Unde sunt eu

Ca orice viciu, libertatea e greu de invins.

Zambetul fara sens pe care nu ti-l poti opri, chiar daca nu-l intelegi si n-are un anume motiv, zambet care iti tradeaza dependenta adanca. Amintirile si senzatiile care se amesteca prea repede ca sa mai aiba vreun sens. Sentimentul ca nu te mai intereseaza nimic altceva si ca indiferent de ce se intampla in jurul tau vei face orice ca sa obtii ceea ce vrei. Libertatea e clipa in care decizi sa mergi inainte indiferent ce sau cine. Clipa in care realizezi ca nu te mai intereseaza nimic, ca esti dispus sa renunti la orice, ca sa obtii ceea ce vrei. Libertatea e clipa in care nesiguranta si frica se dilueaza si se transforma in betia vitezei.

Dependenta nu se vindeca niciodata, e doar reprimata. O singura clipa de libertate e suficienta pentru a elimina efectul unui an (sau doi, sau trei, sau .. ) de conditionare. Un singur moment in care sa te opresti sa respiri aerul rece, sa simti mirosul de brad, sa auzi doar un tipat de vultur. Un moment care sa se lungeasca pana la orizont, si in care sa-ti dai seama ca si drumul si destinatia sunt la fel de importante. Sunt unul si acelasi lucru si au primit nume diferite doar pentru a(-ti) oferi ocazia sa inveti o lectie. Libertatea e destinatia pe care ti-o alegi singur, la capatul unui drum pe care ti-l alegi (si trebuie sa-l urmezi) singur.

Unde sunt eu - aici sau atunci? Realitatea mea e acolo, pierdut.

Daca as putea zbura, singurul loc unde m-as duce ar fi Acasa.