Cati dintre voi v-ati dorit sa ajungeti saraci cand veti fi "mari"? "Cand voi fi mare vreau sa traiesc de pe o zi pe alta, cu credite la casa, masina, si concediu in grecia platit in rate."
Ma gandeam eu.
Am constatat cu dezamagire ca mi-e frica. Da, si de avion, de inaltimi si de gandaci care zboara, dar nu despre asta e vorba. Despre astea... daca nu as fi sigur ca am sa scap singur de fricile astea ( noi dobandite, de altfel), as apela la tratament de specialitate. Nu. Problema e ca mi-e frica de lucruri care pentru mine reprezinta, de cand ma stiu, "felul meu de a fi". Stiu ca suna ciudat, dar asta e. Exemplu? Nu vreau sa fiu angajat, mereu am spus ca nu o sa ma angajez niciodata. Trecand peste copilaria din "niciodata", eu chiar nu sunt un "angajat". Dar, dupa cum am spus, constat cu dezamagire ca acum sunt angajat si mi-e frica sa .. nu mai fiu. M-am transformat din pantofi si camasa in blugi si tricou, din factura, receptie, stampila si "oare ce sa mai luam" in salar si concediu medical.
Multa vreme am condamnat pe cei care voiau sa fie "angajati", cu forta celui caruia ii este frica de "angajare" si gaseste argumente mai mult pentru el decat pentru ceilalti. Acum mi-am dat seama de doua chestii: in primul rand de regula universala "vezi domle' de treaba ta" si doi - unii oameni chiar vor asta , si au dreptate. Nu vreau sa continui - aici - cu o discutie servici/antreprenoriat, siguranta/libertate sau altele de genul...vreau sa vorbesc despre scop, frica, si bani. ( Mereu e vorba de bani, zice lumea ca nu e bine, ca sunt obsedat de bani. :) )
Cartile de "crestere personala" ma fac sa ma simt vinovat ca nu am o "misiune". Tre sa inchizi ochii, sa te gandesti la ce vrei sa faci cu viata ta si sa spui "Vreau sa fiu nustiuce" si apoi toata viata sa faci acel lucru si mai devreme sau mai tarziu sa ajungi acolo. Nu pot. Am incercat sa inchid ochii, sa privesc in zare, sa ascult Mozart sau brandemburgicele invartind bile terapeutice chinezesti, dar nu -mi iese. Asta e , nu pot sa-mi propun ca atunci cand o sa fiu mare sa fiu pompier sau sa fondez cea mai mare biblioteca din nor'vestul europei. Ce pot, in schimb, e sa imi clarific si consolidez niste conceptii, cum ar fi: atunci cand esti angajat si tre sa platestui rata lunara de x si salarul vine la data y si iti raman z bani, e mai rau decat atunci cand esti pe cont propriu si tre sa te dai cu capul de pereti incercand sa gasesti o solutie sa mai castigi 1000 de lei ca sa platesti chiria. De ce ? Pentru ca asa cred eu.
Fear is the little-death that brings total obliteration.
Cand eram mic voiam sa ma fac marinar pe Speranta, si sa merg in "tara de foc". Am crescut si mi-am dorit sa am masina si mai stiu eu ce. Cati din voi v-ati dorit sa ajungeti SARACI? Eu unul nu ... Poate vrei sa ai o mica afacere de lipit plicuri sau un imperiu financiar, poate vrei sa fii doctor sau sa risti bani la bursa. Poti sa vrei sa fii "angajat", ca sa nu duci probleme acasa, foarte bine. Dar nu fii "angajat" pentru ca ti-e frica.
"Eu am intotdeauna dreptate" e o aberatie, dar sa fiu al dracului daca nu suna mai bine decat "seful are intotdeauna dreptate".
I will face my fear.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu