Acum un an ma pregateam pentru prima mea zi de "servici". Din pacate nu am nimic scris de atunci, dar senzatia nu am cum sa o uit. Sentimentul ca am fost ... inselat si dezamagirea profunda provocata de cei care ma laudau sau se bucurau pentru mine si "marea" mea "realizare". Revolta impotriva minciunii ca "e ceva temporar".
Un an in care am muncit mult, cinci zile pe saptamana, am stat pana noaptea la servici, am stat si in weekend la servici, a trebuit sa fac si sa refac pana a fost "bine", a trebuit sa fac lucruri care stiam sigur ca nu sunt bune pentru ca asa "trebuie", a trebuit sa acopar prostiile si erorile altora si pe ale mele, a trebuit sa invat cum se faceau lucrurile acum 10 ani, pentru ca asa e la noi, a trebuit sa ma abtin de multe ori sa nu bat cu pumnul in masa, asa cum m-a obisnuit perioada anterioara.
"Sa vezi si tu ce inseamna sa muncesti .."
Un an in care am ridicat din umeri pentru ca "nu e treaba mea", in care am invatat ce inseamna "lasa, ca nu-ti ridica nimeni statuie", in care daca am stat degeaba sau am muncit, salarul a venit oricum, in care am invatat ca un lucru se poate "carpi" de multe ori.
"Lasa, ca nu-i chiar asa greu .. "
Un an in care am invatat ce inseamna "clientul are intotdeauna dreptate", ce putere au "standardele" si cum te feresc ele de capcana de a "da treaba peste cap", ca fiecare idee e atat de buna pe cat de bine reusesti sa ii dai o forma utila pentru cineva. Am invatat ca lucrurile cele mai simple sunt de multe ori cele mai eficiente. Am invatat ca fiecare amanunt e la fel de important si ca intregul este de fapt suma acestora. Am aflat ca solutia e de cele mai mule ori dincolo de nervi si invinovatirea altora si ca rezolvarea iti da incredere in tine. Si stiu ca inca mai am multe de invatat, chiar daca nu sunt intotdeauna dispus sa recunosc. Am invatat multe, si mai am multe de invatat...
La sfarsitul unui an de "servici", sunt in continuare un antreprenor, chiar daca acum am (si) carte de munca. Am in continuare idei, si "in background" planuiesc cum sa le valorific. Pas cu pas, incerc sa construiesc ceea ce imi doresc si stiu ca sunt pe un drum bun. M-am impacat cu ideea ca sunt de "cealalta parte a baricadei" desi odata spuneam ca "niciodata nu o sa pot fi angajat". Consider experienta asta o greseala dar am trecut peste resentimente si am realizat ca greseala e numai a mea; puteam sa evit "angajarea" dar sunt hotarat sa ma concentrez numai pe aspectele ei pozitive si pe ce am de invatat de aici. Una din cele mai importante lectii este ca atunci cand muncesti la ceva, rezultatele se vad, important e sa nu abandonezi.
Sunt multumit de faptul ca sunt mai bun ca multi altii in ceea ce fac si sunt fericit ca imi doresc mult mai mult. Sunt fericit si ca am avut ocazia sa invat ce inseamna sa am rabdare sa muncesc pentru ce imi doresc. Atunci cand voi fi din nou "pe cont propriu" voi avea experienta unor lectii invatate, chiar daca nu in cel mai placut mod.
Imi exprim din nou mila pentru cei care traiesc cu dintii stransi asteptand ziua de salar si "weekendul" pentru a se simti bine, si ii compatimesc pe cei care cred ca "un credit este singura metoda prin care poti cumpara ceva" sau ca "nu trebuie sa visezi la o masina de lux pentru ca nu ti-o poti permite niciodata". Viata inseamna sa ai mereu ceva la care sa visezi, iar viitorul va fi asa cum ti-l faci singur acum, si nu trebuie sa-ti fie niciodata frica sa ceri mai mult.
Ar mai fi multe de spus, dar ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu