28 martie 2008

Mereu pregatit sa ma apar

de un posibil atac, zilele vin una dupa alta marcate doar de o alta cearta sau o alta nemultumire. Mai demult spuneam ca vreau doar sa fiu lasat in pace, ca nu sunt pregatit pentru o lectie de dresaj.

Imi e foarte greu sa scriu, sa imi aleg cuvintele, pentru ca am tendinta sa scriu doar cuvinte urate. Sunt convins ca ceea ce se intampla este o lectie pe care trebuie sa o invat. Este modalitatea prin care "viata" (sa spunem) imi arata ca trebuie sa fiu mai puternic de atat, ca sa pot merge mai departe.

Dar, cu toate astea m-am saturat. M-am saturat sa fiu criticat in fiecare zi, pentru lucruri uneori adevarate, alteori nu. M-am saturat sa fiu contrazis pentru orice spun, fie ca e corect, fie gresit. M-am saturat sa imi "inghit" raspunsurile doar pentru ca sunt mai tanar sau pentru ca am mai putina "experienta". M-am saturat sa ma tot simt vinovat. M-am saturat sa imi reprim violenta raspunsurilor (care e in natura mea), m-am saturat sa renunt. M-am saturat de sentimentul ala acru de scufundare, pe care il am de fiecare data cand cineva imi tine o predica. M-am saturat sa ma pedepsesc pe mine pentru rautatea sau pur si simplu prostia altora.

Am foarte multe greseli pe care le regret, pentru care sunt vinovat si pe care mi le asum. Dar multe din aceste greseli au la randul lor niste cauze independente de mine. Am spus asta de prea multe ori, dar nu am fost ascultat niciodata, dar de acum inainte (pentru ca de asta scriu, nu doar ca sa ma plang) am sa am grija sa fiu ascultat.

Nu stiu care ar trebui sa fie pozitia mea, nu stiu ce e bine sa fac, nu stiu ce "trebuie", care e calea corecta, zen, acceptata social, dar eu am sa-mi impun punctul de vedere, cu toate puterile si cu toate riscurile. Am sa-mi apar si am sa-mi impun punctul de vedere tipand mai tare decat tipati voi, fiind mai pisalog decat sunteti voi, coborandu-ma la un nivel mult mai jos decat cel la care sunteti voi, lovind mai tare cu pumnul in masa, spunand o minciuna mai mare, gasind o scuza mai buna, gasind mereu alt si alt vinovat. Am sa ma contrazic cu tine pana in panzele albe, am sa ma enervez mai tare si am sa te urmaresc oriunde ai sa fugi si am sa-ti fac viata un cosmar mai mare si mai negru decat tot ce mi-ai facut tu mie in ultima vreme.

Stiu, nu e bine. Imi fac mai mult rau mie. Solutia corecta e sa fiu cel destept si sa ma dau la o parte, sa ocolesc, sa nu ma implic, sa tac, sa accept si sa nu pun la suflet. Sunt de acord. Doar ca pe mine acum nu ma intereseaza care e solutia buna, ma intereseaza sa ma razbun, ma intereseaza sa inchei conturi, sa fiu deasupra, sa pun piciorul pe gatul cuiva. Solutia "buna" nu a reusit decat sa ma faca sa ma simt slab si mi-a otravit sufletul, nu a facut decat sa-mi creeze o imagine foarte proasta (si in ochii mei, si in ai celor din jur).

Asa ca de azi gata cu prostiile, si facem lucrurile asa cum stiu eu.

3 comentarii:

sunniface spunea...

SAlut! ce nervos esti? Sa stii ca daca si la serviciu esti la fel de aprig precum scrii esti un profesionist. Ai dreptate uneori merita sa lupti si sa nu pleci capul. Deci fii barbata Zoe! Nu te lasa si tinteste linistit steaua ta...steaua lor de nenorociti! Peste tot e la fel sa stii...Deci curaj. Pa.

derelict spunea...

Aa, multumesc pentru incurajari...
Tocmai asta e si problema ca nu prea am fost aprig ... si (deci) nu prea sunt un profesionist.

Oricum, ideea e ca accept critica din partea celor pe care ii recunosc a fi superiori, dar in ultimul timp .. am parte de prea multa critica de la oameni care imi sunt .. de-a dreptul inferiori. Asta e problema, si nu mai suport.

geogika spunea...

De ce te mai miri?"Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte!"Ma regasesc perfect desi ma consideram unica! Succes in tot ce faci si curaj!