..very hard to explain why youre mad,

even if you're not mad. (Speak to me)

Din cand in cand mi se intampla sa imi sune in cap o melodie, si sa vreau sa o ascult. E mai complicat, de fapt... imi suna in cap o melodie si simt ca trebuie sa o ascult..( asta ca sa explic titlul).

In seara asta .. "and you run and you run to catch up with the sun, but it's sinking", am gasit ..

I cant explain, you would not understand.
This is not how I am.
I have become comfortably numb.
(pink floyd - comfortably numb)


Voiam sa spun ceva , dar nu mai stiu ce. Am ascultat asta-(On an Island) de prea multe ori. Si asta(Smile). De fiecare data cand dau peste Pink Floyd sau Gilmour, imi zic ca asta e un alt fel de muzica. Nu prea stiu cum sa spun...

Let's stick to the problem at hand

Din seria clasica a problemelor de genul "Am de facut o treaba grea, care nu-mi face placere si pe care nu stiu daca am s-o termin cu bine. Hmm, dar ce-ar fi sa fac ordine pe birou (in camera, in carti, sa scriu serialele pe DVD, etc etc) mai intai, si apoi ma apuc.. " Ca dupa patru ore, si un birou mult mai curat.. sa te trezesti in fata aceleiasi probleme... (Nu mai socotesc filmele pe youtube, jocurile cu bile, etc) Deci, spuneam, din seria cum se ascunde omul de lucrurile "dureroase" refugiindu-se in ce stie sigur ca va face bine, si cu placere:

Genul de comportament / problema cu care ma confrunt cel mai mult in ultimul timp, relatat pe scurt ( :) ) , este urmatorul...

Avem de luat decizii importante. Avem de facut lucruri care presupun ca riscam mult, si nu se stie daca va merge bine, sau nu. Am de facut cateva lucruri simple dar care, odata facute, presupun ca am luat o decizie, nu mai e drum inapoi.

In conditiile astea, noi ce facem ?
Eu unul ma refugiez in liste. Fac liste cu ce trebuie facut. Fac liste cu moduri posibile in care am putea face un lucru. Fac calcule de zeci de ori. Fac liste cu ce a mers rau in trecut. Actualizez listele pe care le-am facut la punctul unu. Trec listele de pe hartie in excel, apoi in agenda si iar in excel. Reformatez listele. Refac listele pentru ca e clar ca nu sunt bine facute si nici nu sunt la obiect. Etc.

Alta capcana e refugierea in tehnologie. Atunci cand iti dai seama ca esti "aproape" gata "sa-i dai drumul" ( lucru ce presupune, nu-i asa, dezamagirea ca poate nu va merge) ... brusc consideri ca e momentul sa schimbi tehnologia, pentru ca ti-ai dat seama ca poti face totul mai bine. Pentru ca , nu-i asa, asta stii sa faci cel mai bine.

Altceva .. Pai o noua idee, un nou proiect .. Nu il lansam pe cel la care am lucrat ( pentru ca sunt sigur ca si tu inconstient suferi de aceeasi frica de esec ca si mine, ca si noi toti, de altfel ..) dar sarim la unul nou, care e foarte interesant si la care muncim .."ca in prima zi".

si multe multe alte modalitati de a evita ceva "neplacut".

Am mai scris despre asta, de mai multe ori. Mie nu mi-e frica de esec, cel mai mult mi-e frica ca o sa mearga totul chiar mai bine decat m-am asteptat, dar nu o sa pot face fata la ce urmeaza. Dar asta se rezolva repede, prin incercari si prin ignorarea problemei.

Asa ca eu unul am sa iau prima lista pe care o gasesc, si il fac. Si urmatorul, si urmatorul, si tot asa.. si vedem noi ce iese ... si nu mai lucrez decat la un proiect si nici nu mai schimb nici o tehnologie.

