dimineata am stat 20 minute in intersectie. Nu in masina, am asteptat in intersectie. Dupa ce am trecut de momentul critic in care claCSoanele ma scoteau din minti, am avut un sentiment de .. mila. Am inteles intr-un singur moment ce n-am inteles in 6 ani de cand am carnet, si ce nu vor intelege multi probabil niciodata. NU E VINA LUI! Nu semafoarele sunt de vina, soferii nu sunt prosti sau incurcalume ( :) ) sau nesimtiti. Sunt pur si simplu prea multe masini, pentru intersectia respectiva. Fara sa mai socotim tramvaiul. Faci la stanga, deci dai prioritate la cei din fata. Din fata vin 174 de masini, in 30 secunte de verde. La stanga mai fac alte 99 de masini, in afara de tine. Prioritatea e sfanta, ca nu te lasa nimeni. Se mai strecoara cate unul, maxim 2. Pana dai tu prioritate la toti, s-a terminat de mult verdele, si esti pe rosu, in mijlocul intersectiei. Acum vin din stanga si din dreapta, toata lumea claCSoneaza. ClaCSOnezi si tu. Te injura si ii injuri si tu ca doar nu e vina ta ca semaforul e prost sau ca BOUL ALA care era in fata ta nu s-a miscat mai repede. Ia uite-l si pe asta imi face semn sa trec. Unde sa trec MA BOULE [... ...] nu vezi ca-i ASTA in fata mea, UNDE sa ma bag [... ...]. Ia uite-o. MISCA [..] ODATA [...] VACA [...]. ClaCSon cat cuprinde.
Revin..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu