Eu ma consider ( de cand ma stiu) un anormal. Si unul (din lista lunga ) din motivele pentru care zic asta e ca ca ridic din umeri prea mult, in fata unor chestii care, in ochii altora, ar trebui sa ma faca sa ...
Siguranta de sine, zice DEX-ul, e masura in care o persoana e conştienta de valoarea şi de puterile proprii. Nu stiu unde se incadreaza majoritatea persoanelor, sau cum e *bine*, dar eu ma lovesc numai de extreme si de manifestarile lor.
Marea majoritate a persoanelor pe care le cunosc sunt cele pe care daca le contrazici, se simt datoare sa te faca sa musti din asfalt sau sa recunosti in final ca ei au dreptate. Si asta pentru ca sunt foarte siguri pe ceea ce spun etc etc. Eu unul cred ca asta e o masura a nesigurantei persoanei respective. Eu cred ca in momentul in care contrazici o astfel de persoana ea se simte contrazisa ca persoana, se simte respinsa, simte ca pierde respectul sau pozitia pe care o detine si de aceea e in stare sa faca orice pentru a (si) demonstra ca are dreptate, in orice problema, oricat de neinsemnata.
Pentru un astfel de om, orice observatie reprezinta un atac la persoana. Daca ii spui ca a facut o greseala el aude ca l-ai facut prost. Daca ii spui ca n-ai inteles ce a zis, el aude ca l-ai facut prost. Etc. Etc.
Oameni care nu au deloc incredere in ei insisi, pentru ca sunt obisnuiti sa se evalueze prin comparatii cu ceilalti. Pentru care "Gura lumii" este centrul universului. Care nu inteleg ca poti sa gresesti ( o data, de mai multe ori) dar sa ramai in continuare un bun profesionist, in continuare o persoana simpatica, in continuare un bun prieten.
O alta caracteristica a persoanelor astora e ca le e frica de "autoritate". Cum e la *servici*, cand se ascund de "sef". Persoane care atunci cand nu e seful , sunt "regele dealului". Care au impresia mereu ca au facut ceva gresit, si sunt gata sa recunoasca orice, pentru ca s-au obisnuit. S-au obisnuit sa creada si sa gandeasca ca exista mereu o ierarhie, si ca mereu cineva trebuie sa aiba dreptate, si ca 'seful' cineva stie mai bine.
Intotdeauna cand vad o persoana care ma contrazice violent intr-o problema imi dau seama automat ca e o persoana cu o siguranta de sine scazuta.
La cealalta extrema persoanele care atunci cand sunt contrazise, dupa o rezistenta minima ajung sa spuna chestii de genul "Bai, da, e posibil sa ai dreptate." sau "Ma, probabil ca asa e, nu stiu" si sa gandeasca "Ia uite-l si pe prostul asta, e clar ca eu am dreptate. Prostule.". Asa sunt eu... cad deseori in capcana de a ma contrazice cu cineva, chiar si pe o tema marunta, dar ma salveaza repede vocea interioara care spune "Asta e un prost, nu stie ce spune, tu ai dreptate, nu el , nu te mai certa, n-are rost." Eu am incredere in mine, in ce spun, nu ma intereseaza ce crede 'cutare', pentru ca automat consider ca el greseste.
Acum... si eu sunt la fel de 'gresit' ca si cel care se enerveaza si tine cu dintii (sau pumnii) de 'dreptatea' lui .. intrebarea e - exista un "e mai mai bine asa"? E mai bine sa te enervezi si sa sustii ceva orbeste, fara sens sau limita, demonstrand in felul asta ca esti slab si ca ai nevoie de "aprobarea" celor din jur, sau sa ridici din umeri si sa consideri ca oricum tu ai dreptate, lasa-l pe prost sa se simta bine?
Mi-ar place sa stiu mecanismele psihologicecare duc la comportamende de genul asta, pana atunci insa ma multumesc sa le constat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu