Dorinta si abandon. Renuntare, in ambele cazuri.

Spun lucrurile cu aceeasi usurinta ca pana acum, pentru ca am invatat futilitatea cuvintelor. Nu schimba nimic, nici oameni, nici convingeri.

Ma consider un privilegiat, pentru ca am avut intotdeauna ce mi-am dorit. Si o sa fie intotdeauna la fel. Firesc. Curios, marea majoritate a oamenilor care aud asta stramba din nas, si ma considera arogant. Pentru ca se gandesc automat la improbabilitatea unui asemenea fenomen. Si la exhaustiva dorinta de "lucruri" sau "chestii bune". Nu. Mi-am dorit lucruri si le-am avut, oameni - si i-am avut, si rele - si le-am avut si pe ele. Greu de crezut. Mi-am dorit de multe ori rele, si imi doresc in continuare. Si le am.

Am incercat de multe ori sa explic, oricui e dispus sa asculte, ca a vrea nu e acelasi lucru cu a dori. Eu nu am intotdeauna ce vreau, doar ce imi doresc. Si sunt acuzat, de fiecare data, intr-o forma sau alta, ca imi "doresc" doar ce stiu sigur ca pot obtine. Asta e momentul in care ma simt infrant, in dialog. Pentru ca mi-e clar ca nu a(i) inteles. Ca pentru mine a dori e simultan cu a avea. Pentru ca eu nu vreau. Eu imi doresc - Eu am.

In fraza de mai sus am incercat sa scriu de cateva ori "sinonim" si de fiecare data am scris, inconstient, "simultan". Da, e simultan.

Nu mi-a fost niciodata greu sa "renunt". Aud de multe ori in jurul meu reprosul ca "renunt", sau ca "renunt" prea usor. De fapt, nici nu stiu foarte bine cum e sa "renunti" la ceva. Nu cred ca am renuntat, vreodata. La ce sa renunt? Traiesc pentru voluptatea sentimentului ca traiesc. Fara sa ma gandesc la trecut, fara sa ma gandesc la viitor. Nu exista - nici trecut, nici viitor. Sunt iluzii ale lui "a vrea", in conjugari. N-ai vrut, am vrut, ai vrut, n-am mai vrut, vreau sa, vrei sa.

Nu exista decat acum, imi doresc, am.

Tu, in schimb, trebuie sa inveti mai intai sa renunti. Pentru ca altfel nu poti dori. Si nu poti avea. Ti-e greu, probabil, pentru ca asa ai invatat, dar altfel nu ai sa ai niciodata. Pentru ca nu ai sa-ti doresti, niciodata. Ai sa-ti reprimi dorintele. Ai sa le ascunzi dupa ceea ce "vrei". Si cand vrei ceva, e usor sa renunti. Pentru ca intotdeauna exista motive pentru care nu trebuie, sau nu se poate.

Trebuie sa abandonezi intrebarile si normele, ca sa poti sa traiesti. Trebuie sa abandonezi minciunile si mastile, ca sa poti sa fii tu. Sa renunti la "tine"-le care vrea, ca sa poti sa ai ceea ce-ti doresti. Sa renunti la mandrie, ca sa traiesti.

Si in final, cand stii ca totul s-a terminat, sa renunti la trecut, ca sa nu suferi inutil. Povestea, cu bune sau rele, ramane aceeasi, oricat ai vrea s-o schimbi. Nu are nici trecut si nici viitor, e aceeasi oricat ai vrea sa fie altfel. Povestea a fost dintotdeauna acolo, si va fi, intotdeauna. A fost povesta ta, cand ai avut nevoie de ea. E povestea care trebuie sa te invete sa renunti, sa doresti, sa ai.

Si da, articolul asta e pentru tine. Renunta. Doreste.