19 octombrie 2010

Laissez-moi croire que c'est a moi que tu pense



Am spus-o si o repet, cu ficare ocazie. "Reperele" din ghiduri mi se par fara valoare. Urasc "turismul" asta, cu bifat obiective. Urasc orele petrecute in muzee, admirand o "arta" care nu-mi spune nimic, urmarind o istorie care ma lasa rece. Da, am sa intru in muzee pana la urma. Si in biserici, si in palate, si in ce mai trebuie bifat. Totusi, saptamana asta vreau sa simt ca sunt in Paris, nu intr-o goana dementa din muzeu in muzeu, din biserica in biserica.


A fost o zi lunga, azi, am mers pe jos cat n-am mai mers in ultimele sase luni la un loc, cred. Sunt atat de multe senzatii, in atat de putin timp.



Am stat pe iarba in Champ de Mars, intre liceeni si turisti de toate natiile, am umblat aiurea pe strazi, de la Invalides la turn, mai departe la arcul de triumf sau Concorde Lafayette. Am trecut pe langa piramidele de la Palais du Louvre, prin Place de la Republique, pe langa Pompidou. 


Am trecut printr-o greva studenteasca, dezlanata, cu urlete impotriva lui Sarkozy si cordoane de gardieni. Cu baieti care fumau "iarba" agatati de un gard, cu fete agatate de ei, in mijlocul orasului. Cu gardieni care vorbeau la telefon si mestecau guma. Cu femei batrane care asistau.

Mi-am facut fotografii pentru cardul de metrou, am schimbat multe statii si trenuri, am citit ziare gratuite si reviste lasate de altii, am facut fotografii si cumparaturi din supermarket (un cabernet sauvignon bun, desi foarte ieftin - dupa preturile lor, nu ale noastre), am mancat de la fast food si am fumat stand pe caldaram, pe cheiul Senei.

M-am mirat de nebunia francezilor, care trec pe rosu la semafor in fata politistilor. Si pietoni, si soferi. Am auzit "live" replici pe care le stiu din copilarie, din filme - "espece de connard", "salope", si alte asemenea. M-am distrat de fiecare data cand recunosteam un roman (ca sa nu spun altfel) intre cei care vind turnuri ("cinq pour un euro, hai frate, iei ceva?!"). Am trecut pe langa zeci de Boulangeries si Crepperies, pe langa sute de oameni la terase, fumand si band cafele privind strada. Frumoase, strazile din Paris. Si cele mai din "centru", dar si cele din periferie, de langa inel.

Frumoase si femeile, negrese, mulatre, chinezoaice si ce-or mai fi ele, frantuzoaicele. In uniforma, cu dresuri negre si fuste scurte, tot negre. Mirosind a parfumuri scumpe. Uneori mi se pare ca totul miroase a parfum, pana si metroul miroase a parfum aici. Nu mereu, totusi.

Barbatii... nu reusesc sa ma hotarasc. Barbatii si masinile lor. Poate nu le vad eu, dar parca in orasul asta nu sunt "rable". Ieri si azi am vazut doar masini noi, si foarte multe masini scumpe. Barbatii mi se par uneori caraghiosi, aici. Multi dintre ei imi aduc aminte de filmele cu Louis De Funes. Sunt.. nu stiu cum sa-i descriu. Caraghiosi. Totusi au toti o eleganta, care imi pare data si de limba pe care o vorbesc.

Lumea de pe strada mi se pare ... neserioasa. Parca e totul o gluma. Parca sunt prea superficiali. Parca nu se vad unii pe altii.

Mi-e greu sa vorbesc franceza, desi pana la urma ma inteleg cu ei. Am reusit chiar sa dau indicatii, in franceza, unui turist chinez care nu stia engleza... A fost a treia persoana care mi-a cerut indicatii pe strada. Primul a fost un turist american/australian (nu am reusit sa-mi dau seama ce accent era) care era foarte nemultumit ca francezii nu au semne sa-i arate unde e "This...  Palace of  Louvre, or what they call it" - noi fiind exact in fata uneia dintre intrari. Ne-am lamurit apoi, el cauta "the main entrance, where the museum is". A doua persoana a fost un francez, cred, dupa viteza cu care vorbea, si dupa faptul ca m-a intrebat un nume de strada. S-a uitat urat la mine cand i-am zis ca "j'parle pas francais, desole". Apoi am ras singur. Espece de connard.

Seara, la 10, orasul are alta fata. Parca e amenintator si vulgar, cu sobolani alergand pe stradutele de langa Pompidou, cu negrii din metrou - obositi, cu ochi galbeni si privirile fixe, cu rusii din corturi, cu nelipsitul "m'siu, cigarette, cigarette, s'v'plait".

Enfin... E un oras, Paris-ul, nu o suma de muzee. Mai am multe de facut, aici.

Niciun comentariu: