"Must love dogs" VS Radu Tudoran

Cred ca nu am mai vazut un film relaxant (o comedie romantica - poftim) de muult mult timp. Pana noaptea trecuta cand am prins pe hbo filmul din titlu. Am incercat sa mai urmaresc un alt serial - "Midsummer murders" dar nu resusesc mereu sa "prind" episoade intergrale. Un film relaxant este opusul unui film "bun". Daca un film "bun" te face sa "traiesti" actiunea, sau sa te intrebi cine e criminalul, un film relaxant -pentru mine- e un film care e doar un punct de plecare pentru ganduri. Am vazut sute de astfel de filme, si nu am retinut nimic din nici unul, asa cum din cel de aseara nu am retinut decat ca era o "comedie romantica" si aparea un caine mare si negru ( a carui rasa mi-am propus sa o aflu). Nu retin nimic dintr-un astfel de film pentru ca desi il privesc "filmul" din mintea mea e cu totul altul.

Mi s-a intamplat acelasi lucru cu Magicianul de Fowles si cu Acea fata frumoasa, de Radu Tudoran. Daca tot zic de Radu Tudoran, poate ar trebui spus ca Radu Tudoran m-a invatat practic sa visez, cu Toate panzele sus, pe care am citit-o de multe ori cand eram mic..mic. Cred ca atunci, dincolo de povestile inchipuite ale oricarui copil in fata unei aventuri cu o corabie si pirati am avut pentru prima oara certitudinea ( pe care o am si acum ) ca voi avea corabia mea si voi merge pe mare.

Sigur ca majoritatea cartilor pe care le-am citit au o "poveste", dar am zis doar de Magicianul si de Acea fata frumoasa pentru ca impresia lasata de ele a fost mai puternica. Acum am inceput ( de o luna, doua, nici nu mai stiu de cand nu am mai citit nici macar un rand) La nord de noi insine, tot de Radu Tudoran. Si daca as avea ACUM cartea aici langa mine, as lasa totul la o parte si as citi macar cateva pagini. Nu stiu daca ceea ce povestesc cartile lui Tudoran sunt realitati sau e doar imaginatie (sau in ce procent ambele) dar cert este ca povestea ma face sa vreau sa traiesc.

Stiu ca am facut o paralela foarte ciudata, intre Radu Tudoran si un film de dragoste sau un serial politist englezesc, dar fiecare are acelasi merit, de a imi oferi pretextul sa visez. Da, pot sa visez si atunci cand scriu cod php, dar "analiticul" imi limiteaza prea mult imaginatia si visul. Cand The Detective Chief Inspector Tom Barnaby isi incepe ancheta in decorurile englezesti (fascinante - exista asa ceva in realitate ?!?) sau in paragraful in care Tudoran descrie cum il obsedeaza o autostrada "nedescoperita" din nordul europei, acestea sunt doar un pretext ca eu sa fiu doar cu gandurile mele.

Da, vreau sa traiesc, si prin asta inteleg ca vreau sa traiesc dincolo de "servici" si "acasa". Vreau o poveste, a mea, cu prieteni, si locuri frumoase, si lucruri de care sa fiu mandru si de care sa-mi amintesc cu placere. Vreau soare si verde, sau sa muncim impreuna pentru ceva ce ne dorim. Sentimentul ala din reclamele cretine la bere sau la coniac unirea, sentimentul ala de camaraderie cretina, as prefera sa-l traiesc decat sa-l comentez acru de la birou, din fata monitorului. Vreau sa mi se strice dacia intr-un loc uitat de lume in serpentine in munti ( ca sa fiu sincer am ramas fara benzina atunci, dar asta e alta poveste) si vreau sa beau o cafea si sa fumez o tigara (asta cu tigara e asa , metaforic vorbind) pe bancheta din spate a masinii, in parcare, pentru ca ne-am plictisit de stat in casa. Vreau sa ascult muzica tare si sa dansez singur intre multi oameni, sa adorm obosit si sa ma trezesc odihnit, sa plec undeva fara sa stiu unde am sa ajung. Vreau sa fac bani si sa pierd bani, vreau sa imi fie frica sau sa imi para rau ca am luat o decizie proasta, sa tip la un angajat si apoi sa imi para rau, sa ma plictisesc intr-o dup'amiaza de miercuri, sa ma uit la un film de dragoste si sa citesc o carte de calatorii.

Vreau sa traiesc si asta incepe cu un vis - fie ca e un vis cu o cabana de lemn si o pisica neagra cu ochii verzi , cu un birou cu mocheta albastra sau doar cu un ford focus oprit pe marginea soselei undeva intre doua curbe in varful muntelui.