint am sa fiu luat mai in serios. Sau poate de acum am sa te jgnesc si eu la fel cu fiecare ocazie si am sa ma comport cu tine asa cum ar fi trebuit sa o fac pana acum - ca si cum ai fi un gandac scarbos.

Nu stiu ce am sa fac, dar in nici un caz nu mai tac, pentru ca deja "sunt prea destept" mi se pare o scuza penibila. M-a facut sa-mi pun intrebari in legatura cu ce am ajuns, si asta inseamna ca am mers deja prea departe.

Nu stiu cine te crezi tu, dar nu ai nici cea mai vaga idee cine sunt eu.

2 comentarii:

Andrei Rosca spunea...

"Si nu ti-as dori vreodata sa ajungi sa ma cunosti..." :)

Stiu starea asta ca pe propriile buzunare. Si e foarte misto. King of the world, i tell you.

derelict spunea...

Da, e foarte misto cum uneori sentimentele (chiar daca pornesc de la o experienta negativa - vezi "prostul" de care vorbesc) se transforma in motoare puternice .. la modul "pozitiv" :)