M-am intors

Cand mi se face dor, ma uit la fotografia veche, aproape stearsa, singura pe care o am cu tine. Nu mi-e dor de tine, mi-e dor de zilele alea nebune, de minciunile pe care le spuneam ca sa fim impreuna. De copilariile tale, de "e totul in capul tau". De senzatia ca nu conteaza nimic. 

Ma imbolnavea caldura, am renuntat sa ma mai ascund. M-am intors singur, cu autobuzul aglomerat, mahmur, mirosind a transpiratie, naclait de praf. Voiam doar sa dorm, sa fie liniste, sa fiu singur. Sa ma stangi iar in brate.

I-am aratat hartia lucioasa, cu numele si adresa mea scrise pe spate, am intrebat-o ce sa fac. Plangea, mi-a zis sa fac ce simt. Am plecat.

Cate ore au trecut? Te astept, si nu vii, masor timpul in amorteala, in degete de whiskey, in tigari fumate singure in scrumiera. Pisica tresare in somn, cu urechile ciulite, nu, n-a venit inca. O sa vina. Ii povestesc incet, tot ce stiu despre tine, casca, din timp in timp, si adoarme linistita, inapoi. As dormi si eu, dar vreau sa  te vad, sa-ti vad zambetul cand ai sa apari.

Calm, mi-e frica sa te visez din nou. Mi-e frica de ce iti zic si de ce stiu ca ai sa-mi zici inapoi.
- Te-ai intors. 

- Da. Credeai ca am disparut?

- Te-am asteptat. 

- Mi-era dor.

Se insereaza. Povestea n-am terminat-o, pisica a plecat, o povestesc singur. Te-ai oprit, rezemata de usa, nu iti vad zambetul, in intuneric. Te-am iubit. Mi-e dor de tine si acum. M-ai iubit si tu, am simtit-o in bratele tale. Doar ca el era mai important. Nu te-ai putut dezlipi niciodata, de el, nu m-ai ascultat niciodata pana la capat. N-ai avut curaj sa mi-o spui, inapoi.

- Te-ai intors.
- Da. Credeai ca am disparut?
- Te-am asteptat.
- Mi-era dor.
- Si mie.
- Te iubesc.
- Nu mai spune prostii.

Ti-am zis ca am sa developez filmul ala doar cand n-o sa-mi mai fie dor de tine, si m-am tinut de cuvant.