Luni

Ultima "luni" de servici pe anul asta. In continuare ma simt aici "din greseala". E ca si cum ma atept sa se termine; nu mi se potriveste, si nu ma simt bine. Si nu e vorba de serviciul unde sunt acum. E vorba de concept, in general.

Am ajuns aici ... din inertie. La un moment dat, in urma cu ... ceva timp, am renuntat sa mai gandesc pentru mine, am luat decizia ca ceea ce spun altii e deajuns. In felul asta, m-am gandit eu, e mai simplu. Pot sa spun "nu e vina mea". Pot sa spun "eu am zis ca asta n-o sa mearga, dar ..". Da. In felul asta am scapat de responsabilitatea ca inainte de a ma culca sa ma gandesc ce o sa se intample maine. Maine ma duc la servici, unde "muncesti doar cat sa nu fii dat afara si esti platit cat sa nu pleci in alta parte". Pot sa adorm linistit uitandu-ma la un film, de ce sa-mi fac griji pentru maine.

Si la urma urmei, daca maine se intampla ceva rau, nu e vina mea. Nu stiu daca este cineva din jurul meu care sa nu fie vinovat de insuccesul meu. Si daca este, gasesc un loc liber imediat. Daca maine salarul meu ar fi la jumatate si ar trebui sa muncesc dublu, as face-o , la urma urmei, ASTA E. Nu sunt eu vinovat ca am ajuns in situatia asta, din cauza lui x a trebuit sa renunt la .. , si din cauza lui y a trebuit sa plec de la .., si am venit aici pentru ca asa au zis sh si tz ca e bine.

Si la urma urmei, ce vrei? Nu inteleg. Toata lumea munceste. Fii bucuros ca ai un salar destul de bun. Unii te invidiaza. Tu trebuie sa-i invidiezi pe cei cu salar mai mare. Toata lumea face credite, e clar ca asa se face, alfel cum.

Si la urma urmei uite ce frumos e aici la servici. Nu trebuie sa muncesti CHIAR TOT timpul. Nu trebuie sa vii la ora fixa, este cafea si apa plata gratis. Uau! Ei, da , seara mai stai o ora doua peste program. La urma urmei ce mare lucru faceai acasa in orele astea? Oricum acasa e urat, te mai si certi ( daca ai cu cine). Lasa, uite aici macar te apreciaza cineva. Cred. Si la urma urmei, poate stai peste program ca nu ti-ai facut treaba bine, doar asta e datoria ta, nu?

Nu inteleg de ce imi fac rau singur, am momentele astea cand ma gandesc asa.. Cum ar fi daca as avea si eu bani.. sa am nu stiu asa , ceva .. un TALENT deosebit, sau .. sau .. sa-mi vina si mie o idee de asta senzationala.. maama, si sa-mi fac o firma, si sa am masini, si case. Si telefon cu Symbian 9.2. Dar e clar ca asta no sa mi se intample mie niciodata. Eu n-am talente si nici nu-mi vin idei. Plus ca presupunand prin absurd ca mi-ar veni o idee, n-as putea niciodata s-o duc la sfarsit. Pai in tara asta nu se poate face nimic. Tre sa furi, sa ai prea multi bani, sau relatii ca sa reusesti ceva. Plus ca nici singur nu pot, dar nici sa ma asociez nu e o idee prea buna, pentru ca o sa ma fure asociatul, sau o sa ma pacaleasca sau o sa ..

Lasa, uite, toata lumea e bucuroasa aici la birou. Hai ca inchid, ca vine sefa' .

terapeutic

Exista in viata mea unele perioade in care nimic nu merge. Nimic. Si nu vorbim aici de momentele in care "am ghinion". Nu, nu. *Nimic* nu merge.

Mai intai bat cu degetele in birou. Apoi incep sa spun chestii de genul "Asa , bravo, nu ma lasa sa fac *cutare*, bravo!". Apoi ma enervez, si injur, mai tare, Mai tare, MAI tare.
In functie de cantitatea de cofeina in sange, bat cu pumnul in masa, arunc diverse obiecte ori doar strang din pumni. Apoi evident se instaleaza starea "post-nervoasa", de ... cum sa-i spun dezamagire, in care ma parasesc puterile si ma bag in pat ferm hotarat sa nu mai fac nimic niciodata.

Dupa (in medie) 25 de secunde sar in picioare ferm hotarat "Nuu, nu ma dau batut, unul dintre noi trebuie sa renunte si eu nu renunt. Nu ma intereseaza, ce faci, eu nu dau inapoi ..(continua cam 5 minute)".

