08 februarie 2008

Cand nu mai stii ce sa faci, ia o pauza.

Maine e vineri, si indiferent ce se intampla, saptamana asta a demonstrat ca ceea ce spuneam in postul de duminica noapte functioneaza. Inainte poti merge doar daca privesti inainte. M-am gandit la o comparatie cam... puerila: in viata si in afaceri e ca la mersul pe bicicleta, e mai usor sa-ti tii echilibrul la viteza mai mare. Cand mergi foarte incet.. atunci totul devine mai complicat.

Am descoperit o chestie ingrijoratoare. Imi place sa stau in statie la metrou (la muncii). NU stiu de ce, stiu ca e ciudat, dar acolo am reusit sa-mi pun foarte bine ordine in ganduri, de mai mult ori, saptamana asta. (si aveam nevoie) E timpul sa mai ies in natura, daca o statie de metrou mi se pare ceva relaxant. ( In alta ordine de idei, daca vedeti seara la muncii un tip cam ciudat care sta pe banca cu ochii inchisi si cu un zambet larg pe figura... probabil eu sunt. Fugiti. )

A, si sa mai notez ceva... managerial. Cand ai in subordine un 'vesnic nemultumit', da-l afara. Indiferent cat de bun specialist e, indiferent cat de mult pare ca valoreaza in economia firmei, afara! Un vesnic nemultumit infecteaza pe toata lumea, e un factor demoralizator. Pe mine, ca membru al echipei, ma demoralizeaza, ma seaca de energie, ma face sa-mi pierd rabdarea, ma umple de furie. Indiferent cat de toleranti sunt oamenii, apare momentul cand inevitabil nu mai pot suporta. SI atunci nu-i poti reprosa omului caracterul - pentru ca 'asa e el'. Nu-i poti reprosa ca exista, ar fi absurd, dar chestia asta totusi te consuma, secunda de secunda. Vrei sa dispara, sa taca, sa ...

Cand nu mai stii ce sa faci, ia o pauza. Pauza dupa pauza, eu nu mai stiu ce sa fac. ma intorc la posturi mai vechi, si imi explic multe din ce am scris pana acum aici. Un demoralizat, un om care traieste fara sa spere la nimic, care considera ca nu merita si nu va avea nimic. Un nimic. O infectie, un functionar tipic de primarie - sa dispari, sa taci, sa ...

Entuziasmul e cheia multor dorinte indeplinite. Copii nu se joaca niciodata "in scarba", mai ales daca sunt singuri, eu de ce muncesc asa? Tu ? Visez la multe lucruri, cu entuziasm, si poate multe din ele nu se vor indeplini, dar daca le voi abandona, va fi pentru ca am gasit altceva de care sa fiu entuziasmat, nu pentru ca "nu merit". Vreau, vreau multe chestii si da, stiu ca poate voi fi dezamagit in legatura cu multe din ele, dar daca nu le vreau, nu am nici o sansa sa le obtin.

M-am saturat sa-mi tot spui ca nu pot, ca nu putem, ca nu se poate, ca nu vom putea niciodata. Da, sunt un visator, si daca tu nu esti, esti ... .

Stii ce ? Nu esti.


5 comentarii:

Anonim spunea...

Stii ce? Vom putea!

Anonim spunea...

Ma regasesc in tot ce scrii.Mult timp nu am stiut ce vreau si ce pot.Da, entuziasmul ma determina sa merg mai departe.In sfarsit stiu ce vreau si e mult mai simptu.Cand stii ce vrei trebuie sa poti.Si exista Dumnezeu,credeti-ma.Il simt in fiecare zi.

Anonim spunea...

pot totul in Cristos care ma intareste!

Anonim spunea...

Dar daca vrei si crezi ca poti dar corpul nu te ajuta, ce trebuie sa faci? Dar daca nu mai ai nici un motiv ca sa mergi mai departe?

Andreea spunea...

..."din greseala"am citit aceata postare,chiar de doua ori.De mult nu am mai gasit ceva atat de real...cateodata putem avea impresia ca unele sentimente le avem fiecare individual,si e foarte ciudat sa gesesti,niste ganduri ale unui strain atat de asemanatoare...trebuie sa recunosc ca e si un pic incurajator:I'm not the only one!...merci.