Welcome, frustration!

Inevitabil, ascult Led Zeppelin, because it's one of those moments when I'd rather know how to connect the dots instead of just enjoying the ride. Cause' frankly I'm not enjoying the ride - not anymore.

It was really, really good.
You made me happy every single day.
But now... I've got to go away...

Astazi am citit despre un om (fara nici o legatura cu biserica) care a trait un an respectand "cuvantul" Bibliei, atat cat se poate - in conditiile societatii moderne. A scos si o carte pe care banuiesc ca mi-ar place sa o citesc, daca as fi genul de om care citeste carti, which apparently I am not anymore. Ideea cu care am ramas de la articol a fost cea ca experienta l-a schimbat profund, si ca actiunile, comportamentul - aparenta- te transforma, chiar daca nu au un fundament solid in personalitate. "Abstinenta" de la barfa, de la minciuna, obiceiul de a dona 10% din venituri, rugaciunea, chiar daca facute - fortat - constient, fara sa fie o trasatura fundamentala a"felului de a fi" - te transforma.

One of theese days, and it won't be long, you' gonna look for me but , baby, I'll be gone

Eu am trait mai mult de un an repetand mecanic actiunile unui barbat de 40 de ani ratat, care merge la de acasa la servici si inapoi acasa cu metroul, care sta in chirie, se imbraca cu aceleasi haine din tinerete, nu are nici un plan real de viitor, nu are prieteni, familie sau orice alta urma de viata personala. Am imitat mecanic un barbat de 30 de ani care isi face treaba si pleaca, nu-si "bate capul" sa inteleaga ce face sau de ce, nu este loial nimanui sau niciunei idei, are prieteni in weekend, n-are nici un plan real de viitor. Ca un tanar de 20siceva, care nu-si permite prea multe, am aprobat intelegator si am ridicat din umeri cu nedumerire pentru ca asa a facut toata lumea in jur. Am zambit pentru ca toata lumea radea si m-am ingrijorat pentru ca lumea era suparata. Nu mi-am facut planuri de viitor pentru ca ar fi fost ciudat, in conditiile date. Guess what ? Da, am ajuns si eu acelasi vierme scarbos ca si cei printre care traiesc. Am mai vorbit despre asta, asa ca n-am de gand sa o iau de la capat.

Ma simt ca intr-un experiment esuat, si crede-ma, sentimentul e tare neplacut. Astept sa vina cineva sa-mi stranga mana si sa-mi spuna "Gata, timpul a expirat. Acum ati aflat cum se simte un tanar de 26 de ani care se trezeste dimineata, se duce la servici, munceste, vine acasa obosit, sta treaz 4 ore fara sa stie cu adevarat ce se intampla in jurul lui, si adoarme fara ca macar sa mai poata visa. Acum ati aflat ce inseamna sa muncesti ca sa castigi doar atati bani cat sa platesti o chirie si sa mananci. Ati aflat de ce oamenii isi cumpara haine, mancare, carti si timp liber pe credit. Ati aflat ce inseamna sa traiesti fara planuri de viitor. Acum va puteti intoarce la viata dumneavoastra, bineinteles dupa ce ne expuneti concluziile studiului pe care l-ati efectuat." Doar ca oricat astept, nu vine nimeni sa-mi stranga mana. Amintirile vremurilor cand eram cine vroiam si faceam ce vroiam sunt doar amintiri fara o sansa reala de a se materializa din nou.

Disperarea si nodul in gat nu sunt in joaca, e pura realitate.

Catch the wind, see us spin, sail away, leave today, way up high in the sky.
But the wind won't blow, you really shouldn't go, it only goes to show
That you will be mine, by takin' our time.

Astazi am realizat - partial amuzat - ca mi s-au terminat banii. Ok, in realitate nu mi s-au terminat, pentru ca de cand chiar mi s-a intamplat odata chestia asta, am decis ca nu se va mai intampla niciodata, asa ca am mereu .. sa le zicem rezerve. Still, I ran out of money ... Metaforic vorbind asta ar trebui sa fie un semnal de alarma, si dincolo de zambetul amar singura reactie a fost sa ridic din umeri. Pentru ca pana la urma, era evident ca asta se va intampla, nu? Am doar o sticla de vin in casa ( si nici un tirbuson) - daca as fi avut o sampanie mi-ar fi placut sa marchez momentul.

Asa ca e momentul sa avem o discutie, noi doi. You've dragged me here, and put me to work. Ok, I said, i'll do it if you want me to, but so that you know, that's just one of your bad ideas, nothing more. Te-am privit cu un ochi critic facand greseala dupa greseala, pentru ca e singura metoda sa inveti, daca iti spun cum e bine sa faci, nu ma asculti. Nu mai crezi in nimic, nu mai speri si nu mai vrei. Stiu, stiu ca nu mai esti un copil si ca nu mai crezi in nimic, intrebarea e de ce ai renuntat? De ce dai la o parte o lume in care tot ce vrei e al tau? Daca nu ai fi eu, te-as strange de gat. Te-as bate pana la sange, te-as ameninta si te-as bate din nou. Te-as bate pana mi-ar fi mila de tine, si acum te urasc atat de tare incat nu cred ca te-as putea ierta prea curand.

Analizez de ce am ajuns aici si pe oricine as scoate vinovat, singurul motiv e ca am luat decizii proaste. Una, mai multe. Nu prea mai conteaza. Imi amintesc ca la inceput a fost un plan, si imi amintesc ca stiam ca e un plan prost. Cand esti prost, urmezi un plan prost, mi-as spune. Ceea ce se intampla acum este atat de gresit incat nu prea mai are importanta cum s-a ajuns aici.

Foaie dupa foaie din caietul unde imi notam cine sunt si ce vreau sunt acum pline de calcule si mazgaleli fara rost. Viata mea a facut loc unui tabel de consum apa calda si rece, visurile si planurile unei liste de cumparaturi.

Sunt frustrat pentru ca ma simt inselat, as vrea sa bat pe cineva si nu ma pot bate singur. Numai ca daca m-am bagat in asta trebuie sa ma si scot si da, o spun ca pe o amenintare. M-am bagat singur intr-un cerc vicios. Intr-o situatie pacatoasa, in care am nevoie de bani dar nu pot sa-i castig pentru ca sunt prea obosit din cauza serviciului si nu pot sa renunt la servici pentru ca nu am cu ce sa-mi platesc casa si masa. Da, ar fi trebuit sa am niste bani stransi , dar cum? Da, ar fi trebuit sa nu ajung aici, dar nu mai am cum sa ma intorc sa iau alta decizie (bine ca esti tu destept). Imi vine sa urlu de ciuda ca am fost asa de prost si ca am ajuns aici, mi-e rusine pentru ca sunt persoana de care radeam acum doi ani. Domnul in care mi-am pierdut increderea mi-a aratat ce inseamna sa pasesti pe apa fara credinta.

E trei noaptea si ar trebui sa ma culc pentru ca maine la servici trebuie sa fiu odihnit. Trebuie sa fiu productiv, pentru ca cineva castiga multi bani de pe urma mea si nu trebuie sa-i insel asteptarile. Nu stiu de ce, dar nu ma simt vinovat - cred ca inca n-am sa ma culc.

Working from seven to eleven every night,
It really makes life a drag, I don't think that's right.
I've really, really been the best of fools, I did what I could.

Ironic, nu? De aia imi place Led Zeppelin, cand canta numai pentru mine.

Pacat sa traiesti o asemenea viata fara sens - mereu cand imi aduc aminte cu placere ceva din trecut ma strange in spate constiinta faptului ca ma indepartez din ce in ce mai tare de acel trecut si las in urma doar un mare gol. Fara prieteni, fara nici o poveste, fara semnificatie, o gaura neagra intre cine am fost si ce sunt acum. Nu am nimic sa povestesc si nici nu am cui. Pacat de zilele care nu se mai intorc, pacat de timpul pe care l-am pierdut singur, un nimic intre straini cand as fi putut fi si face ceva intre ai mei.

Pacat ca nu am trait, dar nu am cum sa ma intorc, si al naibii sa fiu daca am sa mai plang dupa acest timp pierdut. Pacat ca nu am facut ceea ce am vrut, dar al dracului sa fiu daca de acum inainte mai fac aceeasi greseala. De cate ori am spus asta? Nu stiu. Dar am din ce in ce mai multa incredere in mine. Poate textul asta nu e perfect si poate are nevoie de mai multa munca pana sa ajunga sa fie ce vreau eu sa fie. Vreau sa fie o scrisoare de adio, o despartire pe care sa scuip si s-o uit in momentul cand voi intoarce spatele nimicului pe care il traiesc acum. Pentru ca am sa reusesc, chiar daca nu am sa reusesc maine, sau saptamana viitoare. Am sa traiesc, am sa ma bucur si am sa fiu cine vreau sa fiu.

Daca acum stii toate astea despre mine ar trebui sa-mi fie rusine, nu ? Noroc ca nu intereseaza pe nimeni.