In primul rand voiam sa spun ca am auzit de multe ori "aria lui Calaf" din Turandot (asa stiu eu ca se cheama, nu stiu daca e corect, nu dati cu pietre, va rog), faimoasa arie cunoscuta ca 'Nessun' dorma', sau 'Vincero..', dar nu va mai suna niciodata la fel dupa ce m-a facut sa plang un vanzator de telefoane mobile. ( a castigat )
Apoi.. sunt un ciudat daca am ascultat in seara asta mult Zeppelin, o melodie da la Black Sabbath, apoi Dr. Dre cu Eminem si doGG(trei melodii, pe repeat, de mai multe ori) si acum m-am oprit la un Brandenburgic, Bach, nu stiu al catelea, dar imi place si ma face sa dirijez in aer? Deci, spuneam, sunt ciudat, nu ?
Si un gand pe care l-am avut astazi, dar caruia nu am reusit sa-i dau forma, atunci. Uitandu-ma dimineata la cei 17 vizitatori ai .. proiectului (pentru ca mai are mult pana sa fie gata).. nostru de magazin online, care au vizualizat 36 de pagini. 17 vizitatori care au venit de pe google, cautand produse oarecare. Dupa ridicarea initiala din umeri in fata evidentei - un numar minuscul, 17 vizite, ceva neinsemnat pentru "mediul online" si dupa incercarea de a ma incuraja singur "e bine daca vin si aia 17 oameni de pe google fara nici un efort de promovare , etc etc" am realizat o chestie mai profunda.
In prima faza m-am bucurat ca nu erau 17 vizite si 17 pagini vazute. Erau 17 vizite si 36 pagini vazute. Deci a mai vrut ceva, i-a placut, a vrut sa mai caute ... Si am inceput sa caut, sa vad cine ce a cautat si apoi ce a cautat si apoi unde s-a uitat, si unde a iesit etc etc
Pentru mine, 17 vizite sunt de fapt 17 oameni care au intrat in magazin. Imi dau seama ca e o reminiscenta a zilelor petrecute la magazin ... zile petrecute incercand sa-mi dau seama ce vrea omul din fata mea, incercand sa-i vand ceva, fiind dezamagit cand nu cumpara si frustrat cand nu reusesc sa-l fac sa inteleaga sau sa aleaga. Oricate mii de vizitatori vor fi, pentru mine ei vor fi oameni, asta am realizat astazi. Imi dau seama ca asta nu e o strategie castigatoare, pentru ca nu ai cum sa fii vanzator pentru o mie de oameni, dar eu nu am sa pot sa depersonalizez niciodata "utilizatorul", si asta e.
Unul sau zece, o suta sau o mie, pentru mine sunt niste oameni care intra si cauta ceva, poate nu stiu nici ei foarte bine ce si atunci trebuie sa-i ajuti, poate sunt porniti in cautarea celui mai mic pret si atunci trebuie sa recunosti sincer ca nu poti sa il oferi si sa stii sa explici de ce, poate sunt pusi pe criticat si atunci trebuie sa zambesti fals si sa te gandesti daca "chiar vrei" sa faci asta, zi de zi. Dar sunt niste oameni care pot pleca de la tine nervosi, frustrati, indiferenti, multumiti, placut impresionati sau fericiti, si trebuie sa iti doresti cu adevarat sa ii revezi, intr-o zi, pentru ca altfel nu se vor intoarce.
Nu sunt un om de vanzari. Imi lipseste acel "ceva" care sa ma faca sa plec in cautarea unui nou client. Poate ( a se citi "Stiu ca") sunt las si poate ar trebui sa fiu mai indraznet pentru ca vanzarile inseamna totul. Nu imi plac "vanzarile" pentru ca asociez "a vinde" cu "determinarea omului sa cumpare ceva, prin orice mijloace" si asta nu pot sa accept. Sunt dezamagit cand cineva nu "cumpara" ceva de la mine, dar nu am reusit niciodata sa ma conving ca ar trebui , poate, sa il mint. Din contra , sunt dezamagit pentru ca nu am reusit sa-l conving si imi caut greselile, pentru ca nu trebuie sa-l pierd pe urmatorul. Sunt naiv, stiu , dar asta sunt.
Prima oara cand am auzit de "disonanta cognitiva" am exclamat "Aha!" pentru ca am gasit explicatia faptului ca cei mai multi oameni cumpara exact ce isi doresc, dar apoi par dezamagiti... Atunci am invatat de ce oamenii sunt slabi si de ce au nevoie de o "confirmare" exterioara a deciziei chiar si dupa ce au luat-o. Si ca nu trebuie sa te simti frustrat in fata clientului, ci sa incerci sa il ajuti, pentru ca el doar cu asta ramane, cand iese pe usa, cu 'impresia' unui om care a incercat cu adevarat sa il ajute. Un obiect e acelasi oriunde pe cand un om care sa te ajute sau sa te respecte nu gasesti in fiecare magazin.
Of, iar fac filosofia chibritului.
Ce voiam sa spun este ca o ora si jumatate petrecute cu ganduri de genul "cel care a cautat un procesor s-a mai uitat si la alte doua procesoare si la doua placi de baza, majoritatea au cautat procesoare , etc " m-au facut sa ma simt .. firesc. Rar imi gasesc locul, in ultimul timp, si faptul ca am simtit pentru cateva minute interes pentru ceea ce faceam m-a facut sa ma simt mai optimist, sa am mai multa incredere si sa .. ma regasesc.
Si acum, daca am inchis cercul (am inceput cu Paul , incredere, talent, menire), ma intorc la "6 in B flat major" si ... "Dilegua, o notte!" ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu