neserios

Nu-mi aduc aminte ca parintii mei sa fi facut o promisiune, cand eram mic, pe care sa nu si-o fi tinut. Nici bunicii care m-au crescut. Eu am fost dintotdeauna convins ca in momentul cand cineva spune ca se va intampla ceva, sau ca va face ceva, se va intampla. Excludem cazurile in care si un copil intelege ca "nu putem merge la plaja, afara e furtuna", etc. Apoi am crescut si sunt sigur ca mi s-a intamplat sa fiu amagit cu promisiuni, de parinti sau alte persoane, dar nu le-am resimtit cu adevarat.

Prima adevarata dovada de neseriozitate din partea cuiva a fost cand am cumparat primul calculator. "Persoana" de la care l-am cumparat, o cunostinta de-a mamei, era, ce-i drept, la vremea respectiva, unul din putinii oameni din oras care se ocupa cu asa ceva. Si da, probabil ca era foarte ocupat si distributia acum 10 ani nu era la fel de operativa ca acum. Dar a intarziat cu calculatorul o saptamana, cred. Poate mai mult... si cum il mai asteptam... Partea proasta e ca mereu spunea ca vine. Si nu venea.

Stiu ca la inceput am fost dezamagit, apoi nervos, si in final a ramas un ... dispret fata de el si fata de minciuna pe care tot o spunea. Dispretul asta il am si acum, fata de oamenii care "promit" ceva, si apoi nu se tin de cuvant. Mor de ciuda cand - din ce in ce mai rar in ultimul timp - ma las inselat de cate o astfel de persoana.

Nu ma leg numai de "promisiuni"; e vorba de "cuvantul" omului. E vorba de acele aspecte "nescrise" ale unei intelegeri. E vorba de calitatea pe care trebuie sa o aiba un produs.. sau serviciul pe care il vinde.. etc etc.

Bottom line - ma enerveaza groaznic situatia in care un om spune ca va face ceva, si nu face. Felul meu de a fi si educatia pe care am primit-o mi-au dictat pana acum sa fiu intelegator si sa tolerez o mare parte a comportamentelor respective, permitandu-i omului sa se revanseze, fiind de acord cu intarzieri, etc. Dar observ ca asta se transforma ( ca si multe altele, de altfel) in lipsa de respect. Pentru ca pana la urma totul se reduce la respect. Lipsa de respect fata de mine, pentru ca la urma urmei ma minti cu buna stiinta, si lipsa de respect fata de tine, pentru ca pierzi mult in fata mea.

Pe alta parte, nu imi plac oamenii care nu "promit" niciodata nimic. Care folosesc mereu expresii ca "am sa incerc sa ", "nu promit nimic, dar voi incerca sa ..." .. etc. Asta, pentru mine, denota o slabiciune, un defect grav al persoanei respective. Ma suprind de multe ori si pe mine facand greseala asta, si ma corectez cat pot de repede. Problema e ca nu pot avea nici un fel de incredere in ce spune omul, nu pot pune o baza in el si atunci cade automat in categoria de mai sus, a mincinosilor in care nu e bine sa ai incredere, pentru ca te vor dezamagi mai mult ca sigur.

Din ambele puncte de vedere, am admirat intotdeauna oamenii care au stiut sa spuna "Nu!". Admir faptul ca ma refuzi - chiar daca poate nu-mi convine foarte mult- si prefer oricand sa spui "Nu!" decat sa spui "Am sa incerc" si sa nu poti face nimic, incurcandu-mi tot planul, sau spunand "Da" cand stii ca nu vei putea si in felul asta stricand nu numai planul cat si relatia.

Pentru ca da, atunci cand spui de prea multe ori ca vei face un lucru si nu il faci lumea te eticheteaza ca finid "neserios". SI ORICAT DE BUN AR FI SERVICUL TAU, PREFER UNUL MAI PROST, MAI SCUMP SAU MAI GREOI, DAR DE CARE POT FI SIGUR!!!

Concluzii am 2:
In primul rand, la baza afacerii mele va sta MEREU sinceritatea fata de client si fata de parteneri.
In al doilea rand, deja cititi destul de multi blogul asta, si multi ma cunoasteti. Marea majoritate deja v-ati recunoscut in ce am scris. Ce se schimba ACUM este ca nu mai accept sub nici o forma comportamentele astea, si astept de la voi acelasi tratament. Ori vorbim serios, ori nu mai vorbim de loc!

moarte

da, vorbesc despre deja celebrul caz.

Incerc in continuare sa inteleg, si in continuare sper ca sunt lucruri care (totusi) inca nu se stiu sau nu se spun.

Nu cred ca pana acum sa mai fi auzit de cineva atat de tanar care sa moara in felul asta. Din cauza muncii, ma refer. Pentru ca din cauza muncii se moare. Da..dar mereu am asociat moartea cu un .."antreprenor" .. care nu doarme noptile de grija banilor pe care ii pierde sau ii plateste .. de grija vanzarilor care vin sau nu vin, de grija depozitelor care au luat foc, a vapoarelor care s-au scufundat sau mai stiu eu ce...

Dar, angajat fiind, sa mori din cauza serviciului? Prima intrebare pe care mi-am pus-o cand am auzit stirea a fost "oare cati mai sunt ca ea de care nu stim?".

Pentru ce va faceti asta oameni buni? Am citit pe "forum-ul" de la protv cum oamenii fac ce stiu mai bine - arunca vina pe altii. Sefii sunt vinovati, multinationalele, situatia economica viata care este nedreapta. Oameni buni.... cum naiba te poate obliga cineva sa muncesti 20 de ore pe zi?? Ce naiba, doar nu e sclavie. E alegerea ta daca vrei sa muncesti asa. Exista mereu o alternativa.

Ce pacat de oamenii astia. Ei sunt bine intentionati, sunt harnici si capabili, ar putea face minuni cu viata lor... si fiind de buna credinta sunt prinsi in capcana de a munci pentru salarii de mizerie si "pozitii" si "cariera" pentru ca asa "e bine"...


Poate maine am sa spun ce gandesc, dar acum doar simt mila.

Poveste

"
_ ..Daca tu nu-ti transformi viata intr-o poveste, atunci devii doar o parte din povestea altcuiva.
_ Si daca povestea ta nu e buna?
_ O tot schimbi pana gasesti una care e.

"

"Asta ii spun si u mereu fiicei mele, zise primarul. Povestile sunt doar povesti. Viata e suficient de complicata asa cum e. Trebuie sa facem planuri pentru lumea reala Nu e loc pentru inchipuiri.
_ Exact, spuse sobolanul.
Si omul si sobolanul continuara sa vorbeasca, pe cand lumina zilei palea, si se lasa seara."


Terry Pratchett - Uluitorul Mauice si Rozatoarele lui educate


As vrea sa mai dau niste citate, in special cele cu Marele sobolan din Adancuri, care doreste dominatia mondiala a noii specii de sobolani, sau ale pisicii care filosofeaza despre dominatia pisicii aspura omului, si mai ales paragraful cu care se incheie cartea, dar ...

O carte superba, o recomand...

tembelism nativ

ca o continuare la postul anterior, si ca raspuns la "E de discutat insa daca acest tembelism e indus de societate, banci sau e ceva nativ."

Pai, ca sa o fac pe-a desteptul, ar trebui sa spun ca e putin din toate trei ... Si chiar cred in asta.
E nativ, in sensul ca unii se nasc cu o predispozitie clara spre .. tembelism. Da, stiu, sunt rau, dar asta e. Pe aceasta fundatie solida construiesc familia (incerc sa nu spun nici o rautate, aici) si apoi scoala , facultatea, serviciul, etc. Si la urma, banca nu mai e nevoita sa fac nici un efort.. tembelul doar aude cuvintele "cea mai scazuta dobanda" si i se formeaza in fata ochilor imaginea unei noi masini.

Cum prosteste familia si/sau scoala ? Pai prin efortul de a educa, de multe ori prost aplicat. Se merge pe uniformizare, pe comparatii intre performante ( care de multe ori nu sunt relevante, eu sunt bun la matematica, altul e bun la chimie .. nu poti compara..), pe reducerea sau chiar eliminarea initiativei (nu facem asa, ca nu s-a mai facut), pe automatism si standardizare fara a urmari o performanta ci doar ..de dragul standardului (nu am sa uit niciodata ca am scris de 12 ori comentariul la "Puiul..", intr-a opta', pana "a fost bine", pentru adminterea la liceu). Apoi vine serviciul, unde se repeta procesul.. sa facem doar ce s-a facut pana acum, sa nu facem ceva nou, ca sa nu gresim. Sa nu facem niciodata nimic fara sa intrebam pe altcineva, care a facut deja. Daca gresesc, o sa fie rau. Mai bine intreb de 10 ori. Daca nu fac cum trebuie, iese scandal. Seful stie mai bine. Fac cum spune el. (Normal ca seful se simte dator sa-ti spuna unde sa pui fiecare virgula, tembelule, pentru ca il intrebi incontinuu! Normal ca seful va avea pretentia sa controleze fiecare lucru pe care il faci, daca ii dovedesti ca nu esti in stare singur..) Cine sunt eu sa am pretentia ca stiu mai bine ca seful ?( colegul, vecinul, etc, etc.) Cine sunt eu sa am pretentia ca pot face chestia asta de unul singur? Toata lumea face credit in ziua de azi, cum sa pot eu sa-mi iau masina fara credit? Singura metoda prin care poti sa-ti iei masina e sa faci credit! (vine ca o concluzie logica, nu ? nu stiu de ce m-am ambalat asa tare in postul trecut)

Si credeam ca se termina aici.. adica.. ce poate fi mai rau de atat? Ei.. nu, nu se termina aici.

"Nici nu are rost sa te gandesti sa-ti cumperi o masina de lux, ca nu ai sa reusesti niciodata."

Tu de fapt de ce traiesti? Te-a rugat cineva ?

queasy smile

via Andrei am ajuns la un post al lui Mihai - aici. Despre banci, credite, despre cum platesti 400.000 pe un credit de 200.000... ( omule, sigur e bun calculul ala, e prea tarziu ora 1 dupa o zi de servici ca sa-l mai urmaresc, dar ma strange in spate , chiar dublu??)

Citeam, citeam , si inainte de a ajunge omul la concluzia (simpatica de altfel) "De azi declar razboi bancilor.", eram deja prea nervos si am decis ca e momentul sa scriu si eu ce cred. Problema nu sunt cei 200 de mii luati in plus... macar pe aia stii pentru ce ii dai. Ii dai ca sa beneficiezi de serviciul de a ... (bla bla).

Pornesc de la replica oarecum celebra pentru mine si (pentru ca am repetat-o obsesiv, stiu, imi pare rau) cercul meu de prieteni - "Singura modalitate prin care poti sa-ti iei masina e sa faci credit". Replica la care eu am ramas oarecum.. cum se spune .. "prostit". In loc sa ma ridic de pe scaun, sa alerg la om si sa-l palmuiesc de doua ori peste fata (ca intro sceneta cum am vazut eu la teve, cu becali si banel ;) ) eu am ramas si ma uitam. Dupa 10 minute, eu inca analizam propozitia.

Cum e posibil asa ceva? Omule, esti cretin.

Nu vreau sa fac teoria chibritului. Dar eu am invatat asa: exista 2 feluri de credit - bun si rau.

Creditul bun este cel care iti aduce un castig - imediat , cum ar fi sa imprumuti de la banca 30 000 de euro, sa cumperi un tir de blugi, sa-l vinzi cu 40 000 sa rambursezi creditul (si dobanda) si sa ramai cu un castig; un castig indirect este atunci cand cumperi o casa cu 40 000 € credit, dar peste 20 de ani cand termini de platit casa, valoarea ei e mai mare decat a banilor (inclusiv dobanda) pe care i-ai imprumutat/cheltuit.
Creditul rau "este atunci cand" folosesti imprumutul pentru un "obiect" care se depreciaza. Cum ar fi .. sa iti cumperi un telefon in rate. In cel mai bun caz, iti cumperi un telefon si te amagesti singr ca il folosesti ca sa castigi niste bani... dar nu se justifica. Cum ar fi sa-ti iei masina ca sa mergi de acasa la servici.


Da, sunt nervos. Cat de cretin poti sa fii sa spui ca "singura posibilitate..". Cat de las poti sa fii, cat de castrat psihic *(??) poti sa fii incat sa spui o asemenea enormitate.

Asta e raul cel mai mare pe care il fac bancile, nu cei 200 de mii in plus.. ci faptul ca lumea refuza sa mai gaseasca o metoda noua, inovatoare, desteapta, (etc etc) de a castiga bani sa cumpere o masina.. isi ia un servici, face un credit, si plateste.

Stiu deja toate intrebarile care urmeaza. Si daca nu ai bani sa pornesti o afacere? Si daca ai o chirie mare? si daca ai .. etc etc Si daca nu reusesti? Si daca ... ? Daca ai cumva intentia sa pui un comentariu in care sa pui o intrebare de asta , sau sa spui ca tu esti dezavantajat in oarecare mod si nu ai cum sa nu faci credit, cauta repede patratelul rosu cu un x alb pe el, din dreapta sus. SI DA CLICK, nu te uita la el.

In fiecare zi in care merg pe jos la servici ma uit la dobitocii (!!) care au dat zecii de mii de euro , si apoi alte mii ca dobanda ca sa cumpere o masina in rate, si sa mearga cu ea de acasa la servici , injurand cand asteapta cate 10 minute la fiecare intersectie. Cretinilor! In fiecare zi in care merg pe jos pana la servici ( si cu tramvaiul, o jumatate de drum) ma apropii de afacerea pe care am sa o am, si din care o sa-mi pot lua masina fara sa fac credit.

*Castrat psihic - ai avut odata minte, puteai sa gandesti cu ea, ai fi putut face lucruri senzationale, dar acum din ea n-a mai ramas nimic. Ai ajuns sa fii un biet sclav, iti fierbi creierii zi de zi pentru a indeplini scopurile altora, ti se pare ca nu poti face nimic singur si ai dreptate, singura metoda prin care poti sa-ti iei masina e sa faci credit.

Punem un pariu... peste 10 ani, cand ai sa termini de platit creditul la masina, eu voi fi schimbat deja 2. Nici una luata in credit.

"Gotta be mean
Gotta be everything more "

Mika - Grace Kelly

Edit: da, e dimineata, m-am trezit, sunt pregatit sa recunosc ca am gresit, m-am ambalat. Nu, nu e neaparat RAU sa lucrezi pentru altcineva, iar daca esti angajat asta nu te descalifica din start. Dar asta nu inseamna ca nu pot sa dispretuiesc modul asta de a te ascunde de responsabilitate.

despre oameni

via Seth Godin o poveste senzationala despre unul dintre cei mai cunoscuti violonisti ( nu, nici eu n-am auzit de el), un Stradivarius, si o statie de metrou. Un concert de 45 minute, la care un bilet ar costa probabil foarte mult, pe care nu s-a oprit (aproape) nimeni sa-l asculte. Tot articolul aici .

Ce spune asta despre relatia omului cu arta ? Sau nu, hai, sa zic ce inteleg eu din asta .. ca suntem niste oi bete care nu vedem nimic din ce se intampla in jurul nostru. Si eu, moldovean prost, am invatat de la "bucuresteni" sa merg in metrou cu capul in jos, sa ma uit la geam sau la reclame, sa nu ma uit la oameni, sa nu ma uit in ochii nimanui. Pe strada sa nu ma uit in sus, la cladiri, si nici la copaci sau mai stiu eu ce, ca par "turist" sau, evident, moldovean. Daca il auzi pe unul cantand in metrou fereasca domnul sa-l asculti, sau sa-ti placa, atunci "trebuie sa-i dai bani" ...si pe langa asta nu e "european".

Ce spune faptul ca dam sute de mii pe un bilet la "ateneu' ", daca acelasi artist cu aceeasi vioara, cantand aceeasi melodie intr-o statie de metrou nu ne face macar sa intoarcem capul? pentru cateva secunde ?

Voiam sa scriu cu totul altceva, ceva despre faptul ca nu e nimic"scris" si ca poti sa schimbi multe, in viata, dar am citit asta si mi s-a pus un nod in gat.. nu stiu cum sa descriu ..

Later edit: titlul ar trebui sa fie "despre noi, oamenii

urme (3)

...Once upon a time i met you...
Imi aduc aminte ca eram singur in casa mica, de lemn, si m-a cuprins sentimentul asta de ...
Imi amitesc, pe masa, "Exercitii de admiratie", Cioran "ai grija, s-au sinucis unii dupa ce au citit din Cioran", un pahar de J&B Rare, si telefoanele mobile care clipeau verde, in contratimp.

...It was many years ago...
Mirosul de menta din masina, caldura innebunitoare si melodia atat de cretina dar pe care am ajuns sa o ascult din nou si din nou, pana am inceput sa dansez in gand.

Marginea soselei pe care am oprit si kilometrii de verde si de albastru care se deschideau inainte, mirosul de brazi si de incins de la masina si fericirea aia cretina, care te face sa razi din nimic.

Fericirea ca esti stapan peste toate , peste brazi, sosea, albastru si timp. Ca nu-ti pasa ce spune lumea, ca ai tot timpul din lume, ca poti, si ca "o sa fie bine".

Poti lasa peste tot urme de fericire, ca sa le gasesti cand visezi. Trebuie doar sa visezi.

..you can come to visit me..
Orbita - Call me Misha

oare lor le e frica?

Daca as putea sa intreb oamenii de succes, asta as intreba.

Va e frica, oameni buni? Frica ca n-o sa mearga, frica ca o sa intri in incurcaturi, frica ca ai sa fii inselat, frica ca ai sa pierzi bani, timp, frica de ...

Pentru ca mie imi este frica... si cred ca si lor le e .. dar aleg sa o ignore.. sau sa invete din ea.

Fear is the mind-killer.

Fear is the little-death that brings total obliteration.

I will face my fear.

Cati dintre voi v-ati dorit sa ajungeti saraci cand veti fi "mari"? "Cand voi fi mare vreau sa traiesc de pe o zi pe alta, cu credite la casa, masina, si concediu in grecia platit in rate."

Ma gandeam eu.

Am constatat cu dezamagire ca mi-e frica. Da, si de avion, de inaltimi si de gandaci care zboara, dar nu despre asta e vorba. Despre astea... daca nu as fi sigur ca am sa scap singur de fricile astea ( noi dobandite, de altfel), as apela la tratament de specialitate. Nu. Problema e ca mi-e frica de lucruri care pentru mine reprezinta, de cand ma stiu, "felul meu de a fi". Stiu ca suna ciudat, dar asta e. Exemplu? Nu vreau sa fiu angajat, mereu am spus ca nu o sa ma angajez niciodata. Trecand peste copilaria din "niciodata", eu chiar nu sunt un "angajat". Dar, dupa cum am spus, constat cu dezamagire ca acum sunt angajat si mi-e frica sa .. nu mai fiu. M-am transformat din pantofi si camasa in blugi si tricou, din factura, receptie, stampila si "oare ce sa mai luam" in salar si concediu medical.

Multa vreme am condamnat pe cei care voiau sa fie "angajati", cu forta celui caruia ii este frica de "angajare" si gaseste argumente mai mult pentru el decat pentru ceilalti. Acum mi-am dat seama de doua chestii: in primul rand de regula universala "vezi domle' de treaba ta" si doi - unii oameni chiar vor asta , si au dreptate. Nu vreau sa continui - aici - cu o discutie servici/antreprenoriat, siguranta/libertate sau altele de genul...vreau sa vorbesc despre scop, frica, si bani. ( Mereu e vorba de bani, zice lumea ca nu e bine, ca sunt obsedat de bani. :) )

Cartile de "crestere personala" ma fac sa ma simt vinovat ca nu am o "misiune". Tre sa inchizi ochii, sa te gandesti la ce vrei sa faci cu viata ta si sa spui "Vreau sa fiu nustiuce" si apoi toata viata sa faci acel lucru si mai devreme sau mai tarziu sa ajungi acolo. Nu pot. Am incercat sa inchid ochii, sa privesc in zare, sa ascult Mozart sau brandemburgicele invartind bile terapeutice chinezesti, dar nu -mi iese. Asta e , nu pot sa-mi propun ca atunci cand o sa fiu mare sa fiu pompier sau sa fondez cea mai mare biblioteca din nor'vestul europei. Ce pot, in schimb, e sa imi clarific si consolidez niste conceptii, cum ar fi: atunci cand esti angajat si tre sa platestui rata lunara de x si salarul vine la data y si iti raman z bani, e mai rau decat atunci cand esti pe cont propriu si tre sa te dai cu capul de pereti incercand sa gasesti o solutie sa mai castigi 1000 de lei ca sa platesti chiria. De ce ? Pentru ca asa cred eu.

Fear is the little-death that brings total obliteration.
Cand eram mic voiam sa ma fac marinar pe Speranta, si sa merg in "tara de foc". Am crescut si mi-am dorit sa am masina si mai stiu eu ce. Cati din voi v-ati dorit sa ajungeti SARACI? Eu unul nu ... Poate vrei sa ai o mica afacere de lipit plicuri sau un imperiu financiar, poate vrei sa fii doctor sau sa risti bani la bursa. Poti sa vrei sa fii "angajat", ca sa nu duci probleme acasa, foarte bine. Dar nu fii "angajat" pentru ca ti-e frica.

"Eu am intotdeauna dreptate" e o aberatie, dar sa fiu al dracului daca nu suna mai bine decat "seful are intotdeauna dreptate".

I will face my fear.