Mereu am un *inamic* imaginar, care urmareste sa ma impiedice sa-mi fac treaba. Azi am fugit de el de dimineata dar il simt ascuns undeva intr-un colt. Si ma pandeste.

Fii atent, daca citesti peste umarul meu: azi am treaba, si n-am chef de joaca. Si daca totusi te hotarasti sa vii, vino inarmat cu multa rabdare, cause' i'm gonna' put up a fight!

Ce inseamna sa ...

ai succes sau sa fii un ratat.

Well , imi dau seama ca intr-adevar, nu am stat niciodata sa ma gandesc serios la treaba asta.

Si incepe: sa ai succes inseamna sa ai bani si sa .. Inevitabil, pentru mine, sa ai succes inseamna sa ai bani. Da, stiu, satisfactiile adevarate provin din alte chestii bla bla. Stiu asta si sunt de acord. Dar pentru mine (cel putin la ora actuala) succesul este legat de bani. Si din nou, nu SA AI BANI inseamna sa ai succes, dar sunt legate intre ele. Cand ma gandesc la succes ma gandesc la masini frumoase, la case comfortabile, la lipsa de nervi, la lipsa de griji la puterea sa fii multumit cu ce faci si ce ai.

Sa ai succes cred ca inseamna sa faci ceea ce iti doresti sa faci, sa ai vise/scopuri si sa muncesti pentru a le realiza, sa nu simti nevoia sa fii fals, sau sa fii "ca cineva".


Sa fii ratat pentru mine inseamna ( cred ca am spus-o si intr-un post anterior) sa realizezi ca nu ai ceea ce iti doresti, sa vrei ceva dar sa nu faci nimic ca sa ai , si poate pe deasupra sa invidiezi (cu toata gama) pe cei ce au.

Acum ma simt ca si cum ...

as fi castigat un premiu surpriza.

Pentru ca , asa, din senin, am inteles o chestie foarte importanta pentru mine.
Am auzit de sute de ori despre modurile subtile in care te sabotezi singur. Despre chestiile negative pe care le asociezi ( gresit) cu succesul, cu banii etc. si asa "ceva te retine". Nu pot sa spun ca nu am crezut in ideea asta, dar pana acum pur si simlu nu puteam sa mi-o explic, sa o inteleg , sa imi dau un exemplu .. din mine.

Am citit tot felul de exemple: daca ai bani iti pierzi prieteniidaca ai bani unii din prietenii sau cunostintele tale o sa aiba nu stiu ce comportament impotriva ta si tu in subconstient stii asta si nu vrei. BS. Stiu asta si nu ma intereseaza. Ca simti ca daca tu ai bani inseamna ca i-ai facut pe spinarea altora, si nu te simti bine. Pe naiba. Ca succesul inseamna ca vei fi singur. etc etc

Ei bine azi mi-am dat seama despre ce e vorba, am inteles, cum s-ar spune. Si da, in ciuda faptului ca am declarat de zeci de ori exact contrariul, mi-e frica de bani si mi-e frica de success. De ce ? ( Pentru ca sunt un idiot? Nu. )

Imi doresc mult sa castig un milion de dolari la loto dar mi-e mai frica sa se intample chestia asta. De ce anume mi-e frica? Nu am sa stiu ce sa fac cu banii, am sa-i investesc prost, am sa-i pierd, am sa ma fac de ras.

Imi doresc foarte mult sa am afacerea mea proprie, si sa am succes, dar .. daca la un moment dat am sa incep sa pierd ... am sa pierd totul, am sa ma fac de ras, o sa fie prea tarziu ca sa mai fac altceva.

Mi-e frica sa fiu bun la servici pentru ca mi se pare ca ratez altceva. Si mi-e frica sa plec de la servici pentru ca dau cu piciorul la ..

Daca citeste cineva asta , stiu, o sa zici " Ce idiot, pai toata lumea stie chestia asta , ca mereu ti se pare ca pierzi mai mult de cat castigi, ca e in <> umana sa aiba sentimentele astea, indecizia, etc."

Eu am trait in nebunia mea, pana acum, cu sentimentul ca sunt mai presus de fricile astea. Si mereu ridicam din umeri cand auzeam un astfel

Si asta este explicatia locului unde ma aflu acum, a faptului ca nu fac altceva , ca nu am mai mult, (ca nu castig la loto), etc

Off iar nu pot sa termin ce am de spus din cauza servicului.