Tu, ce ai de gand ?

doar pentru bani

Cred ca principalul motiv pentru care o "afacere" esueaza este ca a fost creata, de la inceput, doar pentru bani. Postul asta e inspirat de nenumaratele cautari pe google de genul "vreau sa fac o afacere", "ce afacere sa fac", "cum sa fac niste bani", "ce afacere merge acum" care ajung la mine pe blog.

O afacere, in viziunea mea, trebuie sa fie punctul de intalnire a mai multi factori, nu doar al dorintei de a te imbogati. Cred ca o afacere solida poate pleca de la premisa "Nu (mai) vreau sa fiu angajat, vreau sa fac o afacere; oare ce afacere sa fac care sa mearga si sa ma imbogatesc?", dar asta nu e suficient.

Acum, eu sunt constient ca la baza oricarei afaceri sta profitul, si e normal sa fie asa. Aici e clasica discutie despre "misiunea firmei". "Misiunea firmei este sa foloseasca inovatia si devotamentul angajatilor pentru a crea cele mai rotunde piulite ..." etc etc . Adevarata misiune a firmei este intotdeauna sa obtina un profit pentru cei care o detin, dar ...
Sa revenim.


La baza unei afaceri, cred eu, stau: ( si am as le pun cu bullet-uri , mi-e mai usor)
- capacitatea (sau talentul) de a face bine ceva de care este nevoie; sa stii sa faci (bine) o "meserie"; sa "vinzi" bine, etc.
- dorinta de a face bine acel ceva , mai bine ca altii;
- increderea in tine si curajul de a-ti asuma niste riscuri, care uneori pot fi destul de mari;
- rabdarea sa astepti rezultatele, fara sa renunti la primele greutati care apar.

Asta, am spus, este baza. Fara una din calitatile de mai sus, nu cred ca poate reusi cineva. Nu vreau sa le iau pe fiecare in parte, pentru ca sunt kilometri de literatura pe tema asta.

Apoi urmeaza greul ... ;)

Eu - desi foarte multa lume crede exact contrarul - cred ca e mai bine ca o afacere sa aiba mai multi "fondatori". Si argumentelor de genul "pana la urma toata lumea se cearta", "mereu unul munceste mai mult", "tre sa faci singur ca sa iasa cum vrei" le propun un altfel de rationament.
Ca sa faci o afacere trebuie sa fii bun , tehnic vorbind, la ceea ce faci (un bun programator, de exemplu). Trebuie sa fii si un bun vanzator. Trebuie sa cauti si clienti. Sa fii un bun negociator. Trebuie sa te descurci cu kilogramele de hartii (birocratia, of) care trebuie facute. Sa fii capabil sa tii un buget. Sa te tii de bugetul pe care l-ai facut. Sa lucrezi cu angajatii. Sa te descurci cu Garda Financiara ( :P ) Sa mai spun ...? Ca sa faci o afacere buna trebuie sa fii foarte bun la toate astea. Si sincer, nu prea cred ca se poate. Mereu am fost de parere ca o afacere trebuie fondata de un om cu viziune, un manager, un specialist si un om in vanzari :) Serios vorbind, cred ca e nevoie macar de doi oameni, care sa imparta ce am scris mai sus ...

De ce mai cred ca e nevoie de mai mult de un om. Cred ca trebuie mereu sa ai pe cineva cu care sa te contrazici, pentru ca in felul asta se rafineaza cel mai bine deciziile. Revin pe tema asta.

Ce vreau sa mai scriu saptamana asta:
- despre specialisti si capcana psihica de a te invarti in cerc, in cautarea "celei mai bune solutii"
- planuri de viitor
- un contabil si un jurist
- frica

Un an mai tarziu ...

Acum un an ma pregateam pentru prima mea zi de "servici". Din pacate nu am nimic scris de atunci, dar senzatia nu am cum sa o uit. Sentimentul ca am fost ... inselat si dezamagirea profunda provocata de cei care ma laudau sau se bucurau pentru mine si "marea" mea "realizare". Revolta impotriva minciunii ca "e ceva temporar".

