Idei, par bune, daca as sta sa le .. As visa la .. As merge.. Mi-ar place sa .. daca as fi ...
Pacat ca nu am timp sa ma gandesc.
Ma doare ... Sunt obosit... Nu vreau sa ... Nu e bine ca ... Daca nu as fi ...
Noroc ca nu am timp sa ma gandesc.
31 ianuarie 2007
24 ianuarie 2007
Urmatorul ...
Deschizi ochii.
O coada imensa, de oameni , care se misca incet, dar se misca. Te uiti in spate si vezi pana departe.. oameni la rand. In fata .. oameni la rand. Capatul nu se vede.
Stai , la rand, nici tu nu (mai) stii de cand, dar stai, toata lumea sta! Nu stii de fapt de ce stai aici, la ce ar trebui sa te astepti, cat mai dureaza...
Ajungi sa ii cunosti pe cei din jur, stati de vorba. Unii planuiesc sa treaca in fata, cu orice pret. Nu stiu, nu conteaza ce e in fata, dar tre sa treaca in fata. Dau din coate , se iau la bataie. Cu cate un ochi vanat, dar avanseaza, cate un loc, inca unul.
In urma lor, oameni care raman pe loc, isi ingrijesc ranile si-i injura. Ai vazut ce mi-a facut ala ? Da.. Da mie, mie ai vazut ce mi-a facut ? Nesimtitul. Ne-a furat locul. Hei, voi !, ati vazut ce ne-a facut ala ? Ne-a furat locul. Deja cred ca ai trecut pe langa 3 grupuri de oameni nervosi care le furase locul anul trecut. Altii explica de ce pe ei ii dezavantajeaza faptul ca s-au nascut in aprilie, si au prins un loc prost. Se opresc, se aseaza , izbucnesc in plans; lumea trece pe langa ei, cu priviri curioase. Unii se opresc, le asculta povestea, si trec mai departe, ridicand din umeri. Altii se aseaza, si-i consoleaza: Da, stiu, eu sunt nascut in februarie, iti dai seama? La mine e si mai rau. Plang impreuna. Ai trecut si pe langa cateva grupuri de astea pana acum.
Cate unul se enerveaza si pleaca. Nu mai poate. Incepe sa strige, Noi nu ajungem nicaieri asa, n-are nici un rost. Dupa el, unii ii dau dreptate. Da, sa stii ca da, avea dreptate. Pai uite, stam de-o viata la coada asta.. n-am ajuns nicaieri. Ce treaba-i asta? Pai daca n-am ajuns in atata timp, cat timp sa mai pierdem? Lasa-i pe astia tineri sa-si faca iluzii, eu am imbatranit , ma retrag. Hai, mergi cu mine? NU stii ce sa faci. Parca are dreptate. Esti tanar, poate ai inca timp sa faci altceva nu sa stai aici la coada asta.. cine stie cat , si daca la sfarsit nu e nimic.. de fapt ce e oare la sfarsit? De fiecare data ti-e din ce in ce mai greu sa ramai. Dar ramai.
Cei care pleaca, te arata cu degetul. Fraiere, uite, eu vin de acolo, din fata, si n-am ajuns nicaieri. Nu te mai du, pierzi vremea de poamana. Hai, hai sa-ti povestesc ce greu a fost pana acolo, ai sa vezi, n-ai sa mai vrei sa mergi nicaieri. Uite, vezi daca esti prost, stai la coada, si nici nu stii pentru ce. Ai tu impresia ca ai sa obtii cine stie ce. Fraiere !!
Te dor picioarele, si iti tiuie urechile de la singuratate. E din ce in ce mai putina lume la coada si a inceput sa mearga mai repede.
Lumea incepe sa murmure. Toti se ridica pe varfuri. Se vede, se vede ceva inainte.
Mai sunt doi oameni in fata ta. E un nene, la un birou, cu un pix in mana. Pare nervos. Iti bate inima din ce in ce mai tare, se ridica un nod in gat. Auzu de la cel din fata , o frantura de conversatie ".. alege .. cum .. acasa .. ". Oare ce zice. Uiti sa respiri, incerci sa intelegi.
_Dumneavoastra, ce doriti ? E amabil, nenea. Nu e nervos deloc, zambeste.
_Cum, ce-mi doresc?
_Da, CE va doriti?
_Adica.. asa, in general.. ? Sau cum?
_ Da, ce va doriti, un Mercedes, un avion, o casa la Malibu, pacea mondiala?
_Si ..
_Da, tot ce doriti, va indeplinesc, dar hai, mai repede, ca asteapta lumea.
E ceva la mijloc, e clar. Oare ce costa asta. E clar ca nu e degeaba. Imposibil sa iti dea "orice" degeaba.
_Pai ce tre sa dau la schimb?
_Pai ce sa mai dati la schimb, ati stat la rand atata timp, e gratis.
_A, stiu eu, e o intrebare capcana, daca cer o masina, mi-o dati , dar o sa fie prea scump Service-ul al ea, Daca cer o casa, Impozitele mari, si n-am sa am cu ce sa merg in concediu..
_Alo, va hotarati sau va trimit inapoi la coada ?
_A, da, vreau o masina. Ba nu, un servici cu salar mai mare, ba nu ..
_Hai, mergeti dumneavoastra inapoi, si va hotarati, va mai asteptam! Urmatorul !
E randul tau. Inchide ochii si gandeste-te bine.
O coada imensa, de oameni , care se misca incet, dar se misca. Te uiti in spate si vezi pana departe.. oameni la rand. In fata .. oameni la rand. Capatul nu se vede.
Stai , la rand, nici tu nu (mai) stii de cand, dar stai, toata lumea sta! Nu stii de fapt de ce stai aici, la ce ar trebui sa te astepti, cat mai dureaza...
Ajungi sa ii cunosti pe cei din jur, stati de vorba. Unii planuiesc sa treaca in fata, cu orice pret. Nu stiu, nu conteaza ce e in fata, dar tre sa treaca in fata. Dau din coate , se iau la bataie. Cu cate un ochi vanat, dar avanseaza, cate un loc, inca unul.
In urma lor, oameni care raman pe loc, isi ingrijesc ranile si-i injura. Ai vazut ce mi-a facut ala ? Da.. Da mie, mie ai vazut ce mi-a facut ? Nesimtitul. Ne-a furat locul. Hei, voi !, ati vazut ce ne-a facut ala ? Ne-a furat locul. Deja cred ca ai trecut pe langa 3 grupuri de oameni nervosi care le furase locul anul trecut. Altii explica de ce pe ei ii dezavantajeaza faptul ca s-au nascut in aprilie, si au prins un loc prost. Se opresc, se aseaza , izbucnesc in plans; lumea trece pe langa ei, cu priviri curioase. Unii se opresc, le asculta povestea, si trec mai departe, ridicand din umeri. Altii se aseaza, si-i consoleaza: Da, stiu, eu sunt nascut in februarie, iti dai seama? La mine e si mai rau. Plang impreuna. Ai trecut si pe langa cateva grupuri de astea pana acum.
Cate unul se enerveaza si pleaca. Nu mai poate. Incepe sa strige, Noi nu ajungem nicaieri asa, n-are nici un rost. Dupa el, unii ii dau dreptate. Da, sa stii ca da, avea dreptate. Pai uite, stam de-o viata la coada asta.. n-am ajuns nicaieri. Ce treaba-i asta? Pai daca n-am ajuns in atata timp, cat timp sa mai pierdem? Lasa-i pe astia tineri sa-si faca iluzii, eu am imbatranit , ma retrag. Hai, mergi cu mine? NU stii ce sa faci. Parca are dreptate. Esti tanar, poate ai inca timp sa faci altceva nu sa stai aici la coada asta.. cine stie cat , si daca la sfarsit nu e nimic.. de fapt ce e oare la sfarsit? De fiecare data ti-e din ce in ce mai greu sa ramai. Dar ramai.
Cei care pleaca, te arata cu degetul. Fraiere, uite, eu vin de acolo, din fata, si n-am ajuns nicaieri. Nu te mai du, pierzi vremea de poamana. Hai, hai sa-ti povestesc ce greu a fost pana acolo, ai sa vezi, n-ai sa mai vrei sa mergi nicaieri. Uite, vezi daca esti prost, stai la coada, si nici nu stii pentru ce. Ai tu impresia ca ai sa obtii cine stie ce. Fraiere !!
Te dor picioarele, si iti tiuie urechile de la singuratate. E din ce in ce mai putina lume la coada si a inceput sa mearga mai repede.
Lumea incepe sa murmure. Toti se ridica pe varfuri. Se vede, se vede ceva inainte.
Mai sunt doi oameni in fata ta. E un nene, la un birou, cu un pix in mana. Pare nervos. Iti bate inima din ce in ce mai tare, se ridica un nod in gat. Auzu de la cel din fata , o frantura de conversatie ".. alege .. cum .. acasa .. ". Oare ce zice. Uiti sa respiri, incerci sa intelegi.
_Dumneavoastra, ce doriti ? E amabil, nenea. Nu e nervos deloc, zambeste.
_Cum, ce-mi doresc?
_Da, CE va doriti?
_Adica.. asa, in general.. ? Sau cum?
_ Da, ce va doriti, un Mercedes, un avion, o casa la Malibu, pacea mondiala?
_Si ..
_Da, tot ce doriti, va indeplinesc, dar hai, mai repede, ca asteapta lumea.
E ceva la mijloc, e clar. Oare ce costa asta. E clar ca nu e degeaba. Imposibil sa iti dea "orice" degeaba.
_Pai ce tre sa dau la schimb?
_Pai ce sa mai dati la schimb, ati stat la rand atata timp, e gratis.
_A, stiu eu, e o intrebare capcana, daca cer o masina, mi-o dati , dar o sa fie prea scump Service-ul al ea, Daca cer o casa, Impozitele mari, si n-am sa am cu ce sa merg in concediu..
_Alo, va hotarati sau va trimit inapoi la coada ?
_A, da, vreau o masina. Ba nu, un servici cu salar mai mare, ba nu ..
_Hai, mergeti dumneavoastra inapoi, si va hotarati, va mai asteptam! Urmatorul !
E randul tau. Inchide ochii si gandeste-te bine.
18 ianuarie 2007
Iluzia propriei genialitati
nu rasare numai din faptul de a nu fi inteles dar si din situatia de a nu intelege. Elogiul prostiei: psihologie aplicata la viata cotidiana. Vasile Pavelcu.
Superb.
In singuratatea mea - promit ca nu fac filosofie acum - m-am distrat azi cu fragmente din cartea asta.
Nu inteleg pe cineva. De ce? Pentru ca ideea lui e "mediocra" - cum spune in carte - si mai mult, omul e mediocru, nu stie sa se faca inteles. Ce mai, e prost de-a dreptul. Sunt prea destept pentru el. "Aici atingem momentul tragic, cand genialitatea fictiva si prostia autentica declara, in culmea megalomaniei, razboi prostiei aparente si inteligentei autenice."
am sters ce scrisesm in continuare, mi-am dat seama ca am promis sa nu fac filosofie .. alta data
That's how a rebel speaks
While all the others sweak
IIo - Rebel
Superb.
In singuratatea mea - promit ca nu fac filosofie acum - m-am distrat azi cu fragmente din cartea asta.
Nu inteleg pe cineva. De ce? Pentru ca ideea lui e "mediocra" - cum spune in carte - si mai mult, omul e mediocru, nu stie sa se faca inteles. Ce mai, e prost de-a dreptul. Sunt prea destept pentru el. "Aici atingem momentul tragic, cand genialitatea fictiva si prostia autentica declara, in culmea megalomaniei, razboi prostiei aparente si inteligentei autenice."
am sters ce scrisesm in continuare, mi-am dat seama ca am promis sa nu fac filosofie .. alta data
That's how a rebel speaks
While all the others sweak
IIo - Rebel
17 ianuarie 2007
Colour My Eyes
Realizez ca e penibil ce se intampla cu mine, si mi-e rusine.
Cred ca am spus in ultimul timp asta de o mie de ori. In ultima vreme observ ca am intrat intr-un proces de .. auto .. ironie, critica, whatever, care devine din ce in ce mai acut.
Am tot felul de visuri, care merg de la un telefon nou, cand cel pe care-l am acum refuza - cu o incapatanare pe care numai electronicele pot sa o dovedeasca - sa raspunda la comenzi, la o masina care sa nu pocneasca din toate incheieturile, la o casa pe malul oceanului (sau intr-un sat in alpi ;) ). Zaraza ma complimenteaza in fiecare seara ca nu mi-am schimbat telefonul, si ma simt flatat, dar sincer, nu cred ca asta ma ajuta cu ceva.
Adica da, ok, am citit pana acum ... mult. Stiu multe chestii, cate putin din fiecare, pot discuta despre diverse subiecte, mergand de la filosofie pana la politica sau fizica cuantica (cate putin am spus, ! ). Au fost momente cand mi-am dorit sa nu fiu asa, sa fiu un prost si un nesimtit, pentru ca asa sunt prea sensibil, prea empatic, prea nustiucum, si nu ajung sa fac nimic pentru ca m aia lumea inainte bla bla. Pe undeva chestia asta si-a pus amprenta in psihicul meu pentru ca in ultimul timp m-am prostit, treptat; ma sperie ca nu mai stiu sa raspund la intrebari simple sau uit mereu cine a scris cutare carte.
Asa, nu asta voiam sa spun.
Nemultumirea mea e alta. De fapt, eu nu inteleg care e problema. Nu as putea sa stau in "casa cu terasa", la malul oceanului, sa citesc ?? WTF? Undeva in subconstientul meu, probabil din cauza exemplului oferit de multi, afaceristii , ca si fotbalistii, sunt toti niste prosti. Wrooong!! Una din chestiile care m-a facut sa renunt la ce faceam inainte a fost ca am sesizat eu ca , vezi doamne , ma prostesc. Nu mai am timp sa citesc, si sunt mereu cu treburi. Lasa, bine ca am acum timp.
1. Vreau casa cu terasa, la ocean. Si oceanul sa fie frumos si albastru, ca in OC. Vreau masina calumea, 2 masini, 3, fara numar. Vreau yacht ( poate gresesc, si atunci imi cer scuze in avans , dar, fratilor, se scrie yacht, ca sa te dai mare ca stii engleza, ca mine, sau iaht, pentru ca asa e in DEX, nu yaht ! !) Vreau multi bani, sa pot merge in diverse locuri si sa-mi cumpar toate prostiile. Vreau sa ma simt marinimos, sa pot ajuta pe cineva si sa ma simt bine cu asta. Vreau sa am o afacere care sa mearga bine, si sa fie cinstita. (Si da, firaraldracului, sunt sigur ca se poate chestia asta). Vreau sa am masina frumoasa, sa fiu bine imbracat si sa ma admire lumea. Care-i problema?? Vreau vreau vreau.
2. Sa nu fii surprins(a) daca data viitoare cand imi spui ca "visez frumos" sau ca nu se poate sau ca e prea greu, sau ca eu nu pot, sau ca numaistiudincemotiv eu nu fac bine ca ma gandesc la asta si ar trebui sami vad de treaba de zi cu zi, deci ziceam, sa nu fii surprins(a) daca ori te injur ori te plesnesc peste fata. Nu imi mai jigni visurile, mintea, si nu imi mai pune piedica cand alerg.
3. Lumea este vinovata pentru ce mi se intampla mie. Si eu sunt vinovat. Si acum nu glumesc. Am fost impins inspre ce sunt acum, si am fost slab si nu m-am impotrivit (destul). Persoanele care si-au proiectat "viziunea lor" asupra vietii mele si eu am fost prost s-o imbratisez, si slab sa n-o pot contesta si respinge. M-am lasat convins.
4. Ce naiba caut eu angajat ??? Sau ma rog, hai sa zic, startul e mai greu, am schimbat orasul, aici nu sunt in elementul meu, imi trebuie o acomodare. Pana cand??? Ce naiba cum pot sami cumpar casa cu terasa din salar ? Nici directorii de la Regii, cu salariile de-si fac cruce oamenii la teve cand le aud nu pot sa-si faca casa in Malibu din salar. WTF ?? Niciodata n-o sa pot indeplini nici un vis din salar, indiferent ce vis sau ce salar o sa am.
5. Am bani acum. Poate am spus vreodata ca n-am. Am. Pot sami cumpar cel mai scump telefon ( sa n-aiba diamante:) , totusi). SI probabil ca odata, cand porcaria de acum se va bloca, il voi da cadou la cineva pe strada sau am sa-l calc in picioare pana nu mai ramane nimic si am sa intru in primul magazin sa-mi iau altul. Masina nu pot sa-mi cumpar, inca , dar in ritmul de acum voi putea in curand. Nu raman niciodata fara bani, si fac cam tot ce imi doresc, cumpar cam ce vreau ( asta pentru ca nu vreau marea si sarea). N-am datorii sau credite. ( bine, hai, am unul, dar nu ma pot hotara sa-l platesc nu de bani ci tot (la naiba) de gura altcuiva). Dar nu pot sa-mi cumpar casa in Malibu. Si in ritmul asta n-o sa pot niciodata. N-o sa am niciodata yacht si n-o sa schiez niciodata in Alpi unde am sa am o cabana cu o pisica.
Aurea Mediocritas.. my ass. M-am saturat sa tot fac"ce trebuie" si sa tot va ascult prostiile zi de zi. Lucrez, am un servici, am sa renunt la un moment dat la el, ca sa-mi urmez visurile. Da, visurile mele sunt Masini si Case. Care-i problema ? Sunt mai destept de cat voi, si o sa am mai multi bani ca toti la un loc. De ce ? Pentru ca asta vreau, de aia. N-o sa fac totul azi, sau maine. No sa am maine casa, dar o s-o am. Si n-o sa fac credit pentru un telefon, si n-o sami cumpar blugi din descoperit de cont pe card. Idiotilor!
Hai, razi! Si da, stii foarte bine ca razi degeaba, pentru ca am obtinut Tot ce am Vrut pana acum si n-o sa ma opresc aici !
"..wake me on the day that i will miss.."
Mark Norman presents Celine - Colour My Eyes.
Cred ca am spus in ultimul timp asta de o mie de ori. In ultima vreme observ ca am intrat intr-un proces de .. auto .. ironie, critica, whatever, care devine din ce in ce mai acut.
Am tot felul de visuri, care merg de la un telefon nou, cand cel pe care-l am acum refuza - cu o incapatanare pe care numai electronicele pot sa o dovedeasca - sa raspunda la comenzi, la o masina care sa nu pocneasca din toate incheieturile, la o casa pe malul oceanului (sau intr-un sat in alpi ;) ). Zaraza ma complimenteaza in fiecare seara ca nu mi-am schimbat telefonul, si ma simt flatat, dar sincer, nu cred ca asta ma ajuta cu ceva.
Adica da, ok, am citit pana acum ... mult. Stiu multe chestii, cate putin din fiecare, pot discuta despre diverse subiecte, mergand de la filosofie pana la politica sau fizica cuantica (cate putin am spus, ! ). Au fost momente cand mi-am dorit sa nu fiu asa, sa fiu un prost si un nesimtit, pentru ca asa sunt prea sensibil, prea empatic, prea nustiucum, si nu ajung sa fac nimic pentru ca m aia lumea inainte bla bla. Pe undeva chestia asta si-a pus amprenta in psihicul meu pentru ca in ultimul timp m-am prostit, treptat; ma sperie ca nu mai stiu sa raspund la intrebari simple sau uit mereu cine a scris cutare carte.
Asa, nu asta voiam sa spun.
Nemultumirea mea e alta. De fapt, eu nu inteleg care e problema. Nu as putea sa stau in "casa cu terasa", la malul oceanului, sa citesc ?? WTF? Undeva in subconstientul meu, probabil din cauza exemplului oferit de multi, afaceristii , ca si fotbalistii, sunt toti niste prosti. Wrooong!! Una din chestiile care m-a facut sa renunt la ce faceam inainte a fost ca am sesizat eu ca , vezi doamne , ma prostesc. Nu mai am timp sa citesc, si sunt mereu cu treburi. Lasa, bine ca am acum timp.
1. Vreau casa cu terasa, la ocean. Si oceanul sa fie frumos si albastru, ca in OC. Vreau masina calumea, 2 masini, 3, fara numar. Vreau yacht ( poate gresesc, si atunci imi cer scuze in avans , dar, fratilor, se scrie yacht, ca sa te dai mare ca stii engleza, ca mine, sau iaht, pentru ca asa e in DEX, nu yaht ! !) Vreau multi bani, sa pot merge in diverse locuri si sa-mi cumpar toate prostiile. Vreau sa ma simt marinimos, sa pot ajuta pe cineva si sa ma simt bine cu asta. Vreau sa am o afacere care sa mearga bine, si sa fie cinstita. (Si da, firaraldracului, sunt sigur ca se poate chestia asta). Vreau sa am masina frumoasa, sa fiu bine imbracat si sa ma admire lumea. Care-i problema?? Vreau vreau vreau.
2. Sa nu fii surprins(a) daca data viitoare cand imi spui ca "visez frumos" sau ca nu se poate sau ca e prea greu, sau ca eu nu pot, sau ca numaistiudincemotiv eu nu fac bine ca ma gandesc la asta si ar trebui sami vad de treaba de zi cu zi, deci ziceam, sa nu fii surprins(a) daca ori te injur ori te plesnesc peste fata. Nu imi mai jigni visurile, mintea, si nu imi mai pune piedica cand alerg.
3. Lumea este vinovata pentru ce mi se intampla mie. Si eu sunt vinovat. Si acum nu glumesc. Am fost impins inspre ce sunt acum, si am fost slab si nu m-am impotrivit (destul). Persoanele care si-au proiectat "viziunea lor" asupra vietii mele si eu am fost prost s-o imbratisez, si slab sa n-o pot contesta si respinge. M-am lasat convins.
4. Ce naiba caut eu angajat ??? Sau ma rog, hai sa zic, startul e mai greu, am schimbat orasul, aici nu sunt in elementul meu, imi trebuie o acomodare. Pana cand??? Ce naiba cum pot sami cumpar casa cu terasa din salar ? Nici directorii de la Regii, cu salariile de-si fac cruce oamenii la teve cand le aud nu pot sa-si faca casa in Malibu din salar. WTF ?? Niciodata n-o sa pot indeplini nici un vis din salar, indiferent ce vis sau ce salar o sa am.
5. Am bani acum. Poate am spus vreodata ca n-am. Am. Pot sami cumpar cel mai scump telefon ( sa n-aiba diamante:) , totusi). SI probabil ca odata, cand porcaria de acum se va bloca, il voi da cadou la cineva pe strada sau am sa-l calc in picioare pana nu mai ramane nimic si am sa intru in primul magazin sa-mi iau altul. Masina nu pot sa-mi cumpar, inca , dar in ritmul de acum voi putea in curand. Nu raman niciodata fara bani, si fac cam tot ce imi doresc, cumpar cam ce vreau ( asta pentru ca nu vreau marea si sarea). N-am datorii sau credite. ( bine, hai, am unul, dar nu ma pot hotara sa-l platesc nu de bani ci tot (la naiba) de gura altcuiva). Dar nu pot sa-mi cumpar casa in Malibu. Si in ritmul asta n-o sa pot niciodata. N-o sa am niciodata yacht si n-o sa schiez niciodata in Alpi unde am sa am o cabana cu o pisica.
Aurea Mediocritas.. my ass. M-am saturat sa tot fac"ce trebuie" si sa tot va ascult prostiile zi de zi. Lucrez, am un servici, am sa renunt la un moment dat la el, ca sa-mi urmez visurile. Da, visurile mele sunt Masini si Case. Care-i problema ? Sunt mai destept de cat voi, si o sa am mai multi bani ca toti la un loc. De ce ? Pentru ca asta vreau, de aia. N-o sa fac totul azi, sau maine. No sa am maine casa, dar o s-o am. Si n-o sa fac credit pentru un telefon, si n-o sami cumpar blugi din descoperit de cont pe card. Idiotilor!
Hai, razi! Si da, stii foarte bine ca razi degeaba, pentru ca am obtinut Tot ce am Vrut pana acum si n-o sa ma opresc aici !
"..wake me on the day that i will miss.."
Mark Norman presents Celine - Colour My Eyes.
09 ianuarie 2007
Urme
De aici, de sus, se vede soseaua. Masinile trec rar, si oricum, le cunosc pe toate. Rar vine cineva strain. Nu are cine sa-i primeasca pe straini aici.
De multe ori mi se intampla sa ies din casa si sa plec pe jos spre vale, si ma intalnesc cu cei care mai stau pe aici. Nu ne cunoastem, si rareori ne aruncam cate un salut reciproc. Uneori ii surprind privindu-ma, si atunci isi intorc capul, vinovati. Nu-i inteleg pe oamenii de aici. Nu inteleg daca asa sunt ei sau e ceva in legatura cu mine.
Inca nu am curaj sa-i spun nimic. Am trecut iar unul pe langa celalalt dimineata, fara sa ne spunem nimic. A plecat.
Ce imi place cel mai mult aici e linistea. Si sentimentul ca e locul meu. Ca m-as putea simti bine aici orice s-ar intampla. Practic aveam tot ce imi dorisem vreodata, si apoi am ajuns aici. Nu imi trebuie decat o noapte, o zi. Imi e de ajuns acum sa inchid ochii, oriunde as fi. Ca un vis.
In casa e bine doar cand e cald. Altfel, rece, e impersonala. A nimanui. Dimineata, langa sticla rece a geamului, aceeasi privire. Obosita; deznadejde, da, asta e cuvantul. Departe in vale, ii vad masina, a plecat. N-am rezistat , am fugit. Se lasa noaptea si frigul. Nu imi urasc singuratatea. Cu obrazul lipit de el, copacul e cald. Am stiut dintotdeauna ca ei sunt vii, si imi place cand simt asta.
Pisicile -negre- plang ?
Traim timpuri interesante
si totusi cred ca nu ne bucuram de ele.
Mereu vad pe strada, sau in "mijloace" batrani cu o anumita ... distinctie. Nu stiu de ce , dar mereu remarc chestia asta la barbati. La femei mai putin. Sunt imbracati cu haine vechi, ponosite (imi revine obsesiv in minte cuvantul "balonzaid", fara legatura directa cu ce vreau sa spun) cu parul alb, mustata bine intretinuta (Fairbanks :) ). In tramvai privesc mereu cu un aer putin dezaprobator dar mai mult .. compatimitor.
Ma refer la cei care nu-i dispretuiesc pe "tinerii din ziua de azi" ci la cei carora ... le pare rau. Acei batrani care spun "ehe' , pe vremea mea.." dar nu criticand. Ei pur si simplu nu mai inteleg ce se intampla in jurul lor si se simt straini, dar nu din cauza cartelelor de metrou, bancomatelor, touchscreen-urilor ci din cauza indiferentei, rautatii, badaraniei (etc) pe care o vad in jur.
Batranii care se intalnesc intre ei si ridica respectuos palaria si se saluta "Traiti' domn' director !" si discuta despre "vremurile bune". Batranii au spus si vor spune mereu ca "pe vremea lor era mai bine". Pe vremea lor erau alcoolici care injurau pe strada, erau hoti de buzunare, erau tigani, erau hotii, violuri, crime, saracie, la fel cum sunt si acum, nu despre asta e vorba.
Eu cred ca ce incearca sa spuna e ca sentimentul general nu era cel de acum. Poate ma insel, si nu e vorba despre asta. Dar poate pe vremea lor lumea nu se calca in picioare in ritmul in care o face acum.
Incerc sa ma gandesc, daca maine as fi batran, cum m-as uita in urma la viata mea de acum, si cred ca mai degraba as privi-o cu dispret. "pe vremea mea .." mi-ar aduce aminte niste lucruri destul de neplacute, si asta ma face sa cred ca e momentul sa se schimbe ceva.
Am divagat. Vroiam sa vorbesc despre cum batranii apreciaza "vremurile" in care au trait, chiar daca din multe puncte de vedere "atunci" era mai rau decat "acum". Dar am ajuns din nou la nemultumirea mea , despre "sa se schimbe ceva".
later edit:
n-am putut rezista sa nu adaug aici ceva gasit pe overheardinnewyork.com Seamana prea mult cu ce mi se intampla in fiecare zi in tramvai.
Tourist fighting his way off the train: Look, people. You actually have to let us out of the train before you can get on.
Old guy: This is New York, son. A simple 'Fuck you' will do.
Mereu vad pe strada, sau in "mijloace" batrani cu o anumita ... distinctie. Nu stiu de ce , dar mereu remarc chestia asta la barbati. La femei mai putin. Sunt imbracati cu haine vechi, ponosite (imi revine obsesiv in minte cuvantul "balonzaid", fara legatura directa cu ce vreau sa spun) cu parul alb, mustata bine intretinuta (Fairbanks :) ). In tramvai privesc mereu cu un aer putin dezaprobator dar mai mult .. compatimitor.
Ma refer la cei care nu-i dispretuiesc pe "tinerii din ziua de azi" ci la cei carora ... le pare rau. Acei batrani care spun "ehe' , pe vremea mea.." dar nu criticand. Ei pur si simplu nu mai inteleg ce se intampla in jurul lor si se simt straini, dar nu din cauza cartelelor de metrou, bancomatelor, touchscreen-urilor ci din cauza indiferentei, rautatii, badaraniei (etc) pe care o vad in jur.
Batranii care se intalnesc intre ei si ridica respectuos palaria si se saluta "Traiti' domn' director !" si discuta despre "vremurile bune". Batranii au spus si vor spune mereu ca "pe vremea lor era mai bine". Pe vremea lor erau alcoolici care injurau pe strada, erau hoti de buzunare, erau tigani, erau hotii, violuri, crime, saracie, la fel cum sunt si acum, nu despre asta e vorba.
Eu cred ca ce incearca sa spuna e ca sentimentul general nu era cel de acum. Poate ma insel, si nu e vorba despre asta. Dar poate pe vremea lor lumea nu se calca in picioare in ritmul in care o face acum.
Incerc sa ma gandesc, daca maine as fi batran, cum m-as uita in urma la viata mea de acum, si cred ca mai degraba as privi-o cu dispret. "pe vremea mea .." mi-ar aduce aminte niste lucruri destul de neplacute, si asta ma face sa cred ca e momentul sa se schimbe ceva.
Am divagat. Vroiam sa vorbesc despre cum batranii apreciaza "vremurile" in care au trait, chiar daca din multe puncte de vedere "atunci" era mai rau decat "acum". Dar am ajuns din nou la nemultumirea mea , despre "sa se schimbe ceva".
later edit:
n-am putut rezista sa nu adaug aici ceva gasit pe overheardinnewyork.com Seamana prea mult cu ce mi se intampla in fiecare zi in tramvai.
Tourist fighting his way off the train: Look, people. You actually have to let us out of the train before you can get on.
Old guy: This is New York, son. A simple 'Fuck you' will do.
08 ianuarie 2007
Cand ... ( Urme 2 )
Imi dau seama ca am devenit oarecum dependent de copacul asta. Am nevoie sa stau rezemat de el si sa vad muntele ca sa ma regasesc. Poate am facut chestia asta de prea multe ori. Am invatat sa fug prea repede.
Cu obrazul lipit de el, copacul e cald. Am stiut dintotdeauna ca ei sunt vii, dar acum e prima oara cand simt asta.
Cred ca era trecut e miezul noptii cand am ajuns. Nu stiu cum am ajuns, am condus mecanic, desi drumul pana aici e senzational. Am adormit imediat, si-mi amintesc - m-am gandit ca sunt norocos ca n-am adormit la volan.
N-am sa inteleg niciodata cum intra si de ce vine mereu. Cand am deschis ochii era, ca de obicei ,
la geam, privind - asa cum privesc de obicei pisicile - spre nicaieri. La ce te gandesti? Prima oara cand am venit aici, am gasit-o langa casa, si a intrat odata cu noi. Atunci nu eram inca singur. Apoi a venit , de fiecare data cand am venit si eu. Cu ochii mari, si o privire intrebatoare, trece pe langa mine si alearga la geam. Nu i-am dat niciodata nimic, practic majoritatea timpului ne ignoram reciproc. Ea dor vine si se uita pe geam.
Am fugit din nou, aici langa copac, pentru ca nu mai puteam suporta. M-am saturat de frica. Am venit sa o las aici.
Se vede si casa mea, de aici. Mica, in spate, unde se termina muntele. O casa simpla, de lemn, cu padurea in spate, la 50 de metri. Cred ca am platit cam mult pentru ea atunci.
Nu am avut niciodata rabdare sa ma interesez, dar nu cred ca pisica asta isi gaseste prea bine locul aici. Si daca stau sa ma gandesc nici nu am mai vazut alta. Ma rog.
Bate vantul. Rece, dar nu vreau sa ma ascund. Ma dor urechile, si ma bucur, si nu mi-e frica.
Asta as vrea sa visez.
05 ianuarie 2007
2006-2007
Nu stiu cine a spus chestia asta, si nici nu as putea sa o citez, dar ideea principala era urmatoarea... Da, stim cu totii ca scopurile / obiectivele sunt foarte importante. Da, Anul Nou este un moment bun pentru a evalua ceea ce s-a intamplat pe parcursul anului trecut, si a fixa ceva nou spre care sa te indrepti in anul care vine. Problema e ca nu e de ajuns. Marea majoritate a oamenilor fac o lista de obiective, si nu o mai citesc niciodata. In cel mai bun caz o citesc la anul, si atunci se descurajeaza vazand ca multe din chestiile pe care si le-au propus au ramas la stadiul de "vreau sa .." si isi propun "anul asta CHIAR am sa ...". OK, poate daca in dimineata aia de 1 ianuarie cand faci lista si esti mahmur, obosit sau mai stiu eu cum , chiar VREI sa schimbi ceva, dar ce folos daca peste 5 zile cand esti din nou la servici deja ai uitat jumatate din ce ai scris pe lista? Si cu ce o sa te ajute daca te uiti pe lista de obiective si o analizezi odata pe an, la 1 ianuarie?
2006-2007 (in sensul de revelion, etc.) nu a insemnat nimic pentru mine. Nu m-am uitat in urma, la 2006, pentru ca stiu foarte bine ce gasesc acolo. Vise neimplinite si bucurii. lucruri pe care le-am vrut si pe care nu le-am avut sau chestii care ma mir ca am fost in stare sa le cumpar. Certuri si distractie, depresie si ras in hohote. Oameni de care m-am despartit, dupa care plang, oameni pe care ma bucur ca i-am cunoscut.
Nu (mai) trag linie dupa 2006. Un an nu are un rezultat. Pe 1 ianuarie 2007 e mult mai bine decat pe 1 ianuarie 2006. Pe 1 ianuarie 2007 e mult mai rau decat pe 1 ianuarie 2006.
Si iau o singura hotarare pentru 2007. Am sa scriu lista de obiective, am s-o citesc si am s-o actualizez ( nu cred ca am sa reusesc zilnic, dar ) de multe ori, de cate ori este nevoie. Anul 2007 este format din multe zile si rezultatul lui 2007 este suma rezultatelor zilelor lui.
La multi ani !
2006-2007 (in sensul de revelion, etc.) nu a insemnat nimic pentru mine. Nu m-am uitat in urma, la 2006, pentru ca stiu foarte bine ce gasesc acolo. Vise neimplinite si bucurii. lucruri pe care le-am vrut si pe care nu le-am avut sau chestii care ma mir ca am fost in stare sa le cumpar. Certuri si distractie, depresie si ras in hohote. Oameni de care m-am despartit, dupa care plang, oameni pe care ma bucur ca i-am cunoscut.
Nu (mai) trag linie dupa 2006. Un an nu are un rezultat. Pe 1 ianuarie 2007 e mult mai bine decat pe 1 ianuarie 2006. Pe 1 ianuarie 2007 e mult mai rau decat pe 1 ianuarie 2006.
Si iau o singura hotarare pentru 2007. Am sa scriu lista de obiective, am s-o citesc si am s-o actualizez ( nu cred ca am sa reusesc zilnic, dar ) de multe ori, de cate ori este nevoie. Anul 2007 este format din multe zile si rezultatul lui 2007 este suma rezultatelor zilelor lui.
La multi ani !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)