Am ajuns aseara "acasa", la un Otopeni pe care francezii care au zburat cu noi l-au intampinat cu un "ce ci la - c'est l'aeroport?!?" A fost funny. Dar trist.
O sa-mi lipseasca Parisul. Si oamenii aia, cu relaxarea lor autista.
Plimbarile fara tinta, si toamna de pe bulevardul St. Michel.
Si relaxarea mea autista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu