Ma simt bine inconjurat de oameni, imi place sa rad, sa glumesc, stiu sa ma cert, stiu sa injur, stiu sa mint, sa povestesc, sa intreb, sa ascult.
Totusi, cand pleaca toata lumea, imi place sa raman singur, cu mine. Cu visele sau fricile mele. Si imi dau seama cum par, din afara, cand zambesc uneori, asa, din senin, dar eu chiar ma amuz, singur. Si nu ma plictisesc niciodata.
Si da, cred ca ma simt mai bine singur. Si aici intrebarea, asta e bine sau rau?
2 comentarii:
retorica intrebarii ma obliga sa tac.
Eu trebuie să răspund. :). Şi eu păţesc aşa, să zâmbesc de una singură, alteori când chiar nu e nimeni prin preajmă, se întâmplă să şi râd... Mereu păţesc să am dialoguri cu mine însumi, în interior... alteori lucrez la schiţe ... şi munca nu se face doar cu o foaie de hârtie în faţă ori un document text fără nume pe desktop... Îmi iubesc singurătatea, sunt o fire solitară ... dar într-un final trebuie să te agheţi de cineva, nu pentru că nu poţi trăi fără, ci fiindcă uneori e frumos cu.
Trimiteți un comentariu