Saptamana viitoare vreau sa vorbim(imi place sa cred ca nu vorbesc singur ...) despre bani. Si despre ce inseamna satifactie, cand vorbim despre munca.
Dar pana atunci, nu-i asa ca ne bucuram impreuna ca e vineri .. aproape seara, si e lumina afara, si parca e si soare ? Ne vedem sambata, la un tenis, ceva ? M-am cam saturat de baruri si filme... ;)
hai, weekend placut!
30 martie 2007
28 martie 2007
O poveste cu lupi
pe care am citit-o de mult si pe care o simt foarte adevarata. O poveste pe care v-o spun repede, stiu ca nu aveti timp de povesti.
O poveste care spune ca in mine, in tine, si in oricare din noi exista doi lupi. Lupi care se lupta, si fiecare doreste sa-l ucida pe celalalt. Un lup e bun, e bland, e calm, e intelegator, e bucurie, e speranta si dragoste. Si un lup e rau, e mincinos, e invidios, e lenes, e hot, e criminal, e rau.
O poveste care spune ca mereu castiga lupul pe care tu il hranesti.
O poveste care spune ca in mine, in tine, si in oricare din noi exista doi lupi. Lupi care se lupta, si fiecare doreste sa-l ucida pe celalalt. Un lup e bun, e bland, e calm, e intelegator, e bucurie, e speranta si dragoste. Si un lup e rau, e mincinos, e invidios, e lenes, e hot, e criminal, e rau.
O poveste care spune ca mereu castiga lupul pe care tu il hranesti.
(in)decizie
Mereu citesc despre o conditie necesara unui 'lider' adevarat, sau pur si simplu unei persoane care doreste sa 'ajunga departe' - capacitatea de a lua rapid o decizie si de a o schimba foarte greu sau deloc. Inversul acesteia - indecizia, amanarea luarii unei decizii si schimbarea acesteia la primele semne ca ceva nu e in regula.
Stiu foarte bine la ce se refera conceptul asta, si sunt total de acord. Dar am niste indoieli. Adica .. nu sunt chiar total de acord, daca ma gandesc bine.
La un moment dat, ai un set limitat de factori care constituie baza unei decizii. Nu ai acces la toate aspectele problemei in cauza, nu poti sa stii parerea tuturor. Si ai un interval critic de timp in care trebuie sa iei o anumita decizie. Unii oameni pot lua o decizie in acest momnt, si apoi sa o respecte, indiferent daca aceasta e buna sau nu. Dupa un timp, se dovedeste daca a fost o decizie buna, iar daca nu, exista oricand o explicatie valabila: la momentul respectiv asta era cea mai buna solutie.
La polul opus stau nehotaratii care analizeaza de zeci de ori niste date si care nu sunt in stare sa ia o decizie. O iau de obicei in ultimul moment, si nu se bazeaza pe analiza, ci pe presiunea timpului. Asta daca reusesc sa o ia in timp util. Apoi, la primul pas ca ceva nu e tocmai bine, schimba decizia. Asta e imaginea oamenilor, familiilor, firmelor in deriva.
Si acum vin eu si intreb..ok, sunt de acord cu asta, dar daca la un moment dat realizezi ca intr-adevar, datorita unui set limitat de ... date, timp etc, decizia pe care ai luat-o nu e cea buna. Ce " ar trebui" sa faci ? Sa mergi inainte cu ce ai hotarat initial sau sa spui stop si sa schimbi ?
Stiu ca e un raspuns complex, e ceva ce nu poate fi rezumat in cateva cuvinte, dar e o tema de gandire... Unde se termina "binele" si unde incepe "indecizia" in sensul rau al cuvantului ?
Stiu foarte bine la ce se refera conceptul asta, si sunt total de acord. Dar am niste indoieli. Adica .. nu sunt chiar total de acord, daca ma gandesc bine.
La un moment dat, ai un set limitat de factori care constituie baza unei decizii. Nu ai acces la toate aspectele problemei in cauza, nu poti sa stii parerea tuturor. Si ai un interval critic de timp in care trebuie sa iei o anumita decizie. Unii oameni pot lua o decizie in acest momnt, si apoi sa o respecte, indiferent daca aceasta e buna sau nu. Dupa un timp, se dovedeste daca a fost o decizie buna, iar daca nu, exista oricand o explicatie valabila: la momentul respectiv asta era cea mai buna solutie.
La polul opus stau nehotaratii care analizeaza de zeci de ori niste date si care nu sunt in stare sa ia o decizie. O iau de obicei in ultimul moment, si nu se bazeaza pe analiza, ci pe presiunea timpului. Asta daca reusesc sa o ia in timp util. Apoi, la primul pas ca ceva nu e tocmai bine, schimba decizia. Asta e imaginea oamenilor, familiilor, firmelor in deriva.
Si acum vin eu si intreb..ok, sunt de acord cu asta, dar daca la un moment dat realizezi ca intr-adevar, datorita unui set limitat de ... date, timp etc, decizia pe care ai luat-o nu e cea buna. Ce " ar trebui" sa faci ? Sa mergi inainte cu ce ai hotarat initial sau sa spui stop si sa schimbi ?
Stiu ca e un raspuns complex, e ceva ce nu poate fi rezumat in cateva cuvinte, dar e o tema de gandire... Unde se termina "binele" si unde incepe "indecizia" in sensul rau al cuvantului ?
27 martie 2007
pareri
un post care e "draft" de mult... cu adaugarea ca imi dau seama ca greseala e a mea. Intr-o astfel de situatie, eu sunt cel care ar trebui sa spuna "Stii ce - nu ma intereseaza." , nu sa stau si sa ma enervez in tacere de 9 ori, iar a zecea oara sa sar in sus, tipand si reactionand "deplasat". Normal ca eu par deplasat, ca reactionez "disproportionat", dar.. oameni buni, chiar nu va dati seama ca sunteti .. exagerati ? "Tact" ?
Incerc sa linistesc niste ganduri, si nu reusesc. Incerc sa le scriu. Sunt despre oameni, pareri, pedanterie, bigotism.
Despre bigotism... DEX-ul nostru da numai definitii legate de religie. Eu cu termenul asta am luat contact si l-am invatat ca fiind cel cu sensul dat de wikipedia: " A bigot is a prejudiced person who is intolerant of opinions, lifestyles, or identities differing from his own."
Vorbesc aici de unul din punctele mele slabe. Eu cu oameni de genul asta nu pot vorbi, conversatia e compromisa din start. Punctul slab e ca ma enerveaza atat de mult incat de obicei eu sunt cel care "pierd", in discutia cu astfel de oameni.
Mi se intampla si mie cateodata, sa fiu sigur pe ceva, atat de sigur incat sa nu analizez cu atentie toate aspectele problemei, si sa ma trezesc ca cineva ma contrazice, si pe deasupra are si dreptate. Si atunci, ori ma prefac ca nu mi-am dat seama si plec spunand ceva de genul " bai, nu se poate discuta cu tine etc etc " :)) , ori fac o pauza si ma gandesc, "ia uite, are dreptate". "Da, asa e!"
Ei, oamenii astia, nu se gandesc. Daca el are o idee, e aia buna! Daca incerci sa-i spui ca nu e asa cum crede el... e nenorocire. Daca incerci sa-i spui ca ti-e sete in timp ce prezinta "ideea" - nenorocire.
Si daca nu ma intereseaza? Ok , poate sunt de acord ca "metalizat" arata mai bine decat "alb 13" si as putea sa fiu de acord CU tine, dar uite, subiectul chiar nu ma preocupa acum.. chiar TREBUIE sa fiu de acord cu tine ? Si aici vine surpriza pentru tine - NU!! Nu am nici o datorie fata de tine sau fata de nimeni, ok?
Fii atent: daca sunt de acord sa te ascult, nu inseamna automat ca sunt si de acord cu ce spui, si daca tu vrei sa-mi spui ceva asta nu inseamna ca eu trebuie sa te si ascult. Subdezvoltatilor! (alt cuvant mai bun nu gasesc, sorry..)
Am spus de pedanterie .. ok, nu stiu foarte bine istoria antica, nu o stiu chiar deloc. Dar stii ce , asta nu inseamna ca sunt automat foarte interesat de povestirile tale.. Nu ma intereseaza sa aflu nici nuantele politicii interbelice, si nici metoda EXACTA prin care tu ai facut nustiuce. Poate chiar nu vreau sa aflu si sa invat nimic !!! NU MA INTERESEAZA!
Repet, iar -cum imi place sa spun- inca o data, din nou.
Nu sunt obligat sa ma intereseze aceleasi lucruri ca pe tine, si nu sunt obligat sa ascult sau sa fiu de acord cu tine. Lasa-ma!
Incerc sa linistesc niste ganduri, si nu reusesc. Incerc sa le scriu. Sunt despre oameni, pareri, pedanterie, bigotism.
Despre bigotism... DEX-ul nostru da numai definitii legate de religie. Eu cu termenul asta am luat contact si l-am invatat ca fiind cel cu sensul dat de wikipedia: " A bigot is a prejudiced person who is intolerant of opinions, lifestyles, or identities differing from his own."
Vorbesc aici de unul din punctele mele slabe. Eu cu oameni de genul asta nu pot vorbi, conversatia e compromisa din start. Punctul slab e ca ma enerveaza atat de mult incat de obicei eu sunt cel care "pierd", in discutia cu astfel de oameni.
Mi se intampla si mie cateodata, sa fiu sigur pe ceva, atat de sigur incat sa nu analizez cu atentie toate aspectele problemei, si sa ma trezesc ca cineva ma contrazice, si pe deasupra are si dreptate. Si atunci, ori ma prefac ca nu mi-am dat seama si plec spunand ceva de genul " bai, nu se poate discuta cu tine etc etc " :)) , ori fac o pauza si ma gandesc, "ia uite, are dreptate". "Da, asa e!"
Ei, oamenii astia, nu se gandesc. Daca el are o idee, e aia buna! Daca incerci sa-i spui ca nu e asa cum crede el... e nenorocire. Daca incerci sa-i spui ca ti-e sete in timp ce prezinta "ideea" - nenorocire.
Si daca nu ma intereseaza? Ok , poate sunt de acord ca "metalizat" arata mai bine decat "alb 13" si as putea sa fiu de acord CU tine, dar uite, subiectul chiar nu ma preocupa acum.. chiar TREBUIE sa fiu de acord cu tine ? Si aici vine surpriza pentru tine - NU!! Nu am nici o datorie fata de tine sau fata de nimeni, ok?
Fii atent: daca sunt de acord sa te ascult, nu inseamna automat ca sunt si de acord cu ce spui, si daca tu vrei sa-mi spui ceva asta nu inseamna ca eu trebuie sa te si ascult. Subdezvoltatilor! (alt cuvant mai bun nu gasesc, sorry..)
Am spus de pedanterie .. ok, nu stiu foarte bine istoria antica, nu o stiu chiar deloc. Dar stii ce , asta nu inseamna ca sunt automat foarte interesat de povestirile tale.. Nu ma intereseaza sa aflu nici nuantele politicii interbelice, si nici metoda EXACTA prin care tu ai facut nustiuce. Poate chiar nu vreau sa aflu si sa invat nimic !!! NU MA INTERESEAZA!
Repet, iar -cum imi place sa spun- inca o data, din nou.
Nu sunt obligat sa ma intereseze aceleasi lucruri ca pe tine, si nu sunt obligat sa ascult sau sa fiu de acord cu tine. Lasa-ma!
20 martie 2007
antreprenoriat
eu : parerea mea e ca toata ideea din spatele antreprenoriatului, sa zicem, e sa munceasca altii( sau banii) sa munceasca si tu sa stai, nu sa muncesti pe branci, dar fiind angajat la tine si nu la altul
eu : ca asa nai facut mare scofala
el : dar pana acolo mai e cale lunga
el : pana sa am baza ca muncesc altii bine in locul meu mai e cale lunga
eu : este este , dar repet, spune-ti in gand " pot sa fac repede bani " nu "mai e cale luunga" si "tre sa muncesc muult"
el : si asta e un mod de a privi lucrurile
el : doar ca mai e ceva
eu : nare cum sa strice, nu ?
el : nu tin neaparat sa fac repede bani
el : cat tin sa fac bani care sa nu inceteze sa vina
eu : :))
eu : imi dai voie sa te citez, da?
el : te rog
eu : ca asa nai facut mare scofala
el : dar pana acolo mai e cale lunga
el : pana sa am baza ca muncesc altii bine in locul meu mai e cale lunga
eu : este este , dar repet, spune-ti in gand " pot sa fac repede bani " nu "mai e cale luunga" si "tre sa muncesc muult"
el : si asta e un mod de a privi lucrurile
el : doar ca mai e ceva
eu : nare cum sa strice, nu ?
el : nu tin neaparat sa fac repede bani
el : cat tin sa fac bani care sa nu inceteze sa vina
eu : :))
eu : imi dai voie sa te citez, da?
el : te rog
18 martie 2007
Master
Sunt fericit, sunt Master in Marketing Online (cu 10, na!)
Am terminat, si uitandu-ma inapoi, imi pare bine ca am ales sa fac masterul asta. Pentru multi este probabil numai o bucata de hartie, sau un titlu pe care il adauga in CV. Eu nu-mi agat diplomele pe pereti ( desi uneori mi se pare o idee interesanta asta, ca sati aduca aminte cine esti, nu ca sa le arati la altii) si nici nu ma preocup prea mult de CV, pentru ca scopul meu nu e sa fiu un angajat, am vrut mereu sa fiu , si am sa fiu, de cealalta parte a ... baricadei.
Eu sunt absovent de Informatica, si de aceea masterul asta la ASE a insemnat ceva pentru mine, pentru ca ASE ul e altceva decat Informatica, si Marketingul e altceva decat.. Informatica. Da, e la fel ca la facultate, daca vrei inveti daca nu .. nu si pana la urma de trecut , treci... Si tot ca si la facultate, nu ramai cu mare lucru din ce inveti acolo, ramai doar cu ce te-a interesat. Poti sa inveti lucrurile respective si fara sa platesti taxa, si fara sa ai diploma.
Mie masterul asta mi-a schimbat ceva din modul de gandire, poate mai putin prin ce am citit in cursuri, si mai mult prin ce am citit in carti. Apropo de carti, am regasit in lista facuta aici de Andrei cartea Focus care e una din cele care mi-a placut si m-au facut sa ma gandesc serios la ce poate insemna cu adevarat Marketing, trecand peste ce am vazut eu ca intelege multa lume din cuvantul asta. La noi - si da, stiu ca in momentul asta fac o generalizare care poate nu e la locul ei - marketingul inseamna publicitate. Si cutii frumos colorate pentru produse si negociere de contracte. Si nu e asa, marketingul e mult mai mult. Ma rog, nu e loc aici pentru discutia asta...
Spuneam ca masterul mi-a schimbat ceva in modul de gandire. Nu numai din cauza materiilor, ci si din experienta in sine, pentru ca sunt diferente mari fata de facultatea pe care am facut-o eu. Diferente de mentalitate. Si profesorii si colegii, la fel, foarte diferiti.
Am invatat multe si multumita unor profesori care au pus suflet in ce au facut si care au facut ce au facut din ..pasiune?.. si nu din "datorie", si asta s-a vazut, de multe ori si de toata lumea.