Un an in care am muncit mult, cinci zile pe saptamana, am stat pana noaptea la servici, am stat si in weekend la servici, a trebuit sa fac si sa refac pana a fost "bine", a trebuit sa fac lucruri care stiam sigur ca nu sunt bune pentru ca asa "trebuie", a trebuit sa acopar prostiile si erorile altora si pe ale mele, a trebuit sa invat cum se faceau lucrurile acum 10 ani, pentru ca asa e la noi, a trebuit sa ma abtin de multe ori sa nu bat cu pumnul in masa, asa cum m-a obisnuit perioada anterioara.
"Sa vezi si tu ce inseamna sa muncesti .."

Un an in care am ridicat din umeri pentru ca "nu e treaba mea", in care am invatat ce inseamna "lasa, ca nu-ti ridica nimeni statuie", in care daca am stat degeaba sau am muncit, salarul a venit oricum, in care am invatat ca un lucru se poate "carpi" de multe ori.
"Lasa, ca nu-i chiar asa greu .. "

Un an in care am invatat ce inseamna "clientul are intotdeauna dreptate", ce putere au "standardele" si cum te feresc ele de capcana de a "da treaba peste cap", ca fiecare idee e atat de buna pe cat de bine reusesti sa ii dai o forma utila pentru cineva. Am invatat ca lucrurile cele mai simple sunt de multe ori cele mai eficiente. Am invatat ca fiecare amanunt e la fel de important si ca intregul este de fapt suma acestora. Am aflat ca solutia e de cele mai mule ori dincolo de nervi si invinovatirea altora si ca rezolvarea iti da incredere in tine. Si stiu ca inca mai am multe de invatat, chiar daca nu sunt intotdeauna dispus sa recunosc. Am invatat multe, si mai am multe de invatat...

La sfarsitul unui an de "servici", sunt in continuare un antreprenor, chiar daca acum am (si) carte de munca. Am in continuare idei, si "in background" planuiesc cum sa le valorific. Pas cu pas, incerc sa construiesc ceea ce imi doresc si stiu ca sunt pe un drum bun. M-am impacat cu ideea ca sunt de "cealalta parte a baricadei" desi odata spuneam ca "niciodata nu o sa pot fi angajat". Consider experienta asta o greseala dar am trecut peste resentimente si am realizat ca greseala e numai a mea; puteam sa evit "angajarea" dar sunt hotarat sa ma concentrez numai pe aspectele ei pozitive si pe ce am de invatat de aici. Una din cele mai importante lectii este ca atunci cand muncesti la ceva, rezultatele se vad, important e sa nu abandonezi.

Sunt multumit de faptul ca sunt mai bun ca multi altii in ceea ce fac si sunt fericit ca imi doresc mult mai mult. Sunt fericit si ca am avut ocazia sa invat ce inseamna sa am rabdare sa muncesc pentru ce imi doresc. Atunci cand voi fi din nou "pe cont propriu" voi avea experienta unor lectii invatate, chiar daca nu in cel mai placut mod.

Imi exprim din nou mila pentru cei care traiesc cu dintii stransi asteptand ziua de salar si "weekendul" pentru a se simti bine, si ii compatimesc pe cei care cred ca "un credit este singura metoda prin care poti cumpara ceva" sau ca "nu trebuie sa visezi la o masina de lux pentru ca nu ti-o poti permite niciodata". Viata inseamna sa ai mereu ceva la care sa visezi, iar viitorul va fi asa cum ti-l faci singur acum, si nu trebuie sa-ti fie niciodata frica sa ceri mai mult.

Ar mai fi multe de spus, dar ...

disociat

Spuneam mai devreme ca ma simt inconjurat de prostie. Asta era doar versiunea scurta la ce simt, de fapt. Intre timp, am gasit curaj sa incerc sa incep sa spun.

Am citit mai devreme un interviu cu Octavian Paler aici. Nu vreau si nu pot sa vorbesc despre Paler pentru ca nu am citit decat .. fragmente. Dar am sa citesc ... cu ce sa incep ?

E pentru prima oara cand imi vine cu adevarat greu sa scriu, postul asta e deschis de jumatate de ora.

Ma simt intr-o lume lipsita de sens. Am un sentiment de frustrare pe care nu pot sa-l descriu foarte bine ... si am gasit o simplificare ca sa-l exprim: ma simt ca atunci cand citesc un roman politist prost. In care nu cunosti toate detaliile, si nu poti ajunge sa descoperi singur criminalul. In care undeva spre sfarsit afli ca "detectivul" stia ceva ce tu nu stiai... Ma simt ca si cum din realitatea care ma inconjoara lipseste un amanunt care ar explica totul si lipsa asta ma face sa nu inteleg ce se intampla. Simt ca nu pot obtine singur solutia, ca nu exista o logica, si de aici frustrarea de care spuneam.

Am pornit de la interviul cu Paler pentru ca vorbeste despre trecut. Pentru ca pe mine acum ma obsedeaza lipsa de sens a prezentului. Ma gandesc la trecut cu placere pentru ca ma regasesc in amintirile pe care le am. Iar scopurile pe care le am si ceea ce imi doresc de la viitor reflecta ceea ce stiu eu despre mine. Dar prezentul ... prezentul pur si simplu e lipsit de sens.

Am citit "Paradoxul zilelor noastre" (aici si in multe alte locuri) de multe ori. De multe ori. Vreau sa-mi aleg un vers de acolo care sa exprime mai bine ceea ce vreau sa spun, dar nu pot, nu stiu pe care si nu vreau sa le scriu pe toate. Si totusi lipseste ceva.

In viata mea, prezentul e un vid. Si nu e vorba numai de mine. Multi oameni simt acelasi lucru, si o stiu pentru ca o spun si ei, ca si mine. E ca si cum am fi pus "viata" in stand-by si urmarim orbeste niste idealuri care nu ne reprezinta. Eu ma simt ca si cum as fi intr-un rol, parca ce se intampla nu mi se intampla mie. Si am fost socat sa aud chestia asta spusa si de alti oameni, la fel. Ma surprind gandind, fatalist, ca urmeaza sa ni se intample "ceva".

Atunci cand ma gandesc la mine observ, nlp-ist, cum gandurile imi fug in trecut, la momente cand ma 'simteam'. Am amintiri pozitionate strategic, care ma definesc. In prezent, nimic nu ma reprezinta. In viitor nu am sa am ce sa imi amintesc din prezentul de 'acum'.

Insasi faptul ca nu mai pot sa exprim, nici macar in scris, ce mi se intampla. Ma simt disociat de tot ceea ce mi se intampla.

Unde pot sa fug de prostie?

Bai, nu vreau sa se simta nimeni jignit, dar ma simt inconjurat de prosti. Asta e. Stiu ca sunt .. dar nam ce sa fac. M-am saturat, nu mai suport.

Dupa ce toata ziua m-am simtit sufocat de sentimentul asta de "prins in capcana", "locul meu nu e aici", "merit mai mult decat asta" si alte chestii de genul asta, am gasit 4 oameni care au ajuns la mine pe blog, azi, cautand pe Google "vreau sa fiu prost".

Raspunsul meu a fost "ba' Google, daca eu sunt raspunsul pentru dorinta oamenilor de a deveni prosti, ia zi'mi tu mie atunci 'Unde pot sa fug de prostie?' " Si Google cu zambetul lui atotstiutor, mi-a raspuns cu un articol din Gandul, intitulat "Cum pot sa renunt la cetatenia romana?".

ba imi place sa muncesc, si vreau !

Totusi cred ca nu m-ai inteles. Asta se intampla pentru ca mereu incerc sa fiu .. diplomat, sa zicem. Incerc sa spun lucrurile astfel incat sa nu para automat ca descalific pe cine nu e de acord cu mine. ( Ca sa facem o paranteza, pe langa faptul ca se intampla sa nu ma fac inteles, aparent asta ma face sa par las, ceea ce nu sunt. Imi place sa cred ca nu sunt.)

Spuneam ca nu cred ca m-ai inteles. Adica ... ai spus ca intelegi la ce ma refer, dar .. cred ca nu ai inteles. Probabil ceea ce spun eu mereu suna a "nu imi place si nu vreau sa muncesc / vreau sa fiu sef / sa castig multi bani stand degeaba la un birou / sunt prea destept ca sa muncesc / munca e pentru fraieri etc". Imi dau si eu seama uneori ca ma exprim ca "pentru mine", asteptand sa inteleaga lumea ceea ce eu nu spun, ci doar gandesc.

Nu spuneam ca nu vreau sa muncesc, spuneam ca nu vreau sa muncesc (desi nu-mi place sintagma asta , am sa o folosesc pentru ca e cea mai potrivita, aici) necalificat. Am facut o comparatie, azi: nu vreau sa ma amagesc singur, spunand ca am evoluat, cand eu am trecut de la html cu tabele , la css. Eu vreau sa fac "cutiile rotunjite", dar nu vreau sa scriu nici tabele, nici div-uri. Sunt perfect capabil sa le fac pe ambele, chiar cred ca as putea fi mult mai bun decat altii care fac chestia asta. Am demonstrat-o de multe ori.

PROVOCAREA pentru mine inseamna altceva, nu sa schimb Caramida pe BCA. DA, ma recunosc vinovat, vreau sa fiu sef pe santier, pentru ca simt ca adevarata batalie se da la nivelul de sus, nu intre si tabele si div-uri.

Nu vreau in mod deosebit sa fiu "sef". Am fost "sef", si cred ca asta e una din cele mai grele provocari. E mult mai greu sa fii "sef" decat sa citesti un tutorial si sa faci teste cross-browser, oricat de complicate ar fi astea.

Mi-e foarte frica, e foarte posibil ca ceea ce incerc(am) sa fac(em) nu o sa mearga. Poate nu o sa mearga deloc. Si in acelasi timp sunt sigur ca la tabele am sa fiu mereu bun, am sanse sa fiu foarte bun. Dar nu vreau sa ma ascund in spatele unui lucru la care stiu sigur ca sunt sau pot fi bun.

Vreau sa fiu sef pentru ca sunt dispus sa imi asum responsabilitatea unei greseli mai mult decat sa suport rusinea de a construi o parcare cu un stalp in mijloc, pentru ca altcineva a gandit-o in felul asta.

Sunt dispus la orice sacrificiu - financiar, masurabil in timp sau in orice altceva. Nu vreau sa muncesc necalificat, dar o voi face atat timp si in masura in care asta va fi metoda de a reusi in ceea ce vreau.

Eu reusesc in tot ceea ce imi propun, si obtin tot ceea ce vreau. Asa a fost de fiecare data pana acum, si nu am ce exceptie sa dau ca sa confirm, dar asta e regula. Sunt o persoana foarte hotarata, desi sufar de aceleasi pacate ca toti ceilalti. In principal, ca mi-e frica.

Stiu ca nu sunt "cel mai" destept. Dar stiu ca gandesc mai bine si mai repede decat multi oameni din jurul meu. Si sunt mandru de asta. Am incredere in gandirea mea si in instinctul meu. Instinctul meu acum imi spune ca e bine sa imi fie frica de tabele si div-uri. Am cel mai mare respect pentru cine are ambitia de a fi bun si ajunge sa fie. Dar nu e pentru mine, lupta mea e in alta parte.

A trecut mai mult de un de cans am spus ca plec, si am plecat. Am luat o hotarare chiar daca a fost foarte greu si am pierdut mult. Astazi am zis ca am sa plec, si am sa plec. Am incredere in mine pentru ca stiu ca atunci cand iau o hotarare, o respect, oricat de mult m-ar costa si oricat de greu mi-ar fi. Daca pana la sfarsitul anului nu reusesc sa schimb drumul pe care merg acum, am plecat. Am sa fac tot ce pot ca sa reus(esc)(im), pentru ca imi doresc asta, dar ceea ce se intampla acum e o minciuna, si am promis ca nu ma mai mint singur. Prefer sa o iau de la capat in alta parte decat sa ma simt din ce in ce mai slab aici.

Ca sa poti castiga trebuie sa fii dispus sa pierzi. Eu vreau sa castig si sunt dispus sa pierd, pentru ca nu se poate altfel.

Nu poti sa risti in siguranta, si m-am saturat de un an de zile sa tot fac chestia asta. Sper ca la sfarsitul anului sa bem un pahar de sampanie peste o victorie si nu peste o despartire.

Urmeaza

.. Unirii cu peronul pe partea stanga. Transfer la linia 1.

Imi aduc aminte ca ma intrebam.. cum adica "transfer la linia"... Nu se transfera nicaieri ..

Ma ustura ochii, de la lumina asta de neon, si de la curent. Si ma dor picioarele, si porcaria asta de metrou, nu se misca mai repede. Daca vine unirii, mai am .. 3 statii. Pana atunci poate prind un scaun. Nu se ridica nici dracu, ce, sunt nebuni... cine sa se ridice, si mai ales ca aici la unirii urca si mai multi. Hai odata.

Ma dor ochii nu cred ca mai sunt buni ochelarii astia. Cred ca de la asta sunt si durerile de cap. Ar trebui sa ma duc la un control, ceva. Cine spunea... hmm.. spunea cineva de un cabinet. Cine stie cati bani mai trebuie si acolo. La o adica, bani as avea .. Cat poate sa fie un consult? Am banii aia stransi.. si nu am pentru ce altceva sa intru in ei, acuma.

..inchid usile. Urmeaza... Asa, impinge-te. Impinge-te... parca sunt nebuni copii astia, unde sa ma mai duc. Daca il plesnesc nu se mai ridica de jos. Uite ce si-a facut in cap, cuie infipte in buze. Nebuni. De parca al meu nu ar fi la fel. Bani, bani numai atata spune. Genunchiul drept, sigur tre sa iau iar pastilele alea, ca nu ma mai lasa deloc. Daca se mai impinge asta odata, il imping si eu, ce .... .

..inchid usile. Urmeaza... E prea aglomerat metroul, tre sa mai incerc cu tramvaiul, deacum. Dar e cald, al naibii. Parca nu merita. Si ajung si mai greu. Daca as pleca mai devreme de la servici... La urma urmei asa ar trebui sa fac. La naiba ca doar am 10 ani de cand sunt aici, sa stea pustii mai mult, eu deacuma am dreptul sa plec mai repede. Da.. cum naiba sa-i lasi astia nu situ sa faca singuri nimic... ii lasi singuri, stau numai la fumat si discutii, si pe cine arde sefu... pe mine. Dracu m-a pus pe mine , nu trebuia sa fiu sef. Nu era mai bine inainte.. n-aveam nici o grija.

Mizerie, numai mizerie, ba, astia nu sunt in stare sa faca nimic. Nu s-a schimbat nimic in Bucurestiul asta, de 20 de ani numai mizeria care s-a adunat, strat dupa strat. Scarile astea mizerabile, mi-e si scarba sa pun mana; si aglomeratia. Nu mai merge. Am 45 de ani si merg pe metrou. Gata, in seara asta avem o discutie, nu mai merge asa. Eu inteleg ca e greu pentru ea sa mearga cu autobuzul, in Baneasa, dar nu se mai poate. Pai nici eu nu mai pot. Pai cum se uita astia la mine dimineata, si e normal, vin cu metroul... si ei au care mai de care alta masina ...

Luam inca o masina, clar. Luam una mica, o toyota, ceva ca sa mearga ea la baneasa, si eu raman cu fordul. Vechi, vechi, da tot mai bun ca o japoneza de asta. Si m-a si uscat, cati bani am dat pe el, atata timp. Cat naiba costa o toyota.. cat poa' sa fie.. maxim 400 la salar. As avea.. pai e casa 600, calculatoarele pustiului 400, mai am trei rate la concediu, 200, asigurarile 500, pensia 100, cam atat. De avans, intru in aia.. cat poa sa fie. Deci vine .. 1100 si cu 5 ... 1800 .. intra ca la limita. Sa punem amandoi, ca nu mai pot nici eu.

Parca acu 10 ani, cum era, cand aveam si fordu' , si casa, si copilu' mic.. si n-aveam salariile astea.. ia'uitee..e zece ceasu. E, las' ca mai e deschis la nonstop, iau o bere, ca e tarziu si oricum nu mai mananc nimic..

___


... sa mai sune si telefonul, si chiar ca s-a dus dracului toata treaba. Sa ma lase in pace. Doar n-am condus toata noaptea ca sa ajung aici, ca sa ma enervez iar de la porcariile lor.

Am venit dinspre Zurich, drumul desi e mai greu, e mult mai frumos. Am luat BMW ul si am venit singur. De mult n-am mai condus atat de mult, dar drumul asta, vara , e foarte placut. Si masina ajuta.
Mereu cand vin pe drumul asta imi amintesc cum am pus atunci degetul pe harta si am citit Niederweningen. Ma intrebam daca inseamna ceva si cat costa o casa. A costat mult, dar a meritat. Si a fost mai complicat, nu stiam atunci cum sunt oamenii aici, cum se cunosc toti intre ei, si ce cumperi atunci cand cumperi o casa.
Imi place ce a facut pustiul din casa asta, parca e o biblioteca aici. Stiu ca vine destul de des, tre sa am o discutie cu el. Ar cam fi timpul sa mai lase cartile si sa mai vina cu picioarele pe pamant. Nu l-am auzit spunand nimic de servici, de bani , stiu ca se invarte cu cei de la DeMe, am sa discut cu .. sa-l puna la treaba. Astia au impresia ca pustiul e prost si se dau bine pe langa el ca sa aud eu. Uite, sus, la copac, n-am mai fost de ani de zile...
Am imbatranit. Ultima oara parca am urcat mai usor.. e drept , nici n-am mai fost de mult. Si aerul asta, aici e altfel. M-am prostit, am stat numai printre betoane. Bani. Ce tampenie. Aici am gasit pisica, atunci. Ce s-o fi intamplat cu pisica, oare. Neagra, cu zambetul unei albastre de rusia.
Mereu aici langa copac am reusit sa gandesc mult mai bine. Oricum , e clar ca trebuie sa mai fac ceva sport, la 45 de ani suflu parca am 80. Cred ca am sa o vand pana la urma. Banii ca banii, dar nu mai am timp. Si astia, prostii, nu sunt in stare sa o tina pe linia de plutire. Directori, costume, telefoane. Se prostesc de pomana, nu sunt in stare sa inteleaga cum le trec banii pe sub nas.
Cred ca am sa ma duc in Japonia, de mult imi doresc sa vad ce e cu astia. Am sa-i zic sa caute ceva, un hotel. M-am saturat tot plaja, pietroaie. Vreau sa vad China, zidul, si .. . Oare strainii au voie sa viziteze lucrurile astea ? Si daca o vand pustiul ce o sa faca? Daca e destept, poate ramane acolo.
Cred ca asa ma visam odata, pe iarba langa copac, cu valea asta in fata. Numai pisica lipseste.



"Innocent minds
They're the victims of shame
Staring in sorrow"
Black Sabbath - Master Of Insanity