Las sa treaca ceva timp, si am sa repet experienta... am sa ma inscriu la un alt curs de unde am sa invat ceva nou, pentru ca e pacat sa nu inveti ceva nou, din cand in cand. Si probabil ca am sa aleg tot ceva cu taxa, pentru ca oricat de prosteste ar fi, in momentele cand vrei sa renunti (pentru ca sunt multe momente de astea), taxa platita e unul din motivele care TE AJUTA sa nu o faci. Si e bine sa nu renunti.
Si ceva foarte important, cu care probabil trebuia sa incep. Sunt foarte fericit ca am terminat, pentru ca acum doi ani cand m-am inscris la masterul asta, am facut-o ca sa-mi demonstrez ca POT MAI MULT, si ca SUNT MAI MULT decat eram in momentul respectiv. Mi-am dorit foarte mult sa-mi demonstrez asta, si sunt fericit ca am reusit.
Am terminat, si uitandu-ma inapoi, imi pare bine ca am ales sa fac masterul asta. Pentru multi este probabil numai o bucata de hartie, sau un titlu pe care il adauga in CV. Eu nu-mi agat diplomele pe pereti ( desi uneori mi se pare o idee interesanta asta, ca sati aduca aminte cine esti, nu ca sa le arati la altii) si nici nu ma preocup prea mult de CV, pentru ca scopul meu nu e sa fiu un angajat, am vrut mereu sa fiu , si am sa fiu, de cealalta parte a ... baricadei.
Eu sunt absovent de Informatica, si de aceea masterul asta la ASE a insemnat ceva pentru mine, pentru ca ASE ul e altceva decat Informatica, si Marketingul e altceva decat.. Informatica. Da, e la fel ca la facultate, daca vrei inveti daca nu .. nu si pana la urma de trecut , treci... Si tot ca si la facultate, nu ramai cu mare lucru din ce inveti acolo, ramai doar cu ce te-a interesat. Poti sa inveti lucrurile respective si fara sa platesti taxa, si fara sa ai diploma.
Mie masterul asta mi-a schimbat ceva din modul de gandire, poate mai putin prin ce am citit in cursuri, si mai mult prin ce am citit in carti. Apropo de carti, am regasit in lista facuta aici de Andrei cartea Focus care e una din cele care mi-a placut si m-au facut sa ma gandesc serios la ce poate insemna cu adevarat Marketing, trecand peste ce am vazut eu ca intelege multa lume din cuvantul asta. La noi - si da, stiu ca in momentul asta fac o generalizare care poate nu e la locul ei - marketingul inseamna publicitate. Si cutii frumos colorate pentru produse si negociere de contracte. Si nu e asa, marketingul e mult mai mult. Ma rog, nu e loc aici pentru discutia asta...
Spuneam ca masterul mi-a schimbat ceva in modul de gandire. Nu numai din cauza materiilor, ci si din experienta in sine, pentru ca sunt diferente mari fata de facultatea pe care am facut-o eu. Diferente de mentalitate. Si profesorii si colegii, la fel, foarte diferiti.
Am invatat multe si multumita unor profesori care au pus suflet in ce au facut si care au facut ce au facut din ..pasiune?.. si nu din "datorie", si asta s-a vazut, de multe ori si de toata lumea.
Las sa treaca ceva timp, si am sa repet experienta... am sa ma inscriu la un alt curs de unde am sa invat ceva nou, pentru ca e pacat sa nu inveti ceva nou, din cand in cand. Si probabil ca am sa aleg tot ceva cu taxa, pentru ca oricat de prosteste ar fi, in momentele cand vrei sa renunti (pentru ca sunt multe momente de astea), taxa platita e unul din motivele care TE AJUTA sa nu o faci. Si e bine sa nu renunti.
Si ceva foarte important, cu care probabil trebuia sa incep. Sunt foarte fericit ca am terminat, pentru ca acum doi ani cand m-am inscris la masterul asta, am facut-o ca sa-mi demonstrez ca POT MAI MULT, si ca SUNT MAI MULT decat eram in momentul respectiv. Mi-am dorit foarte mult sa-mi demonstrez asta, si sunt fericit ca am reusit.
concediu
mi-e cam ciuda, pentru ca planuiam sa-mi iau concediu, dupa disertatie. Si sa plec undeva unde e liniste si mult verde ( de brad, daca nu este iarba, inca) . Si uite ca am fost nevoit sa-mi iau concediul asta ...ne planificat, si sa stau in casa, inevitabil tot cu calculatorul in brate. Si evident, sunt la fel de obosit ca inainte , tot ma dor ochii, tot ma doare spatele.
Ca lucru pozitiv, totusi am luat o pauza de la agitatia de pe strada, de la galagie si mizerie. Si azi cand am iesit afara era cald si chiar placut... oare a venit primavara ? Si daca da... de ce naiba nu m-a gasit la munte ? :(
Ca lucru pozitiv, totusi am luat o pauza de la agitatia de pe strada, de la galagie si mizerie. Si azi cand am iesit afara era cald si chiar placut... oare a venit primavara ? Si daca da... de ce naiba nu m-a gasit la munte ? :(
16 martie 2007
haina il face pe om
Astazi am avut din nou ocazia sa ma imbrac "la costum".
Ocazia, pentru ca desi nu ma impiedica nimeni, nu prea are rost sa ma duc la servici "la patru ace". Dupa cum ai spune tu, care ai aflat de curand ca eu scriu aici, la servici ma imbrac ca un inginer.
Ocazia, pentru ca de fiecare data cand am o cravata (neaparat de matase) la gat, ma simt director. Da, sunt un idiot, asta e, dar asa ma simt. Stau drept, imi iau o pozitie semi-studiata de om ocupat care asteapta pe cineva si ma uit la ceas din cinci in cinci , chiar daca stiu ca mai am de asteptat o ora.
Tu, care lucrezi la banca sau la magazin si esti obligat ( hai, poate obligat nu e un cuvant foarte bun) dar porti in fiecare zi camasa, cravata, nu iti mai dai seama de avantajul pe care ti-l ofera. Tie ti-a intrat in normalitate starea asta de superioritate, dar iti ofera incredere in tine la un nivel de care probabil nici macar nu-ti dai seama.
White collar,Blue collar. Which one are you ?
Ocazia, pentru ca desi nu ma impiedica nimeni, nu prea are rost sa ma duc la servici "la patru ace". Dupa cum ai spune tu, care ai aflat de curand ca eu scriu aici, la servici ma imbrac ca un inginer.
Ocazia, pentru ca de fiecare data cand am o cravata (neaparat de matase) la gat, ma simt director. Da, sunt un idiot, asta e, dar asa ma simt. Stau drept, imi iau o pozitie semi-studiata de om ocupat care asteapta pe cineva si ma uit la ceas din cinci in cinci , chiar daca stiu ca mai am de asteptat o ora.
Tu, care lucrezi la banca sau la magazin si esti obligat ( hai, poate obligat nu e un cuvant foarte bun) dar porti in fiecare zi camasa, cravata, nu iti mai dai seama de avantajul pe care ti-l ofera. Tie ti-a intrat in normalitate starea asta de superioritate, dar iti ofera incredere in tine la un nivel de care probabil nici macar nu-ti dai seama.
White collar,Blue collar. Which one are you ?
13 martie 2007
gandire pozitiva
Cei care au citit multe pe tema asta .. imi pare rau, nu cred ca spun nimic nou pentru voi.
La primele contacte pe care le-am avut cu subiectul, cu destul de mult timp in urma, mi s-a parut ceva ciudat. Mi se parea ca e cumva - sa nu radeti - un indemn la schizofrenie. Pai cum? Eu am probleme, sunt intr-o situatie dificila, dar sa ma gandesc la lucruri bune, sa ma gandesc ca o sa se rezolve totul. Sa ma gandesc ca n-am de fapt probleme si sunt fericit. Si problemele o sa se rezolve. Urmatorul pas e ca in momentul cand vrei ceva, sa te gandesti ca il ai, si il vei avea. Sa crezi , si va veni. N-am putut sa cred chestia asta, si am ocolit de multe ori "Puterea ganirii pozitive", de Peale.
In fiecare zi aud sau citesc foarte multi oameni care au exact aceleasi pareri. Nu cred in puterea asta , oferita de gandirea pozitiva. Si .. au dreptate. Nu functioneaza. Nu in modul asta, oricum. Daca inchizi ochii si iti doresti sa apara o valiza cu milioane de dolari... sunt sanse mari sa nu fie acolo cand deschizi ochii. Daca ai datorii si inchizi ochii si astepti sa te sune cineva sati ofere un servici bine platit .. probabil ca n-o sa te sune.
Incet, incet eu am inceput sa citesc unele din cartile care se ocupa de subiect. Si am inteles ce ineamna de fapt aceasta gandire pozitiva, si ca daca astepti sa apara din senin o valiza cu bani, ai o problema. Multi oameni sunt foarte vehementi cand aud de puterea gandirii pozitive. Vor sa-ti demonstreze cu toate puterile ca e o prostie. Ei sunt cei dezamagiti sau cei carora le e frica. Si au dreptate, nu i-a ajutat niciodata, si nici no sa-i ajute.
Si totusi , gandirea pozitiva ajuta. Te ajuta sa te gandesti ca poti sa faci ceva bun, si odata ce te gandesti la asta, te ajuta sa vezi si cum poti sa faci. Te ajuta (sa incepi) sa nu te mai subestimezi, sa te vezi acolo unde vrei sa ajungi. Sa vrei sa ajungi undeva.
Primul pas e sa iesi din starea aia nenorocita - "totul e impotriva mea, eu nu reusesc sa fac nimic". SI STIU ca uneori chestia asta pare foarte adevarata, DAR NU E. Chiar daca multe din lucrurile care se intampla nu te ajuta, nu e TOTUL impotriva ta. Nu mai spune "NIMIC nu-mi iese bine", pentru ca nu e adevarat. SUNT si lucruri care iti ies bine, chiar daca par "nimicuri" in situatia de acum. Din acel TOT, sunt si factori care chiar daca nu te ajuta, dar NU sunt impotriva. Si atunci, ai facut un pas inainte, nu mai e TOTUL impotriva ta. Deja esti intr-o situatie mai buna, poti fi sigur ca vei gasi o solutie. Asta e gandire pozitiva (si NLP). Deci renunta la exprimarile astea 'Totul merge prost' 'Nu se mai poate face nimic' care folosesc generalizari absolute.
Cei dezamagiti vor spune "da, si ? cu ce ma ajuta asta, sa schimb un cuvant ?". De ce le spun Dezamagiti ? Pentru mine, ei sunt o categorie aparte. Lor "nimic" nu le merge bine, "mereu" pierd din vina cuiva, sunt inselati de cineva, "niciodata" n-au avut noroc, "niciodata" nu vor avea noroc cu ceva. Ofteaza mereu, nu fac niciodata nimic singuri, asteapta mereu aprobara altora, pentru ca ei considera mereu ca "totul" va merge prost. Asta e categoria din care ies eu acum, cu pasi de furnica, si eforturi mari. Si daca esti la fel ca mine, stii de ce vreau sa ies de aici, pentru ca m-am saturat sa tot regret si sa tot fiu dezamagit de ceva sau de cineva. Hai sa gandim pozitiv, sa vedem ca poate fi si ceva bun in fata.
Cel mai ciudat lucru in legatura cu mine e altul. "Odata" eu eram un exemplu de gandire pozitiva. Nu vedeam nimic rau. Imi Doream, si aveam. Cum am ajuns aici ?
La primele contacte pe care le-am avut cu subiectul, cu destul de mult timp in urma, mi s-a parut ceva ciudat. Mi se parea ca e cumva - sa nu radeti - un indemn la schizofrenie. Pai cum? Eu am probleme, sunt intr-o situatie dificila, dar sa ma gandesc la lucruri bune, sa ma gandesc ca o sa se rezolve totul. Sa ma gandesc ca n-am de fapt probleme si sunt fericit. Si problemele o sa se rezolve. Urmatorul pas e ca in momentul cand vrei ceva, sa te gandesti ca il ai, si il vei avea. Sa crezi , si va veni. N-am putut sa cred chestia asta, si am ocolit de multe ori "Puterea ganirii pozitive", de Peale.
In fiecare zi aud sau citesc foarte multi oameni care au exact aceleasi pareri. Nu cred in puterea asta , oferita de gandirea pozitiva. Si .. au dreptate. Nu functioneaza. Nu in modul asta, oricum. Daca inchizi ochii si iti doresti sa apara o valiza cu milioane de dolari... sunt sanse mari sa nu fie acolo cand deschizi ochii. Daca ai datorii si inchizi ochii si astepti sa te sune cineva sati ofere un servici bine platit .. probabil ca n-o sa te sune.
Incet, incet eu am inceput sa citesc unele din cartile care se ocupa de subiect. Si am inteles ce ineamna de fapt aceasta gandire pozitiva, si ca daca astepti sa apara din senin o valiza cu bani, ai o problema. Multi oameni sunt foarte vehementi cand aud de puterea gandirii pozitive. Vor sa-ti demonstreze cu toate puterile ca e o prostie. Ei sunt cei dezamagiti sau cei carora le e frica. Si au dreptate, nu i-a ajutat niciodata, si nici no sa-i ajute.
Si totusi , gandirea pozitiva ajuta. Te ajuta sa te gandesti ca poti sa faci ceva bun, si odata ce te gandesti la asta, te ajuta sa vezi si cum poti sa faci. Te ajuta (sa incepi) sa nu te mai subestimezi, sa te vezi acolo unde vrei sa ajungi. Sa vrei sa ajungi undeva.
Primul pas e sa iesi din starea aia nenorocita - "totul e impotriva mea, eu nu reusesc sa fac nimic". SI STIU ca uneori chestia asta pare foarte adevarata, DAR NU E. Chiar daca multe din lucrurile care se intampla nu te ajuta, nu e TOTUL impotriva ta. Nu mai spune "NIMIC nu-mi iese bine", pentru ca nu e adevarat. SUNT si lucruri care iti ies bine, chiar daca par "nimicuri" in situatia de acum. Din acel TOT, sunt si factori care chiar daca nu te ajuta, dar NU sunt impotriva. Si atunci, ai facut un pas inainte, nu mai e TOTUL impotriva ta. Deja esti intr-o situatie mai buna, poti fi sigur ca vei gasi o solutie. Asta e gandire pozitiva (si NLP). Deci renunta la exprimarile astea 'Totul merge prost' 'Nu se mai poate face nimic' care folosesc generalizari absolute.
Cei dezamagiti vor spune "da, si ? cu ce ma ajuta asta, sa schimb un cuvant ?". De ce le spun Dezamagiti ? Pentru mine, ei sunt o categorie aparte. Lor "nimic" nu le merge bine, "mereu" pierd din vina cuiva, sunt inselati de cineva, "niciodata" n-au avut noroc, "niciodata" nu vor avea noroc cu ceva. Ofteaza mereu, nu fac niciodata nimic singuri, asteapta mereu aprobara altora, pentru ca ei considera mereu ca "totul" va merge prost. Asta e categoria din care ies eu acum, cu pasi de furnica, si eforturi mari. Si daca esti la fel ca mine, stii de ce vreau sa ies de aici, pentru ca m-am saturat sa tot regret si sa tot fiu dezamagit de ceva sau de cineva. Hai sa gandim pozitiv, sa vedem ca poate fi si ceva bun in fata.
Cel mai ciudat lucru in legatura cu mine e altul. "Odata" eu eram un exemplu de gandire pozitiva. Nu vedeam nimic rau. Imi Doream, si aveam. Cum am ajuns aici ?
09 martie 2007
liniste
M-am imbolnavit.. nu mi s-a mai intamplat de mult , si nu prea eram pregatit. Si e si un moment foarte foarte prost. Si cica trebuie sa ma astept la mai rau.
etc etc
Altfel spus, 2 saptamani de liniste, in care sa lucrez in ritmul propriu, o sacosa de carti cumparata azi, plus restantele de pe birou, timp sa ma gandesc bine la ce urmeaza...
Am spus de liniste? :p
etc etc
Altfel spus, 2 saptamani de liniste, in care sa lucrez in ritmul propriu, o sacosa de carti cumparata azi, plus restantele de pe birou, timp sa ma gandesc bine la ce urmeaza...
Am spus de liniste? :p
06 martie 2007
departe
Am deschis ochii si am stiut ca esti langa mine, chiar daca nu ti-am vazut umbra si nici nu ti-am auzit respiratia. Cum am stiut? Pai, cand n-ai fost ultima oara ?
Ne pierdem in mutism, cate putin in fiecare zi. Daca stiu ca ma intelegi oricum, de ce ar mai fi nevoie sa-ti spun? Poate stiu ce vrei, si mi-e frica de tine, sau poate nu stiu, si mi-e frica sa intreb. Poate m-am saturat.
Nu te aud cum respiri, pentru ca respiram impreuna. Ma aud pe mine si linistea, si mi-e deajuns sa stiu ca esti aici. Si nu am cum sa-ti vad umbra, si nici nu cred ca-mi doresc.
Te uiti la mine si-ti citesc in privire. Nu te intereseaza. Daca am trai impreuna , am asculta impreuna aceleasi soapte, dar numai eu as zambi. Iar daca am lucra impreuna nu ai intelege de ce sunt tot timpul nervos. Daca ai citi ce scriu acum, poate ti-ar place sau poate nu, ai ridica din umeri si ai spune ca poate nu ai cum sa intelegi, ca e vorba despre altcineva.
Undeva, maine rasare soarele din spatele muntelui, si nu ma trezesc singur. Ai sa fii acolo, privind umbrele prin fereastra murdara.
Trebuie doar sa-mi tin respiratia cu o secunda in plus.
Ne pierdem in mutism, cate putin in fiecare zi. Daca stiu ca ma intelegi oricum, de ce ar mai fi nevoie sa-ti spun? Poate stiu ce vrei, si mi-e frica de tine, sau poate nu stiu, si mi-e frica sa intreb. Poate m-am saturat.
Nu te aud cum respiri, pentru ca respiram impreuna. Ma aud pe mine si linistea, si mi-e deajuns sa stiu ca esti aici. Si nu am cum sa-ti vad umbra, si nici nu cred ca-mi doresc.
Te uiti la mine si-ti citesc in privire. Nu te intereseaza. Daca am trai impreuna , am asculta impreuna aceleasi soapte, dar numai eu as zambi. Iar daca am lucra impreuna nu ai intelege de ce sunt tot timpul nervos. Daca ai citi ce scriu acum, poate ti-ar place sau poate nu, ai ridica din umeri si ai spune ca poate nu ai cum sa intelegi, ca e vorba despre altcineva.
Undeva, maine rasare soarele din spatele muntelui, si nu ma trezesc singur. Ai sa fii acolo, privind umbrele prin fereastra murdara.
Trebuie doar sa-mi tin respiratia cu o secunda in plus.
frigider vs Frigidaire
Ok, toata lumea stie povestea cu Xerox, Adidas si alte marci mai mult sau mai putin celebre care au devenit in timp generice, ajungandu-se la substitutia copiator-xerox sau constructii (gresite)de forma Adidasi Puma .
Dar cati dintre voi ( fiti sinceri, eu unul am aflat acum si zambesc, nu-mi vine sa cred) de faimoasa firma Frigidaire - primul frigider Frigidaire ;) a fost comercializat in 1918.
Ca sa nu mai spun ca atunci cand am vazut sigla mi-a amintit instant de cum era scris pe unul din frigiderele pe care le aveam cand eram mic. Nu mai stiu ce marca era ... :)
www.frigidaire.com
( Ce mai afla omul cand se documenteaza serios pentru disertatie :) )
(pot sa mai spun o data, va rog? Un frigider Frigidaire. :) )
Dar cati dintre voi ( fiti sinceri, eu unul am aflat acum si zambesc, nu-mi vine sa cred) de faimoasa firma Frigidaire - primul frigider Frigidaire ;) a fost comercializat in 1918.
Ca sa nu mai spun ca atunci cand am vazut sigla mi-a amintit instant de cum era scris pe unul din frigiderele pe care le aveam cand eram mic. Nu mai stiu ce marca era ... :)
www.frigidaire.com
( Ce mai afla omul cand se documenteaza serios pentru disertatie :) )
(pot sa mai spun o data, va rog? Un frigider Frigidaire. :) )
02 martie 2007
Happiness seems to be loneliness
Imi place foarte mult sa conduc. Masina. Si acum imi lipseste foarte mullt chestia asta si imi dau seama si de ce.
Vreau sa trec rapid peste putere, control, expresie a personalitatii, si alte chestii care sunt asociate cel mai frecvent cu soferia. Da, sunt adevarate, te simti stapan cand esti la volan, vrei sa fii primul etc etc.
Mie imi este dor de condus pentru ca e una din cele mai usoare metode (pentru mine) de a fi singur cu mintea mea. Nu stiu care sunt explicatiile psihologice (sunt sigur ca exista) pentru chestia asta, dar atunci cand conduc pot gandi mai coerent decat in alte situatii.
Sigur, nu ma refer la drumurile innebunitoare prin oras, la intersectii aglomerate, nervi si timp pierdut. Atunci predomina nervii si nemultumirea, si asta pune mereu stapanire pe atentie si ganduri.
Ma refer la drumurile lungi, pe sosea. Chiar daca te enervezi uneori si pe sosea, nu e acelasi lucru ca in intersectie la Mosilor...
Cand conduc, relaxat, am doua ... moduri mentale. In unul din ele sunt absorbit total de condus, nu stiu cum sa formulez ca sa nu para ciudat dar .. ma simt legat fizic de masina, de sosea, nu imi gandesc miscarile ca fiind niste comenzi date masinii, e ceva mult mai natural .. E ca la mersul pe jos, cand nu comanzi fiecarui picior sa paseasca, e o miscare fireasca. In astfel de momente, cu mintea golita de orice alt gand, parca nu mai percep timpul, sute de kilometri trec in cateva minute si sunt relaxat si odihnit ca dupa un somn linistit. Soseaua mi se pare "fireasca", curbele si dealurile, masinile pe care le ocolesc si de foarte multe ori mi se intampla sa franez fara vreun motiv pentru ca de dupa un deal sa apara o caruta care ar fi fost greu de evitat.
Din asta decurge uneori starea de care vorbeam la inceput, in care ma pot concentra asupra UNUI gand. Condusul devine o activitate reflexa, careia nu ii mai acord atentie, si ma pot concentar pe UN gand. Sunt momentele in care ma bucur de "liniste" si de singuratate, si de aceea nu mi-a fost greu niciodata sa conduc si sa merg singur la drumuri lungi. Ca o ciudatienie, aveam in masina casete inregistrate cu aceeasi melodie de la un capat la altul. Impreuna cu Auto Repeat ul de la casetofon, asta se transforma intr-un fond sonor foarte potrivit cu senzatia de liniste din mintea mea.
Am cateodata franturi din senzatia asta cand sunt pe locul din spate din dreapta, cu capul lipit de geam, noaptea si cu viteza. Si neaparat cu ATB-Ecstasy.
DJ Tomcraft - Loneliness
Vreau sa trec rapid peste putere, control, expresie a personalitatii, si alte chestii care sunt asociate cel mai frecvent cu soferia. Da, sunt adevarate, te simti stapan cand esti la volan, vrei sa fii primul etc etc.
Mie imi este dor de condus pentru ca e una din cele mai usoare metode (pentru mine) de a fi singur cu mintea mea. Nu stiu care sunt explicatiile psihologice (sunt sigur ca exista) pentru chestia asta, dar atunci cand conduc pot gandi mai coerent decat in alte situatii.
Sigur, nu ma refer la drumurile innebunitoare prin oras, la intersectii aglomerate, nervi si timp pierdut. Atunci predomina nervii si nemultumirea, si asta pune mereu stapanire pe atentie si ganduri.
Ma refer la drumurile lungi, pe sosea. Chiar daca te enervezi uneori si pe sosea, nu e acelasi lucru ca in intersectie la Mosilor...
Cand conduc, relaxat, am doua ... moduri mentale. In unul din ele sunt absorbit total de condus, nu stiu cum sa formulez ca sa nu para ciudat dar .. ma simt legat fizic de masina, de sosea, nu imi gandesc miscarile ca fiind niste comenzi date masinii, e ceva mult mai natural .. E ca la mersul pe jos, cand nu comanzi fiecarui picior sa paseasca, e o miscare fireasca. In astfel de momente, cu mintea golita de orice alt gand, parca nu mai percep timpul, sute de kilometri trec in cateva minute si sunt relaxat si odihnit ca dupa un somn linistit. Soseaua mi se pare "fireasca", curbele si dealurile, masinile pe care le ocolesc si de foarte multe ori mi se intampla sa franez fara vreun motiv pentru ca de dupa un deal sa apara o caruta care ar fi fost greu de evitat.
Din asta decurge uneori starea de care vorbeam la inceput, in care ma pot concentra asupra UNUI gand. Condusul devine o activitate reflexa, careia nu ii mai acord atentie, si ma pot concentar pe UN gand. Sunt momentele in care ma bucur de "liniste" si de singuratate, si de aceea nu mi-a fost greu niciodata sa conduc si sa merg singur la drumuri lungi. Ca o ciudatienie, aveam in masina casete inregistrate cu aceeasi melodie de la un capat la altul. Impreuna cu Auto Repeat ul de la casetofon, asta se transforma intr-un fond sonor foarte potrivit cu senzatia de liniste din mintea mea.
Am cateodata franturi din senzatia asta cand sunt pe locul din spate din dreapta, cu capul lipit de geam, noaptea si cu viteza. Si neaparat cu ATB-Ecstasy.
DJ Tomcraft - Loneliness
Abonați-vă la:
Postări (Atom)